Când America se roagă, iadul tremură!

On By GeorgeIn Eveniment1 Comment

 

by Paul Dan

Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit.
Iacov 5:16 

Very strong is a working supplication of a righteous man.
James 5:16 (YLT)

Diavolii din partidul democrat, diavolii organizațiilor cu caracter terorist Antifa și BLM, au de ce să se teamă. Biserica s-a rugat cu mare putere astăzi în capitala Americii!

Vreau în primul rând să mulțumesc tuturor fraților și surorilor români din America, din România și din orice alta parte a lumii cărora le pasă de soarta Americii și de soarta bisericii, rugându-se neîncetat. Mai știu că sunt unii care au fost influențați de idei socialiste și nu le pasă de America sau doresc o Americă neputincioasă și socialistă, islamistă așa cum dorea Obama anticristul. Domnul să îi lumineze. Continue reading “Când America se roagă, iadul tremură!” →

În prezența lui Dumnezeu

On By GeorgeIn Incurajare1 Comment

Dumnezeu le dă puterea Duhului Sfânt celor care petrec timp în prezența Lui și care au inimi sensibile, gata să se schimbe. Ucenicii Lui Isus au fost cu Domnul lor zi și noapte, au făcut totul împreună, au petrecut multe nopți ascultându-L și spunându-I ce era în inimile lor. Ei au fost primii care au primit puterea prin botezul cu Duhul Sfânt și au pus bazele bisericii creștine. Dar înainte de venirea puterii, au avut intimitate cu Isus. Adevărul este că nu putem primi puterea Domnului, dacă nu avem mai întâi intimitate cu El. Continue reading “În prezența lui Dumnezeu” →

Aluatul Împărăției lui Dumnezeu

On By GeorgeIn Credinta10 Comments

Până când Biserica nu se va întoarce la modelul lui Isus de a fi un adevărat revoluționar, creștinii vor continua să fie recunoscuți de lume ca fiind niște oameni drăguți, în timp ce ea, lumea, se îndreaptă rapid spre iad, învinsă de boală și chinuită de Diavol. (J.B.)

A trăi pe pământ, dar totodată și în Împărăția lui Dumnezeu

 – Dubla cetățenie – 

“Ați înțeles voi toate aceste lucruri?”, i-a întrebat Isus. “Da, Doamne”, I-au răspuns ei.  Și El le-a zis: “De aceea orice cărturar, care a învățat ce trebuie  despre  Impărăția  cerurilor, se aseamănă cu un gospodar care scoate din vistieria lui lucruri noi și lucruri vechi.” (Mat.13: 51-52)

Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui, și toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Matei 6:33)

Apostolul Pavel scrie bisericilor Galatiei că atunci  “… când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotriva, în față, căci era de osândit. […] Impreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor.” (Gal. 2:11-13)

Fără îndoială că apologeții fac o lucrare deosebit de bună și de necesară, însă   uneori  se întâmplă ca și ei să greșească din cauza prejudecăților de care sunt animați și astfel există pericolul de-a arde grâul odată cu neghina.  O altă cauză este faptul că sunt prestabilite reguli și tradiții precum sunt cesaționismul și conducerea Bisericii prin comitet și nu prin prezbiteri, dogme în fața cărora nu toți putem zice din toată inima Da și Amin. Iar celor care sunt de altă părere, li se pun etichete cu hulă, erezie, manipulare psihologică, răzvrătire. Continue reading “Aluatul Împărăției lui Dumnezeu” →

Duhul Sfânt în Vechiul Testament

On By GeorgeIn Uncategorized1 Comment

barzilaiendan's avatarBarzilaiendan

Pentru cei ce spun că nu se vorbește despre Duhul Sfânt și implicit despre Sfânta Trinitate în Vechiul Testament am mai găsit trei texte explicite în cartea profetului Isaia:

„Atunci se vor teme de Numele Domnului cei de la apus şi de slava Lui cei de la răsăritul soarelui. Când va năvăli vrăjmaşul ca un râu, Duhul Domnului îl va pune pe fugă“ – Isaia 59 19

„Duhul Domnului Dumnezeu este peste Mine, căci Domnul M-a uns să aduc veşti bune celor nenorociţi: El M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să vestesc robilor slobozenia şi prinşilor de război izbăvirea; …“  – Isaia 61:1

„Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li S-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor. Atunci poporul Său şi-a adus aminte de zilele străvechi ale lui Moise şi a zis: „Unde este Acela care i-a…

View original post 23 more words

N-am suferit destul…?

On By GeorgeIn Incurajare3 Comments

Ne văităm adesea că cineva ne-a vorbit de rău, că am fost defăimați sau că ni s-a știrbit imaginea. Dar ce imagine avea Isus pe cruce? Când era gol înaintea oamenilor, plin de scuipatul celor pe care poate că i-a vindecat sau hrănit, când era plin de sângele scurs din rănile produse de cei pentru care murea, ce a zis El? S-a văitat vreun pic înainte sau după? S-a lamentat El înaintea cuiva? S-a îndreptățit El înaintea oamenilor care strigau: “Răstignește-L”? Nicidecum, ci crucea e cruce. O porți dând slavă lui Dumnezeu. Ucenicii Lui Hristos nu au de apărat nicio imagine personală, ci doar imaginea lui Hristos în ei. Pentru că oamenii slujiți, adesea sunt cei care bat cuie și votează răstignirea ta, de aceea noi nu slujim pentru o răsplată și imagine pământească, ci pentru o răsplătire cerească. Nu alerg pentru cununi pământești, ci pentru cea cerească. Continue reading “N-am suferit destul…?” →

Doamne, fii cu copiii noștri

On By GeorgeIn FamiliaLeave a comment

Doamne, te rugăm să fii cu copiii noștri, să-i protejezi în primul rând psihic. Vor fi triști o vreme și sperăm ca vremea aceasta să fie scurtă. Vor fi triști pentru că școala va fi pentru ei ca o temniță, vor sta cu măști, vor fi mustrați mult prea des pentru că se apropie de colegi, vor fi certați mult prea des pentru că ating obiecte, care până de curând nu erau un pericol. Vor fi mai mult certați decât învățați. Vor fi terorizați cu ideea că orice în jur îi poate îmbolnăvi și nu vrem să trăiască sub teroare.

Sunt prea gingași pentru a fi trecuți prin acest tratament, nu vor înțelege de ce la ora de sport nu vor avea voie să le paseze mingea colegilor, ci vor trebui să se joace fiecare cu câte o minge. Continue reading “Doamne, fii cu copiii noștri” →

Când norii fără ploaie judecă curcubeiele

On By GeorgeIn IncurajareLeave a comment

Odată un nor negru fără ploaie, care umbrea casele oamenilor și dădea migrene celor de dedesubt, un nor negru care știa doar să împrăștie apatie și somn, un nor care avea rolul doar de a ascunde Soarele, a văzut în zare un curcubeu. Atunci a început ursuz să comenteze: “Ce te dai mare, ce te ridici așa peste noi, ce ești așa colorat? Nu îți e rușine cu ale tale culori? Cine te-a pus să te cocoți acolo sus? Ești prea mândru, ești ciudat, ești inutil, n-ai niciun rost, nu te vrem că nu prea sunt ca tine printre noi, ești un ciudat.” Continue reading “Când norii fără ploaie judecă curcubeiele” →