GRADE ALE PĂCATULUI și Iertarea de sine

forgive_me

Există grade ale păcatului?

Tresar puţin atunci când îmi puneţi această întrebare, pentru că am în memorie amintiri nu tocmai plăcute despre anumite ocazii din trecut când am răspuns la această întrebare şi oamenii s-au supărat foarte tare din cauza afirmaţiilor mele. Ce mă uimeşte e faptul că par să existe o mulţime de creştini care susţin că nu există grade ale păcatului, că tot păcatul e păcat şi că nu există nici o diferenţă între păcatele mai puţin grave şi cele foarte grave. Continue reading “GRADE ALE PĂCATULUI și Iertarea de sine” →

ȘEDINȚA DE LUCRU A DIAVOLULUI!

(Tradus de Rodica Botan)

Satan a convocat de urgență o convenție a demonilor.

Ca introducere a spus… „Nu putem nicicum să oprim creștinii să meargă la biserica și nici să citească Biblia în care o să afle adevărul. Și nici nu-i putem opri să caute să aibă o relație intimă cu Salvatorul lor. Iar odată ce au făcut conecția cu Mântuirorul lor, noi nu mai avem nici o putere.

Asa că lăsați-i să se ducă la bisericile lor și să încerce săaibă părtasie…dar noi o să le furăm timpul ca să nu mai poată să dezvolte o relatie cu Isus Christos. Continue reading “ȘEDINȚA DE LUCRU A DIAVOLULUI!” →

“Cuvintele ne sunt date ca să ne descoperim unii altora gândurile”

 

by Daniel Branzei

[…] La Bethel și Betania, unde am avut bucuria să fiu invitat de colegul și prietenul meu, Liviu Țiplea, m-am străduit să trag un semnal de alarmă. Aștern pe hârtie aici ceea ce am vorbit ,,extemporaneous“ aseară la Betania.

+++

Cuvintele ne sunt date ca să ne descoperim unii altora gândurile, să comunicăm între noi. Le folosim ca să ne descoperim sau, uneori, ca să ne acoperim. Se cere iscusință în folosirea lor. Există oameni mai pricepuți și oameni mai puțin pricepuți în folosirea lor, dar niciodată, nimeni nu L-a depășit pe Domnul Isus în folosirea lor. Continue reading ““Cuvintele ne sunt date ca să ne descoperim unii altora gândurile”” →

Lev TOLSTOI: Cugetări din jurnalul ultimilor ani (1)

Mă lecuiesc de trufie, nu prețuiesc gloria. Cine e sănătos nu prețuiește sănătatea, cine este bogat nu prețuiește bogăția. Înainte căutam prin ziare ce s-a scris despre mine. Acum întorc spatele, mai degrabă mă uit în altă parte. (1908)

Nici nu vă puteți închipui ce binefacere e slăbirea memoriei la bătrânețe! Activitatea mentală, religioasă, este cu atât mai puternică, energică, rodnică atunci când mintea nu e ticsită cu ce a fost odinioară. (1908)

Nu pot să nu mă mir de ce Dumnezeu a ales un netrebnic ca mine pentru a se adresa prin el oamenilor. (1909)

« Există Dumnezeu »

Titlul unui poem care a dat mult de furcă ideologiei comuniste, pe vremea  când fusese de fapt scris acest poem, cutezător și creaționist – care îi aduce GLORIE Împăratului veşniciilor, nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu!

«Această cântare revoluționară, cântată mai ales de tineri, într-o vreme când tăvălugul propagandei ateiste “nivela” conștiințele și toți trebuia să gândim la fel, crea probleme printre inspectorii din Departamentul Cultelor și activiștii P.C.R., responsabili cu educarea tinerei generații.» [Din cartea Ei mi-au programat MOARTEA de Petru Dugulescu, pag. 144-145,  Editura Marineasa, Timișoara- 2003] Continue reading “« Există Dumnezeu »” →

Daniel Branzei: America cu ,,A“ mare sau gusturi amare ?

Detroit – Un început entuziasmant

Ce-am simțit la aterizarea în Detroit? Suficient să vă spun că socrul meu, care a sosit peste aproximativ un an, direct din România și care a dormit ultima parte a drumului, când s-a trezit și a privit pe geam pătura de lumini de la sol a crezut că a murit și a ajuns în cer! După România întunecată sub anii lumină ai comunismului și după Roma înghesuită sub strălucirea de bâlci a reclamelor, America a fost o mare surpriză, surpriza unei Americi mari. Continue reading “Daniel Branzei: America cu ,,A“ mare sau gusturi amare ?” →

Daniel Branzei: La Bacău – sacul și petecul

Autorizații, anchete, audiențe, asasinate, angoase. Ce au în comun toate acestea? Veți afla citind acest capitol dedicat bucuriilor de la Bacău.

După ce a venit Iosif Morcan la Iași, eu am fost invitat de baptiștii din Bacău să merg la ei. […]

Continue reading Rascruci.wordpress.com/7-bacau-sacul-si-petecul 

_________________________

Din volumul: Pribeag la răscruci de vremi

note autobiografice

Ștefan Lepădat: Am auzit o voce care-mi spunea: ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?

Din Timișoara, în Iugoslavia și mai departe în America (1987)

Stefan Lapadat:
Credeam că doar la bătrânețe o să-L înțeleg pe Dumnezeu, așa că m-am dus în lume. Am crezut că acolo o să găsesc fericirea, pentru că plăcerile acestei lumi erau frumoase și parcă pentru o clipă mă satisfăceau. Dar mi-era rușine, deoarece știam că mama se ruga pentru noi.

Reporter:
Ați plecat de acasă la școala profesională…

Stefan Lapadat:
Pentru mine a fost ceva extraordinar să plec de acasă – abia am apucat. Am mers la Timișoara și am dat de viațde cămin (internat), am dat de prieteni și nopți petrecute în chefuri. Credeam că asta este viața. Am zis că am ajuns într-un fel de rai.

Reporter:
Libertate totală… Continue reading “Ștefan Lepădat: Am auzit o voce care-mi spunea: ȘTEFANE, CE-AI DE GÂND?” →

Sara, fata pe care nu o iubea nimeni

Într-o corespondență privată –  ilustrată cu fotografii semnificative cu tinerele despre care ne scrie misionara noastră, harnică și devotată chemării la care a răspuns cu însuflețire – , spre slava lui Dumnezeu, ea ne povestește succint  frânturi din izbânzile Lui în care … Adriana  a fost un  vas de cinste prin care El și-a proslăvit Numele și pe care l-a folosit în răspândirea Evangheliei Sale printre studenții de pretutindeni. Continue reading “Sara, fata pe care nu o iubea nimeni” →