Atunci oricine va chema  Numele Domnului va fi mântuit. (Ioel 2:32)

Atunci de ce nu chem Numele Lui? De ce alerg la cutare sau la cutare, când Dumnezeu este atât de aproape şi va auzi şi cea mai slabă chemare a mea? De ce stau jos şi-mi trasez singur calea şi-mi fac planuri? De ce nu-mi încredinţez imediat persoana şi povara mea în mâna Domnului? Drept înainte este cea mai bună cale de alergat, aşa că de ce nu alerg drept spre Dumnezeul cel viu? În schimb, caut în zadar eliberare oriunde în altă parte, dar numai cu Dumnezeu o voi găsi.

Cu El am promisiunea Lui măreaţă: „[eu voi] fi mântuit“. Şi cu El nu mai am nevoie să întreb dacă să-L chem sau nu, fiindcă „oricine“ îi cuprinde pe toţi. Mă include pe mine şi înseamnă oricine şi toţi care cheamă Numele Lui. De aceea…

PERSPECTIVĂ

Sunt ființă cu mister,
Programat de sus, din cer
Doar popas fac pe pământ
Așteptând într-un mormânt.

Moartea ce-i pe tot pământul,
Va-nghiți și trupul meu,
Până se va da semnalul
Venit de la Dumnezeu.

Căci scriptura își respectă
Planul veșnic, glorios,
Când pe nori, de sus, din slavă
Va veni Domnul Christos.

Se aude pentru sfinți,
Trâmbița cu glas de har.
Să fim adunați acasă
Cum e grâul în hambar.

Va fi bună rânduială
Ca albinele în stup.
Vom avea de Cap pe Domnul,
Când vom fi un singur Trup.

Moartea e pe veci învinsă,
Groapa s-a golit de pradă,
Cine-i cu Isus aicea,
Va fi tot cu El și-n slavă.