Scuzați slăbiciunea după boala din care m-am ridicat să țin continuarea acestui studiu despre „Seminarul de după Înviere“. Domnului i-au fost suficiente 40 de zile (numerologie?!). Mie mi-au trebuit cu mult mai multe … Veți afla taina numărului de „12“ aplicat la ucenici și câteva alte lucruri esențiale, pe care n-avem voie să le schimbăm.

„Nu este în mine“ – (Iov 28:14)

Mi-amintesc că am spus într-o vară: „Ceea ce-mi trebuie de fapt este o excursie la ocean“. Aşa că m-am dus la plajă, dar oceanul părea să spună: „Nu este în mine!“ Oceanul n-a făcut pentru mine ceea ce credeam că va face. Atunci am spus: „Poate că munţii îmi vor da odihna de care am nevoie“. M-am dus în munţi, şi când m-am trezit în prima dimineaţă, am privit magnificul munte pe care am tânjit atât de mult să-l văd. Dar priveliştea nu m-a satisfăcut, şi muntele a spus: „Nu este în mine!“

Ceea ce-mi trebuia de fapt era adâncul ocean al dragostei lui Dumnezeu şi munţii înalţi ai adevărului Lui în mine. Înţelepciunea Lui avea adâncimi şi înălţimi pe care nici oceanul nici munţii nu le puteau cuprinde şi care nu puteau fi comparate cu bijuteriile, cu aurul sau cu pietrele preţioase…

Nu știu. N-am fost acolo. Știu însă că Filip l-a găsit pe famenul etiopian citind tocmai din Isaia 53 …

„Locul din Scriptură pe care-l citea era acesta: „El a fost dus ca o oaie la tăiere şi ca un miel fără glas înaintea celui ce-l tunde, aşa nu Şi-a deschis gura; în smerenia Lui, judecata I-a fost luată. Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui? Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ” (isaia 53:32-33).

Asta de întâmplare! Dumnezeu aranjează toate conincidențele!

Dar de ce citea famenul tocmai din Isaia? De ce venise el mânat de Isaia la Ierusalim tocmai din Etiopia?

Îmi place să cred că măcar unul din răspunsurile la aceste întrebări ale mele este și un alt text din Isaia, aproape învecinat cu Isaia 53 …

„Străinul care se alipeşte de Domnul să nu zică: ‘Domnul mă va despărţi de poporul Său!’ Şi famenul să…

Și Moise a răspuns și a zis: „Dar, iată, nu mă vor crede, nici nu vor asculta de glasul meu, pentru că vor zice: «Nu ți S-a arătat Domnul!»“. Exod 4.1

Am putea presupune că Moise văzuse și auzise suficiente lucruri pentru a-și înlătura în întregime frica.

• flacăra de foc și rugul care nu se mistuia,
• harul plin de bunăvoință,
• Numele prețioase, plăcute și atotcuprinzătoare ale lui Iahve,
• misiunea divină, asigurarea că Dumnezeu va fi cu el

Toate acestea ar fi putut să-i alunge orice temere și să-i confere inimii sale o siguranță statornică. Însă, în loc să se întâmple acest lucru, Moise a ridicat diverse obiecții, dar Dumnezeu, în harul Său, le răspunde; și, așa cum am remarcat, fiecărei obiecții i se răspunde cu o proaspătă manifestare a harului.

„Și Domnul ia zis: «Ce este în mâna ta?». Și el a zis: «Un toiag»“ (versetul 2).

Domnul vrea să-l ia…