Stăruiți în rugăciune!

.

„Domnul este lângă toţi cei ce-L cheamă, lângă cei ce-L cheamă cu toată inima. 

El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.“

Psalmul 145

     .

Știrea cu falimentul orașului american Detroit (Michigan) a apărut după ce am terminat de scris meditația despre importanța rugăciunii. Ziarul Gândul titrează această tristă veste cu un titlu cuprinzător:

“Oraşul Detroit este în pragul falimentului şi va fi pus sub administrare specială

Orașul american Detroit, devenit un simbol al sărăciei şi violenţei urbane, se află în pragul falimentului şi va fi pus sub administrare specială, care poate implica închiderea unor departamente întregi ale primăriei, modificarea contractelor de muncă, vânzări de active şi rescrierea legislaţiei.
Guvernatorul statului Michigan, Rick Snyder, urmează să numească un administrator special pentru Detroit în următoarele zile, astfel încât să se evite intrarea în incapacitate de plată a oraşului, leagănul industriei americane a automobilelor, supranumit “Motor City”, relatează AFP.
În prezent, alte patru oraşe din Michigan, mai mici decât Detroit, ca şi trei circumcripţii şcolare se află sub administraţie specială, dar reuşita programelor nu este totală.
La nivelul SUA, tot mai multe primării sau districte au depus cereri pentru punerea sub protecţia legii falimentului, în ultimii ani, din cauza problemelor financiare. În aproximativ jumătate din statele americane legislaţia nu permite autorităţilor locale declararea falimentului, astfel că autorităţile statale, precum cele din Michigan, autorizează diverse alte măsuri.
In 2012, oraşul Stockton din California, cu 300.000 de locuitori, a devenit cel mai mare oraş din SUA care şi-a declarat falimentul.”  (Sursa: Gândul)

Ca o ironie a sorții, fotografia cu orașul Detroit se află pe site-ul “10 best places  in Michigan“.

Puterea rugăciunii

Dumnezeu este Cel care are toată puterea în cer și pe pământ. Și este un Dumnezeu care răspunde oamenilor prin minuni. El iubește omul și dorește ca el să fie fericit, se poartă față de om ca un tată față de copilul său. Folosește iubirea și blândețea Sa, autoritatea și puterea Sa, dar și pedeapsa și privațiunile care să trezească omul din visare, din  păcat și neascultare.

“Cu încredere, Dumnezeule, vei fi lăudat în Sion, şi împlinite vor fi juruinţele care Ţi-au fost făcute. Tu asculţi rugăciunea, de aceea toţi oamenii vor veni la Tine.  Mă copleşesc nelegiuirile: dar Tu vei ierta fărădelegile noastre.  Ferice de cel pe care-l alegi Tu şi pe care-l primeşti înaintea Ta, ca să locuiască în curţile Tale! Ne vom sătura de binecuvântarea Casei Tale, de sfinţenia Templului Tău. În bunătatea Ta, Tu ne asculţi prin minuni, Dumnezeul mântuirii noastre, Nădejdea tuturor marginilor îndepărtate ale pământului şi mării!” (Psalmul 65)

Numai o minune poate întrerupe succesiunea anotimpurilor cu stările sale naturale care le caracterizează. Dar, din pricina răutății oamenilor, a imoralității în care s-au adâncit tot mai mult în veacul de acum, este  o minune  și o pedeapsă de la Dumnezeu  atunci când seceta uscăciunii de orice fel se instalează într-un loc și persistă dacă întârzie pocăința, fără a exista speranța că va veni și ploaia binecuvântată de la Domnul care să ude pământul, uscat și însetat, pentru a rodi și a da hrană poporului flămând.

Care este cea mai mare nevoie a omului?

Pot fi numite multe nevoi, ca fiind prima. Și Domnul Isus a spus unui om de frunte că îi mai lipsește un singur lucru:  Vinde tot ce ai și dă la săraci, apoi vino și urmează-Mă.

Astăzi să identificăm drept cea mai mare nevoie a omului … respirația. Respirația e fundamentală pentru om, fără aceasta el nu ar putea trăi. Din punct de vedere spiritual, plastic, creștinii numesc …rugăciunea, respirația vieții spirituale.

Cea mai mare nevoie a omului este deci rugăciunea. Domnul Isus în Predica de pe munte i-a îndrumat pe ucenicii Săi să stăruiască în rugăciune:

“Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găseşte; şi celui ce bate i se deschide.” (Matei, 7.7-8)

Și apostolul Iacov, fratele Domnului Isus are ceva de spus cu privire la rugăciune:

“Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi şi vă luptaţi, şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi, şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gând să risipiţi în plăcerile voastre.” (Iacov, 4.2-3)

Iar  cronicarul Vechiului Testament vorbește și el pe înțelesul oamenilor smeriți:

“Când voi închide cerul şi nu va fi ploaie … dacă poporul Meu, peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga şi va căuta faţa Mea, şi se va abate de la căile lui rele – îl voi asculta din ceruri, îi voi ierta păcatul şi-i voi tămădui ţara.“ – 2 Cronici, 7.14

.

O saltea pentru Rugăciune

Poate ați urmărit extraordinarul  film educativ, I am Gabriel care începe cu scena travaliului unei nașteri, însă copilul nu supraviețuiește evenimentului. Dar acest fapt dezamăgitor nu este unul izolat în acel oraș, căci oamenii de acolo au uitat de Dumnezeu, iar dușmanul (Diavolul) s-a instalat tot mai confortabil și, în cele din urmă, orașul a devenit blestemat.  Practic, de peste 10 ani orașul Promise din Texas stătea sub asediul nemilos al unei secete (pământul uscat, bântuiau bolile, afacerile erau falimentare, lipsea în oameni speranța și credința), ceea ce a dus la sărăcia locuitorilor pe toate planurile, iar acum arăta ca după război.

Pe tabla indicatoare a orasului era scris “Bun venit în orașul Promise-TEXAS. Locul unde se întâmplă lucruri bune” –  dar acum era modificată reclama, introducând și   cuvântul niciodată  (Locul unde niciodată nu se întâmplă lucruri bune).

Oamenilor din culturile civilizate, când le merge bine, uită repede de Dumnezeu, nu-și mai amintesc că “Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci. Amin.” (Romani, 11.36)

Au uitat că Domnului Isus i S-a dat și numele Emanuel – Dumnezeu este cu noi. El este lângă oameni, El vede tot ce se petre sub soare. Și El este în cei credincioși, în inima lor, ca să-i ajute, să-i mustre și să-i îndrepte.

„Iată, fecioara va fi însărcinată, va naşte un Fiu, şi-I vor pune numele Emanuel” care, tălmăcit, înseamnă: „Dumnezeu este cu noi.” (Evanghelia lui Matei, 1.23)

Deci, revenind la povestea din film, după 10 ani de secetă spirituală, în dreptul firmei de intrare în oraș, mult înafara lui, un bătrân și un băiat de 11 … 12 ani,  priveau la cele scrise și amintite aici. Băiatul avea o saltea de mici dimeniuni, rulată și legată de-o sfroară care o ținea pe umăr oriunde umbla.

Înțeleg că Dumnezeu a trimis în oraș un mesager al Său, un băiat cu o saltea, să ducă un mesaj la acei oameni care și-au pierdut credința și rugăciunea.

Bătrânul,  care l-ar închipui pe Dumnezeu Tatăl, iese din scenă, iar băiatul, un înger (mesager) al Domnului, cu salteaua în spate intră pe șosea, îndreptându-se spre acel oraș prăbușit.

Spre băiat rulează din sens opus  o mașină în care se afla o tânără familie,  soțul și soția,  cei cărora le murise copilul în urmă cu 10 ani, la naștere.  Cei doi din mașină, vorbeau de-ale lor, când, dintr-odată mai-mai să dea peste băiat, derapând ușor în decor. Băiatul spune că este Gabriel, că nu are familie și deci nu are un  nume de familie, dar merge în Promise.

Îl iau în mașină și-l găzduiesc la ei, neavând copiii, iar femeia  de fapt nu mai putea să rămână  însărcinată. Băiatul avea doar hainele de pe el, un pantalon și o cămașă, albe, și salteaua pe care o avea permanent cu el.  L-au instalat în camera de oaspeți. Cei doi soți au observat ce face Gabriel, când e singur în cameră: e pe genunchi pe saltea, în rugăciune, rugându-se pentru oamenii acelui oraș, lui Dumnezeu.

Scenaristul introduce în poveste câteva personaje bine conturate de drama prin care trece fiecare dintre ele. Situațiile lor, fără ieșire, zbaterile omului firesc  și modul de implicare-rezolvare a lui Dumnezeu, prin rugăciunea și intervenția lui Gabriel, aduc pe rând în scenă viața fiecăruia. Un bătrân fermier, cu întinse pământuri agrigole; doctorul plin de credință, dar care are el însuși o boală galopantă în trupul său în floarea vârstei; fiica pastorului dependentă de droguri, aflată  în pragul sinuciderii; soțul unei femei simple, alcoolic și drogat, certat cu legea și cu moralitatea, iar soția sa se luptă din răsputeri pentru menținerea familiei pe linia de plutire; șeriful, un om corect vis-a-vis de lege, însă  plin de ură și împotrivitor lui Dumnezeu, asta de când soția lui murise, pe neașteptate; o tânără ziaristă dornică de afirmare care vânează parcă un Pulitzer scriind despre  personajul Gabriel; nu în ultimnul rând, redactorul șef de la un important ziar din Texas, aflat sub ghilotina unei boli iminente de pancreas.

Încet-încet, în toate dramele și problemele amintite, Gabriel și salteaua sa sunt prezenți în rugăciune și sfătuire. Băiatul vorbește extrem de puțin, clar și concret, natural și firesc, dar fără echivoc și folositor pentru cei care-l ascultă. Fața sa, dar mai ales ochii săi expresivi,  rămân întotdeauna la fel, sobru și stăpânit de ceea ce este  dincolo de ceea ce se vede.

E drept, este un scenariu, este o poveste, în care Dumnezeu rezolvă, El se implică în toate nevoile din dramele prin care trec oamenii amintiți. Dă vindecare de droguri, dă vindecare de moarte clinică instalată, dă vindecare din accident grav de coloană, scapă de droguri pe cei dependenți și restaurează iubirea în familie (la rugăciunea întregii comunități de oameni); prin situațiile miraculoase  prin care trec, șeriful,  redactorul șef, bărbatul drogat și alcoolic, cu toții, necredicnioși, primesc revelația cunoașterii și a credinței în Dumnezeu.

Singurul care nu este ajutat, am zice împotriva curentului a ceea ce credem ca  oameni, credinciosul doctor moare, de boala de pancreas care-l chinuia cumplit, însă cu inima plină de bucurie că Domnul Isus e Cel care-L primește în veșnicie. Glorie Domnului.

Ce avem de făcut?

Trebuie să urmăm pilda lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Când era printre oameni, Isus Hristos avea un obicei, acela de a se retrage undeva singur, retras dintre oameni și a se ruga Tatălui – Dumnezeu.

Și noi, să venim așa cum suntem înaintea lui Dumnezeu în rugăciune. Căci așa cum sunt am nevoie de El, ca să mă ajute, să mă schimbe, să-mi schimbe starea nefericită în care mă găsesc, să facă o minune și în viața mea.

Oamenii din Promise-TX, și-au făcut saltele de rugăciune, pentru ei, dar au fabricat tot mai multe, pentru ca să le dea și celorlalți oameni din oraș, dar și celor care vin pentru un timp în localitate.

Dacă avem nevoie de ceva este  tocmai de o saltea unde să ne plecăm genunchii și ființa înaintea Domnului Dumnezeu. El ne va da o inimă bună, care să laude pe Domnul și care să asculte de Dumnezeu.  Mai apoi,  Dumnezeu va turna din cer binecuvântarea Sa minunată.

Glorie Domnului, căci El dă celor credinicoși har după har! Amin.