FERICIREA – condiționată de atitudinea față de Dumnezeu

George Danciu

(Text inspirat de predica pastorului Daniel Chereji din Baia Mare)

 .

Ferice de cel cu fărădelegea iertată şi de cel cu păcatul acoperit! Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!PSALM 32

.

CAPACITATEA DE A DISCERNE

Comerciantii si ofertantii de servicii  se fac cunoscuti  prin reclame, iar reclamele nu refleacta  întotdeauna  calitatea produselor si serviciilor prezentate. Proba timpului si experimentarea practica va demonstra, fara nici o îndoiala, realitatea situatiei.

Societatea a functionat dupa o regula simpla: Cererea si Oferta. Dar, din dorinta de câstig, profitorii, au inversat aceasta regula fireasca. Reclamele ne întâmpina si ne agaseaza cu oferte la care nici nu ne-am fi gândit si nici n-am fi visat vreodata, pentru lucruri de care nu doar ca nu avem nevoie, dar care, în final se vor dovedi ca ne-au fost nefavorabile.

Televiziunile, prin emisiunile comerciale de tot felul, nu doar acelea gen «show», vin ca adevarate spectacole, chiar si atunci când prezinta stiri, emisiuni sociale sau de politica, cu totii urmaresc propriul câstig, un rating cât mai bun..

Legendarul Solomon, probabil cel mai înțelept om care atrăit vreodată, în Cartea Proverbelor ne spune că în lume sunt două feluri de voci care strigă oamenilor: Prostia și Înțelepciunea! Iar omul are câteva posibilități ca răspuns și manifestare: să auzim vocea Prostiei (Prov., 9.13-18) și s-o luăm de bună și s-o îmbrățișăm. Fie să auzim, vocea Înțelepciunii care strigă (Prov., 1.20-33; 2.1-9.12), s-o credem și s-o urmăm, fie să le urmăm când pe una, când pe alta…

Solomon arată exact cum se întâmplă. Și una, și alta, vin cu aceleași cuvinte:

Înțelepciunea (…) strigă…:

Cine este prost, să vină încoace!” Celor lipsiţi de pricepere le zice:„Veniţi de mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care l-am amestecat! Lăsaţi prostia şi veţi trăi, şi umblaţi pe calea priceperii!” (Prov., 9.4-6)

Prostia și nebunia, Solomon o personifică cu o femeie gălăgioasă, proastă, care nu știe nimic, care, însă, strigă:

Cine este prost, să vină aici!” Iar celui fără minte îi zice: „Apele furate sunt dulci, şi pâinea luată pe ascuns este plăcută!” El nu ştie că acolo sunt morţii şi că oaspeţii ei sunt în văile Locuinţei morţilor. (Prov., 9.16-18)

Ambele voci, strigă la fel: „Cine este prost, să vină încoace!”

Și, Solomon mai subliniază că cei chemați, din ambele categorii, au aceeași trăsătură comună: le lipsește înțelepciunea și priceperea. Aici intervine, în plus, ceea ce e foarte important: care e atitudinea omului la auzul vocii, sinceritatea lui, ce caută el, ce-și dorește?

Adesea, omul e plin de sine, mândru, el crede că el le știe pe toate, și, în final, va alege glasul prostiei si nebuniei, drumul pierzarii, al Sarpelui, care e  tatăl minciunii.

***

CONȘTIINȚAbusolă și ajutor

Dumnezeu e Cel ce vede în inima noastră. Înaintea Lui totul e gol și descoperit. Nu ajunge gândul să se înfiripe bine și El ne știe vrerea. Nu putem ascunde nimic de El! La El trebuie să venim ca niște copiii la Tatăl Său. Un copil, e un copil, care e mic înaintea Tatălui, vine în rugăciune, cu umilință și credință. Amin.

David, împăratul lui Israel, avusese și el păcatele lui. Dar el îl iubea pe Domnul, avea o atitudine bună, însă căzuse în păcatul curviei cu Batșeba, pe când bărbatui acesteia era plecat la război. David a căutat să-și acopere urmele, să ascundă nelegiuirea comisă. Prin viclenie și intrigi soțul Batșebei moare, iar el o ia de soție. Trece mai bine de un an, totul părea că trecuse, că se așternuse peste păcatl grav praful uitării.

Însă n-a fost cum își dorise David. Plata păcatului, e moartea: i-a murit copilul născut de Batșeba și i s-a mai întâmplat și alte nenorociri în familie. Iar el, David, era fără prea multă vlagă, secătuit, uscat, el care altădată era în fruntea celor care-L preamăreau pe Dumnezeu. De ce? Pentru că a tăcut, nu și-a mărturisit înaintea Domnului, păcatul. Iar mâna Domnului apăsa greu asupra lui, i se topeau oasele de gemetele lui necurmate. Era bolnav. Suferea. Păcatul aduce boală în viața omului. Nu mai avea părtășie cu Dumnezeu. Omul e făcut de Creator astfel ca să fie într-o relație de prietenie cu El. Ori păcatul pune un zid de despărțire.

David este ajutat de Dumnezeu. Este vizitat de prorocul Natan, care-i spune o istorioară. David dă verdictul, e bun de plată omul care făcuse asemănător păcatelor comise de el. Plata, nu alta decât moarte! Dar află că personajul principal al povestirii nu e altul decât el. El e vinovatul!!!!

David se lasă cercetat de Duhul lui Dumnezeu, de conștiința sa, și își recunoaște întreaga vină.

Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.

Pagubele produse de păcat, când nu cauți iertarea, sunt:

– gemetele omului; mâna Lui apasă greu asupra sa;

– o personalitate distrusă (uscat spiritual);

– trupul slăbit, bolnav;

– conștiința apasă.

Câteva cauze care nu aduc iertarea celor vinovați:

a)Iuda, vânzătorul și-a mărturisit greșeala mai marilor preoți, celor care l-au plătit cu 30 de arginți (Am vândut sânge nevinovat). Aceștia, i-au răspuns simplu: Treaba ta. El trebuia să se pocăiască înaintea lui Dumnezeu și Domnului Isus, căruia le-a greșit.

b) Nu mărturisim acum, personal în dreptul nostru. N-o vom putea face după moarte. (Popa, la groapă, zice: Își ia iertare de lade la… Să avem curajul și înțelepciunea de-a veni acum să ne împăcăm cât mai suntem pe drumul acesta al vieții pământești, cât mai avem timp, până nu e prea târziu.)

c) Timpul le rezolvă pe toate. Asta auzim adesea, dar nu este adevărată zicerea. Trebuie să venim cu pocăința acum. Cu trecerea timpului, doar că miroase și mai tare și mai urât.

d) Mărturisim viclean. Și aia nu e mărturisire. Atunci când avem ocazia să mărturisim, răspundem viclean și superficial: sunt păcătos; nu e om să nu greșească, zilnic. Dar nu numim greșeala, nu promovăm pocăința. La TV, când vedetele sunt întrebate, după îndelunga laudă care li se aduce… Sunt întrebate: Dar, ce defecte aveți …? A, da, am și defecte, sunt adesea prea credul, prea sincer…! Sinceritatea, defect!!!! Dimpotrivă, e virtute.

Rezolvarea problemei păcatului si primirea iertării:

Demascarea păcatului. Trebuie să fie personală; eu recunosc greșeala, nu mi-o pune altul în cont, deși e adevărată; eu mi-o însușesc că îmi aparține și răspund de consecințe;

Mărturisirea păcatului. Cui? Mai întâi, Domnului, căci ofensa e adusă întotdeauna și Domnului. Apoi în fața celui căruia i-am greșit. Apoi, după caz, public. Căci David a făcut publică pocăința sa, prin Psalmii săi.

Mărturisirea e specifică. Nu e globală: am păcătuit, am greșit. Ci, identific clar care-mi sunt fărădelefile comise.

Chestiunea e urgentă. La vremea potrivită, să se roage orice om evlavios, Tie. Acum este vreema potrivită, e urgent, nu amâna.

Statisticile Bisericii catolice arată că din 1962 – 2012, în România au fost petse 20 de milioane de avorturi. Iar mărturisirea acestor păcate și iertarea nu vin. Iată de unde seceta mare, lipsa de vlagă și de putere a poporului român. Mâna lui Dumnezeu încă apasă tare asupra României. Nu e pocăință, nu va veni curând bucuria neprihăniților de care vorbește David spre sfârșitul psalmului, după iertarea sa.

Cum de sunt iertați păcătoșii

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan, 1.9)

La moartea Sa pe Cruce, Isus a luat păcatele noastre și ne-a înlocuit, în moarte.

– Datorită harului lui Dumnezeu, a iubirii lui de Tată și a milei Sale;

– Numai direct de la Dumnezeu se obține, nemijlocit 91 Timotei, 2.5)

– iertarea e în baza credinței noastre, prin har; o găsim redată prin 3 cuvinte în limba greacă: nasa, casaf, hasaf.

Nasa= 1.29 Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii

Casaf= El ascunde dinaintea ochilor Lui păcatele noastre

Hasaf= a nu ține seama, a anula datoriile; a nu-și mai aduce aminte de ceea ce am făcut noi, El își impune să uite aceste datorii. În Pvrov. Găsim că e o cinste să nu ne mai amintim ce au greșit alții față de noi. Iar Dumnezeu e Cel mai onest, gata să nu ne mai amintească cât am fost noi de răi și de neascultători și să ne primească ca pe niște fii. Mărturia vameșilor nu era acceptată de nici un Tribunal Evreiesc (Matei, Zacheu), dar Dumnezeu le-a șters zapisul cu ce le stătea împotrivă…

Oamenii spun: „evreii L-au omorât pe Isus, Mântuitorul lumii”, dar Dumnezeu zice altfel: „păcatele voastre, ale fiecărui om L-au omorât...”. Asrfel că ura nu e deloc corectă a fi îndreptată spre evrei, ci spre păcatul din noi înșine, și să-l abandonăm, întorcându-ne cu pocăință la Dumnezeu.

Marile beneficii aduse în viața omului iertat de Dumnezeu

  1. Călăuzirea duhovnicească

  2. Bucuria (Drumul spre fericire)

  3. Trezirea spirituală

Versetele 1 și 2: enunțul condițiilor pentru a fi fericit.

Versetele 3 și 4: consecițele păcatului.

Versetul 5: mărturia păcatului, pocăința și primirea iertării.

Versetul 6: Aici începe călăuzirea păcătosului iertat pe drumul credinței.

David, a trecut hopul. El este deja pe cealaltă parte a baricadei, el este în interiorul mâinilor protectoare ale lui Dumnezeu. Primește lumină, pace, călăuzire…

Versetul 8: Dumnezeu însuși este la cârma vieții credinciosului iertat:

Eu – zice Domnul – te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”

Într-o carte, autorul arată că, copil fiind, i-a murit mama. I-a cerut tatălui să doarmă cu el în același pat, de teamă ca nu cumva să-l piardă și pe el. Pe întunerec, i-a cerut tatălui să doarmă cu fața spre el. L-a întrebat:

– Tati, ești cu fața la mine?

– Da, fiule, sunt cu fața la tine!

Și, copilul, a adormit în pace, în baza promisiunii tatălui, că e cu fața spre el.

Pentru credinciosul iertat, cel cu păcatul acoperit de sângele protector al lui Isus, pe lemnul crucii de la Golgota, Dumnezeu stă cu fața spre el, plin de bunăvoință. Mai înainte, însă, păcatul făcea un zid de despărțire, fața-i era ascunsă.

Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. (Psalm, 34.5) http://biblia.resursecrestine.ro/psalmii/32

… cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Neprihăniţilor, bucuraţi-vă în Domnul şi înveseliţi-vă! Scoateţi strigăte de bucurie, toţi cei cu inima fără prihană!” (Psalm, 32.10-11)

După iertare, întorcându-te cu fața spre Dumnezeu, și El spre tine, te luminezi de bucurie.

Fără iertare, omul, în veșnicie va fi în iad, despărțit de fața și lumina lui Dumnezeu.

Numai iertarea îți poate da bucuria și fericirea de care are nevoie ființa ta, dar și sănătatea fizică și spirituală. Iar în final, fericit, omul va fi în veșnicie cu Dumnezeu, pentru totdeauna!

Glorie Domnului! Amin.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.