Păcatul este din cale afară de păcătos.
Fiți atenți la gândurile ușuratice ale păcatului.
Imediat după convertire, conștiința este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiți au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjuratoare. Continue reading “Păcatul, un lucru neînsemnat?”
În împărăția lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.
Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când și-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercati. Ei au fost lămuriți în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleși pentru pace lumească și bucurii pământești. Libertatea de boală și de durerile morții nu li s-a făgăduit niciodată. Când Domnul a privit spre cei aleși, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Continue reading “Încercarea credinciosului e la fel de sigură precum mișcarea stelelor”
Mânia viitoare.E plăcut să treci printr-un ținut după ce a trecut furtuna, să simți prospețimea ierbii spălate de ploaie si să asculți picăturile care cad strălucind ca niste diamante în lumina soarelui. Aceasta este poziția creștinului. Trece printr-un ținut în care furtuna s-a risipit deasupra Mântuitorului, si chiar dacă mai sunt câteva picături de durere, vin din norii îndurării si Isus ne-a asigurat că nu ne vor distruge.
Dar cât de teribil este să asiști la ivirea unei furtuni Continue reading “Tunetele lui Dumnezeu”
DIMINEAŢA
“Cereţi, şi vi se va da.“
Evanghelia lui Matei 7:7
Știu un loc din Anglia unde fiecare trecător care cere este servit cu o pâine. Oricine ar fi trecătorul, trebuie doar să bată la uşa Spitalului Sfintei Cruci, şi pâinea este a lui.
Isus a iubit atât de mult păcătoşii încât a construit un Spital al Sfintei Cruci, pentru ca orice păcătos flămând să bată la poartă şi să fie săturat. Continue reading “Cereti cu credinta, si vi se va da!”
“Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii”
Epistola către Evrei, 4.12
.
Dwight L. Moody (1837-1899), originar din Northfield, Massachusetts, stabilit de la 17 ani în Boston, avea obiceiul de a-L mărturisi pe Domnul în fiecare zi, cel puțin unei persoane care încă nu s-a împăcat cu Dumnezeu, deci unui vrăjmaș. Dar într-una din seri venise ora pentru odinna de peste noapte și se afla deja întins în pat când și-a amintit că nu și-a onorat Domnul în acea zi, privind mărturisirea Lui. Îndată s-a îmbrăcat și a avut o rugăminte Domnului: “Doamne Isuse, Te rog scoate-mi în cale un om rău, care încă nu Te cunoaște, ca să-i pot mărturisi iubirea Ta.” Continue reading “Un detaliu al Cuvântului…”
