Păcatul este din cale afară de păcătos.
Fiți atenți la gândurile ușuratice ale păcatului.
Imediat după convertire, conștiința este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiți au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjuratoare. Răsadul sensibil al pietății se transformă într-o salcie în viața de mai târziu; crește prea aplecat și se clatină la orice adiere.
Treptat, omul devine familiar cu păcatul. Urechea în care au bubuit tunurile nu va auzi sunetele ușoare. La început, păcatul ne înmărmurește, dar în curând vom spune „nu-i așa că e doar unul mic”? Apoi vine unul mai mare, și înca unul, până când ajungem să privim păcatul ca pe o mică diversiune. Apoi urmează o presupunere total greșită: „Nu am căzut în păcat de-a binelea. Adevărat, am greșit puțin, dar în ansamblu sunt bine. Poate că am scăpat un cuvânt nesfânt, dar majoritatea conversației a fost consistentă“. Astfel scuzăm păcatul. Aruncăm o mantie peste ea și îi punem nume frumoase.
Creștine, ferește-te să privești păcatul cu ușurătate. Ia atitudine, altfel vei cădea. Păcatul, un lucru neînsemnat? Nu e o otravă? Cine îi cunoaște puterea mortală? Păcatul, un lucru mic? Nu vulpile mici strică viile (Cânt. 2:15)? Nu insecta de coral clădește o stâncă care sfărâmă vapoarele? Nu securea face să cadă stejarul cel puternic? Nu picăturile de apă distrug piatra?
Păcatul, un lucru neînsemnat? A încununat cu spini fruntea Mântuitorului și i-a străpuns inima! L-a făcut să sufere chinuri, amărăciune și dureri. Dacă ai putea cântări cel mai ușor păcat pe cântarul universului, ai fugi de el ca de un șarpe și ai evita cea mai neînsemnată aparență a răului. Privește păcatul ca pe cel Care L-a crucificat pe Mântuitorul, și vei vedea că e „din cale afară de păcătos”
(DIMINEATA)
*
Te vor numi „Cetate căutată și nepăzită”
Nemarginitul har al lui Dumnezeu se vede foarte în clar în faptul ca nu suntem doar cautati, ci cautati si neparasiti. Oamenii cauta ceva care s-a pierdut în casa, dar este doar cautare. Pierderea este mai tulburatoare si cautarea mai perseverenta atunci când lucrul nu este parasit. Noi am fost amestecati cu noroiul. Eram murdari ca un ban de aur căzut într-un canal.
Oamenii se adună cu totii ca să scotocească cu grija noroiul oribil, si continuă să caute si să scormonească până când comoara este găsită. Sau, ca să folosim alt exemplu, eram pierduți în mulțime. Rătăceam de colo până colo si, când îndurarea a venit peste noi sub forma Evangheliei, nu ne-a găsit de la început. A trebuit să ne caute si să ne tot caute fiindcă, ca si oaia pierdută, eram rătăciti departe.
Ne rătăcisem într-un ținut străin, si credeam că nimeni, nici măcar Păstorul cel Bun, nu ne va putea găsi. Slavă harului neînvins: am fost căutați și nepărăsiți! Bezna nu ne-a putut ascunde; noroiul nu ne-a putut acoperi. Am fost găsiți și aduși acasă. Slavă iubirii infinite: Dumnezeu Duhul Sfânt ne-a repus în drepturi!
Dacă viețile unora dintre copiii lui Dumnezeu ar putea fi scrise, ne-ar umple de uimire sfântă. Ciudate și minunate sunt căile folosite de Dumnezeu în căutarea alor Săi. Binecuvântat să-I fie numele! El nu renunță la căutare până când cei aleși nu sunt găsiti. Ei nu sunt un popor căutat azi și aruncat mâine. Atotputernicia și înțelepciunea la un loc nu greșesc niciodată.
Vom fi numiti „cetate căutata si nepărăsită“. Că altii sunt căutati, este un har nemarginit, dar ca noi suntem cautati este o minune! Nu putem gasi nici un motiv în afara de iubirea nesfârsita a lui Dumnezeu. Putem doar sa ne înălțăm inimile în uimire și să-L lăudam pe Domnul fiindcă în seara aceasta ne numim „cetate căutată și nepărăsită“.
(SEARA)
_________________________
C.H. Spurgeon – Meditatii de Dimineața și Seara, primite prin Email
ARMONIA MAGAZINE - USA 