Daniel Branzei: Nimeni nu s-a gândit la așa ceva

Până una alta, mă mărturisesc înaintea voastră cu trăirile mele, cu spaimele mele și cu izbăvirile Domnului. Ce am observat în mine și în cei din jurul meu?

În primul rând am observat refamiliarizarea cu moartea ca eveniment cotidian, inevitabil. America veacului modern a exilat moartea în curtea din spatele casei, in The Backyard, ascusă pe cât se poate cu cortine și panouri. America caselor mortuare ne-a obișnuit cu o moarte frumoasă, cu morți „făcuți frumoși“ cu tot felul de cosmeticale și pomezi și cu cimitire fără cruci, ca niște pajiști odihnitoare. Aici nimeni nu vrea să mai moară. Toți fac exerciții pentru întreținerea formei fizice și țin diete pentru prelungirea vieții. Nimic rău în asta. Continue reading “Daniel Branzei: Nimeni nu s-a gândit la așa ceva”

CUM SA-TI ÎNVINGI NELINIȘTEA (2)

philippians-4-7-the-peace-of-god-green-copy1“Și pacea lui Dumnezeu … vă va păzi inimile”

(Filipeni 4:7)

Astăzi ne vom ocupa de încă trei pași pe care îi poți face pentru a-ți învinge neliniștea:

1) Fă o listă cu îngrijorările tale. Timp de o săptămână, fă o listă cu lucrurile care te îngrijorează cel mai mult. Copiii? Sănătatea? Banii? Căsnicia? Locul de muncă? Acestea nu sunt îngrijorări de-o clipă care apar si dispar repede. Acestea sunt lucruri care te fac să te îngrijorezi “de viața ta” (Matei 6:25), așadar începe să le treci în revistă. Întreabă-te câte dintre ele s-au transformat într-adevăr în realitate? Charles Spurgeon a spus: “Cele mai mari nenorociri nu se petrec niciodată, majoritatea nefericirilor noastre sunt doar închipuiri”.
Continue reading “CUM SA-TI ÎNVINGI NELINIȘTEA (2)”

O întâmplare adevărată

TrenulVeneam dintr-o calatorie si am aterizat noaptea pe la orele 10.00. De la Aeoport si până la Gară, de unde am luat trenul spre casă, a mai durt o oră. M-am suit în tren undeva după ora 11.00 din noapte. Mi se părea că trenul era gol! După ce mi-am ales un loc în vagonul gol, obosit după o zi de călătorie și stres, ochii mi se închideau.

Dar după puțin timp, în vagon, urcă un individ dubios și se așează exact pe banca din fața mea. Omul era foarte brunet, avea părul negru dar mustața albă. Era îmbrăcat într-un costum alb, fără pardesiu, deși afară era foarte frig, iar în mână ținea o geantă diplomat. Continue reading “O întâmplare adevărată”