O întâmplare adevărată

TrenulVeneam dintr-o calatorie si am aterizat noaptea pe la orele 10.00. De la Aeoport si până la Gară, de unde am luat trenul spre casă, a mai durt o oră. M-am suit în tren undeva după ora 11.00 din noapte. Mi se părea că trenul era gol! După ce mi-am ales un loc în vagonul gol, obosit după o zi de călătorie și stres, ochii mi se închideau.

Dar după puțin timp, în vagon, urcă un individ dubios și se așează exact pe banca din fața mea. Omul era foarte brunet, avea părul negru dar mustața albă. Era îmbrăcat într-un costum alb, fără pardesiu, deși afară era foarte frig, iar în mână ținea o geantă diplomat.

Când individul s-a așezat pe banca din fața mea, somnul mi-a fugit și eram foarte atent la toate mișcările lui. L-am privit si mi s-a părut ca este un om din India, probabil și el venea tot de la Aeroport. În nelinistea mea mă întrebam de ce s-a așezat chiar pe banca din fața mea când tot vagonul era gol?

Gândeam că trebuie să mă ridic, să-mi iau bagajele si să mă mut pe altă bancă sau în alt vagon. Totuși am rămas pe loc. După ce trenul s-a pus în mișcare ne întâlneam des privirile și teamași neliniștea sporeau și ele. La un moment dat, când din nou ne-am întâlnit privirile, îl întreb arătând cu degetul în sus:

Cunosti tu pe Domnul Isus Christos?

Imediat a deschis diplomatul, a scos o Biblie, mi-a arătat-o, apoi a strâns-o la piept. Atunci și eu am dat geanta jos, am deschis-o și am scos Biblia. Amândoi am deschis Bibliile la Evanghelia după Ioan la capitolul 3, versetul 16,  unde Domnul Isus Christos spune: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

Ne-am ridicat amândoi în picioare, ne-am luat în brate și ne-am îmbrățișat strâns. Norocul nostru a fost că vagonul era gol, nu mai era nici un călător! Dacă ne-ar fi văzut cineva, precis ar fi crezut că ne-am ieșit din minți!

Trenul alerga prin noapte, frica dispăruse, iar noi ne priveam cu cea mai mare dragoste unul pe altul, ca niște minuni ale lui Dumnezeu. În câteva minute acest om mi-a spus (mai mult prin semne), că vine din India și are ceva treburi de rezolvat la Uzinele Mercedes. Curând trenul s-a oprit în stație și indianul, arătând cu degetul în sus, a coborat. Sunt sigur că nu ne vom mai întâlni niciodata decât în veșnicie.

Rămas singur în vagon, mi-am adus aminte de cuvintele scrise în Biblie în Cartea Apocalipsa: “Mari și minunate sunt lucrările Tale, Doamne Dumnezeule atotputernice! Drepte și adevărate sunt căile Tale, Impărate al neamurilor!

Mi-am continuam călătoria uimit cum Domnul m-a eliberat de frică si m-a umplut de bucurie…..

– Cine poate face asa ceva decât numai Dumnezeu?!

C.T. Cristian

2 thoughts on “O întâmplare adevărată

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.