„Dumnezeule, calea Ta este în sfântul locaș [sanctuar]…”
Psalm 77:13 trad GBV/K.J.V.
Deseori m-am întrebat cum l-a propovăduit Filip pe Cristos famenului etiopian din Fapte 8, „începând de la Scriptura aceea”?!
Apoi pe măsura adâncirii în Cuvânt am început să-L văd și eu pe Cristos în Vechiul Testament. Am continuat să privesc așa Vechiul Testament și am înțeles că de fapt întreaga Scriptură îl are în vedere pe Fiul. Continue reading “Calea Ta este în sfântul locaș”
la-l pe fiul tău… Geneza 22:2
Porunca lui Dumnezeu este „Ia-l acum “, nu cândva în viiior. Este incredibil cum găsim motive să comentăm! Ştim că un lucru trebuie făcut, dar încercăm să găsim scuze pentru a nu-l face imediat. Urcarea pe înălţimea pe care ne-o arată Dumnezeu nu se poate face cândva în viitor, ci trebuie să se facă acum Jertfa trece mai întâi prin voinţa noastră, înainte de a fi oferită practic.
„Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă… şi a pornit spre locul pe care i-l spusese Dumnezeu” (v. 3). Ce simplitate minunată a avut Avraam! Când Dumnezeu i-a vorbit, Avraam nu a stat de vorbă cu carnea şi sângele. Continue reading “Urcuşul suprem”
„la pe fiul tău… şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ţi-l voi spune.”
Geneza 22:2
Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia Lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26).
Avraam a interpretat porunca Lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel. Continue reading “Ascensiunea supremă”
Numai în ascultare poți aduce o jertfă plăcută DomnuluiAscultarea: Jertfa de miros plăcut
Atitudinea noastră are un rol esențial pentru viață. Ea ne situează pe cale, lângă cale sau pe drumul fără de Dumnezeu în lume. Continue reading “Învață ascultarea!”
Iţi vei da tu viaţa?„Nu este mai mare dragoste decât să-şi dea cineva viaţa pentru prietenii săi… V-am numit prieteni.” – loan 15:13-15
Isus nu-mi cere să mor pentru El, ci să-mi dau viaţa pentru El. Petru a spus: „îmi voi da viaţa pentru Tine” şi a spus-o cu toată seriozitatea; sentimentul lui eroic a fost magnific. Ar fi un lucru rău să nu poţi face o astfel de declaraţie cum a făcut Petru; noi înţelegem sentimentul datoriei numai prin sentimentul nostru eroic. Continue reading “Prietenul care și-a dat viața”
by Oswald Chambers
„la pe fiul rău… şi adu-l ardere de tot pe un munte pe care ți-l voi spune.”
Caracterul unui om determină felul în care el interpretează voia lui Dumnezeu (vezi Psalmul 18:25-26). Avraam a interpretat porunca lui Dumnezeu ca însemnând că trebuia să-şi ucidă fiul; el a putut să scape de această convingere tradiţională doar prin intermediul unei încercări foarte grele. Dumnezeu nu-i putea purifica credinţa în nici un alt fel. Continue reading “Ascensiunea supremă”
Abel era pastor.
Ca pastor, Abel și-a sfințit lucrarea spre slava lui Dumnezeu și a oferit o jertfa de sânge pe altarul Său. Domnul l-a binecuvântat pe Abel și jertfa lui. Acest prim simbol al lui Christos este clar și distinct. La fel de clar ca prima stralucire a zorilor, care nu lumineaza nimic, dar vestesc răsăritul grabnic al soarelui. Când îl vedem pe Abel, pastor si preot, aducând o jertfa de bun miros lui Dumnezeu, ne gândim la Domnul nostru, care a adus în fața Tatălui Său o jertfa pe care Iehova a respectat-o întotdeauna. Continue reading “Fără jertfă, nu-i placi lui Dumnezeu”
.
.
„Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
(Ioan, 13.7)
Omul e predispus a crede mult mai ușor neadevărul, reclama, și nu realitatea propriu-zisă. Dacă tot auzi despre un lucru sau altul, ajungi până la urmă de crezi și tu. De pildă, pentru români, pare ca adevărată ideea că Eminescu nu a fost înțeles de Veronica Micle, marea lui iubire, care, fire poetică, dar pragmatică, l-a ales pe profesorul universitar Ștefan Micle, ca soț, iar pe Eminescu l-a tratat în mod superficial. Însă oamenii nu țin seama de faptul că ea se mărită cu Micle pe când nu împlinise încă 15 ani (și împreună vor avea două fiice), iar pe Eminescu îl cunoaște mult mai târziu, la Viena, în 1872, pe când avea 22 de ani. Ceea ce înseamnă că nu putea să fie cu Eminescu, în mod normal, decât după ce Veronica Micle rămâne văduvă în 1879.
ÎNSĂ, SĂPTĂMÂNA MARE, ultima dinainte de patima Sa, ne edifică și mai mult că Isus Hristos i-a iubit pe ai Săi până la capăt. Continue reading “Înțelegeți voi ce v’am făcut Eu?”
Meditații.
“Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde. ”
Ieremia, 29
Wilhelm Busch
(Din cartea „ISUS – destinul nostru”, Editura CLV-1991)
„Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Să veghem unii asupra altora, ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.Să nu părăsim adunarea noastră, cum au unii obicei; ci să ne îndemnăm unii pe alţii şi cu atât mai mult, cu cât vedeţi că ziua se apropie. ”Evrei, 10.23-25
Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni. Faptele apostolilor, 2.42
MĂRTURIA PUBLICĂ – o datorie a creștinului
Latura publică a poziției de creștin constă în primul rând în faptul că cineva se alătură părtășiei celorlalți creștini Continue reading “VIAȚA CREȘTINĂ – O CHESTIUNE PUBLICĂ”
ARMONIA MAGAZINE - USA 