Abel era pastor.

Geneza 4:2

 Ca pastor, Abel și-a sfințit lucrarea spre slava lui Dumnezeu și a oferit o jertfa de sânge pe altarul Său. Domnul l-a binecuvântat pe Abel și jertfa lui. Acest prim simbol al lui Christos este clar și distinct. La fel de clar ca prima stralucire a zorilor, care nu lumineaza nimic, dar vestesc răsăritul grabnic al soarelui. Când îl vedem pe Abel, pastor si preot, aducând o jertfa de bun miros lui Dumnezeu, ne gândim la Domnul nostru, care a adus în fața Tatălui Său o jertfa pe care Iehova a respectat-o întotdeauna. Abel a fost urât de fratele său — urât fara motiv; la fel a fost si Mântuitorul. Omul firesc l-a urât pe cel duhovnicesc, prin care se descoperise Duhul harului, si nu a avut odihna până când nu i-a vărsat sângele. Abel a căzut si a stropit jertfa cu propriul său sânge; acest lucru arata spre Domnul Isus care a fost ucis de ura oamenilor, în timp ce slujea ca Mare Preot în fața Domnului. „Pastorul cel Bun îsi da viata pentru oile lui” (Ioan 10:11). Să-L jelim, amintindu-ne cum a fost ucis de ura oamenilor, stropind coarnele altarului cu propriul Său sânge. Sângele lui Abel vorbeste. Domnul i-a spus lui Cain sângele fratelui tău strigă din pamânt la Mine” (Geneza 4:10). Sângele lui Isus strigă cu glas tare, și scopul strigătului nu este răzbunarea, ci mila. Să stai în fața altarului Bunului nostru Păstor, să-L vezi sângerând ca Mare Preot, si să-i auzi sângele vorbind despre pace pentru întreaga Sa turmă, pace în suflete, pace între iudei si neamuri, pace între om și Făcătorul său, pace în vesnicie pentru cei spălați în jertfa Sa — aceasta este cea mai prețioasa comoară dintre toate. Abel a fost primul păstor, dar inimile noastre îl vor așeza întotdeauna pe Isus pe primul loc. Bunule Păstor, noi, poporul pașunii Tale, Te binecuvântăm din toata inima fiindcă Te-ai jertfit pentru a ne salva. (DIMINEATA) * Abate-mi ochii de la vederea lucrurilor desarte, învioreaza-ma în calea Ta.

 Psalmi, 119:37

 Lucrurile deșarte sunt de mai multe feluri. Clopoțeii nebuniei, veselia lumii, dansul, muzica si cupa desfrâului — toate acestea sunt lucruri deșarte. Ele îsi arată singure numele si caracterul. La fel de înselatoare sunt cele numite “grijile lumii,și înșelăciunea bogățiilor” (Marcu 4:19). O persoana poate să caute deșertăciunea în afaceri asa cum un actor o caută în teatru. Dacă îsi petrece viata adunând bogătii, îsi risipeste zilele într-un spectacol zadarnic. Dacă nu ÎI urmăm pe Christos si nu facem din Dumnezeu marele scop al vietii noastre, nu ne deosebim cu nimic de cei ușuratici. Este limpede că avem multă nevoie de rugăciunea din prima parte a textului „abate-mi ochii de la vederea lucrurilor deșarte“. În cea de-a doua parte „înviorează-mă în calea Ta“, psalmistul mărturiseste că a fost leneș, greoi, adormit, poate chiar mort. Poate că si tu, dragă cititorule, te simti la fel. Suntem atât de adormiti încât nici cele mai bune motive nu ne pot înviora, în afară de însusi Domnul. Cum! Oare iadul nu mă va înviora? Oare mă voi putea gândi la moartea păcătosilor fără să mă trezesc? Oare cerul nu mă va scutura? Voi putea să mă gândesc la răsplata celor credinciosi fără să mă dezmortesc? Oare moartea nu mă va trezi? Voi putea să mă gândesc la ziua în care voi sta în fața Domnului meu fără să mă înfiorez? Oare dragostea lui Christos nu mă va constrânge? Aș putea să mă gândesc la rănile Lui si să stau la piciorul crucii  fără să ard de credință și zel? Așa se pare! Nici un gând nu ne poate înviora, dacă Dumnezeu nu o face El însusi; de aceea strigăm „înviorează-mă în calea Ta“. Psalmistul își varsă tot sufletul în rugăciune fierbinte; inima și mintea se unesc în  implorare: „abate-mi ochii“, spune mintea, „Inviorează-mă”, strigă inima. Aceasta este o rugăciune potrivită pentru fiecare zi. O, Doamne, ascultă-mă în noaptea aceasta.  ________________________ C.H. Spurgeon – Meditații Dimineața și Seara, primite prin Email Traducerea: Iulia Bodnari