Când Isus nu e Hristos. Evanghelia după Liiceanu

„People are fully alive to the danger of superstition in priests – 
in the course of time, they will find out that… professors may be just as bad.” 

Robert Arthur Talbot Gascoyne-Cecil
3rd Marquess of Salisbury to Sir L. Mallet, December 26th, 1876

by Mihail Neamțu

În ultima jumătate de veac, Profesorul Gabriel Liiceanu a scris cărți importante pentru prestigiul literaturii române. Jurnalul de la Păltiniș rămâne o capodoperă a genului diaristic iar eseul Despre limită (sau teza doctorală intitulată Tragicul) îl situează pe filozof în panoplia celor mai importanți umaniști ai culturii noastre. Învecinarea cu generația de aur a României interbelice — de la Constantin Noica, Emil Cioran și Alexandru Paleologu până la Nicolae Steinhardt, Monica Lovinescu sau Virgil Ierunca — a prilejuit pentru noi, cititori fideli, atâtea sărbători ale spiritului încât, după decenii de răsfăț bibliofil, ne-am fi așteptat la încununarea glorioasă a carierei de scriitor printr-o meditație despre libertatea harului și sclavia păcatului Continue reading “Când Isus nu e Hristos. Evanghelia după Liiceanu”

Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu

Lectura recenziei scrise, respectiv vizionarea expunerii video este indispensabilă și veți vedea și de ce!
Scriitorul Mihail Neamțu  face o recenzie substanțială la recenta carte ISUS AL MEU de Gabriel Liiceanu (296 de pagini, apărută la Editura Humanitas).

În debutul expunerii sale, Neamțu îi aduce un laudațio profesorului Liiceanu pentru prodigioasă sa activitate, binecunoscută de românii iubitori de carte și cultură, apreciindu-i foarte mult opera filozofului Liiceanu care e “un moralist exemplar, de tip francez, care  nu iartă și nu uită, mai ales când vine vorba de nevrednicia omului în viața  publică.”

Dar, în continuare, Mihail Neamțu nu se sfiește să arate și dintre marile minusuri ale acestei cărți în care “lipsește tocmai ceea ce te-ai aștepta în principal să găsești, să nu lipsească de pe paginile cărții, acum când autorul se apropie, în doi ani, de venerabila vârstă de 80 de ani”.

Mai jos avem înregistate întocmai vorbele recenziei făcute de Mihail Neamțu de la minutul 13:15 la minutul 27:15:

«Nu găsești nimic din viața sa duplicitară, nimic despre eșecuri majore, dacă domnia sa a onorat toate promisiunile făcute, toate legămintele pe care le-a asumat în fața unui om sau a mai multor oameni. Nu știm dacă această experiență a domnului Liiceanu în tinerețea sa îndepărtată de izvoarele credinței a inclus duplicități, minciuni, trădări, uitări, abandonuri grave, nu știm asta. Și, ne-am fi așteptat ca în această carte, înainte de-a fi împlinit 80 de ani, un filosof să cadă în genunchi în fața Celui care fără de păcat a fost răstignit. Continue reading “Mihail Neamțu – Recenzie la cartea “Isus al meu” de Gabriel Liiceanu”

Invenția BARNEVERNET – Să fure copiii prin intimidare, o mafie de stat în Stat, inviolabil la orice suspiciune

RUȘINE, NORVEGIA! DE MII DE ORI, RUȘINE!

familia-radulescu

Foto: Copiii  unei familii din Arad, răpiți de lupul Barnevernet!

Instituția Barnevernet, încă pentru mulți norvegieni și oameni naivi de pretutindeni, este  un colos al „corectitudinii imparțiale” blindat de legislația nedemocratică norvegiană. Continue reading “Invenția BARNEVERNET – Să fure copiii prin intimidare, o mafie de stat în Stat, inviolabil la orice suspiciune”

GABRIEL LIICEANU: Câteva gânduri despre limba română de astăzi

gabriel-liiceanuÎn atmosfera de liniște a acestor zile, recitind Caietele lui Cioran, am dat peste un loc în care e evocată o vorbă a lui Platon: „Socrate către Criton înainte de a muri: «Reaua folosire a cuvintelor nu este numai o greșeală de limbă, ci și un chip de a face rău sufletelor».” Dar de ce, m-am întrebat, insultată, gramatica ne poate handicapa pe toți?  Un prim răspuns care mi-a apărut în minte ar fi: pentru că de la ea ne vin primele reguli pe care le primim în viață. Prin ea domesticim animalul din noi care intră în lume împachetat în țipete, scâncete și onomatopee. Continue reading “GABRIEL LIICEANU: Câteva gânduri despre limba română de astăzi”

REVISTA CHARLIE HEBDO – Un exemplu negativ pentru educația și cultura occidentală

apocalipsa-de-revelion-pe-strazile-londrei-fetele-bete-crita-au-facut-striptease-printre-altele-124066Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă că totul este permis… 

Dostoievski

Judecata omului occidental – Grav alterată

Nu trebuie să fii prea smart să constați mutații „genetice” importante în ceea ce privesc conceptele de educație, de morală și de cultură ale omului de tip occidental, ba chiar mai mult, constatând bunăoră că piramida cerințelor bunului simț valabilă secole la rând și pentru multe generații de făuritori de educație și de cultură, ai lumii, a fost răsturnată de-a binelea în ultimele decenii de către forurile decizionale ale lumii occidentale  care au fondat și cristalizat globalizarea societății ei, la  început de  secol și mileniu.

Continue reading “REVISTA CHARLIE HEBDO – Un exemplu negativ pentru educația și cultura occidentală”

GABRIEL LIICEANU: “Religia în spațiul public”

gabriel-liiceanu

 Articol sursă de Raluca Pantazi

“A nu ști Biblia, în speță Vechiul Testament și Noul Testament, pentru un european este un fapt de incultură îngrozitoare.” (Gabriel Liiceanu)

Gabriel Liiceanu: Nu e bine pe ce cale am apucat-o. Întrebările nu sunt poziții. Eu am pus două întrebări din care nu reieșea nicio poziție. Poziția vine acuma și v-am rugat să mă lăsați să vă obosesc iar pentru că nu cred că am apucat-o bine. Am început crispați, fiecare se simte atacat. Noi ne simțim cei care au atacat, ceilalți, cultele și guvernul reprezentat sub opresiune. Continue reading “GABRIEL LIICEANU: “Religia în spațiul public””

Seminar despre putere (3)

Simion Mehedinți „Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!”

Apocalipsa 19.1

.

  1. Puterea caracterului stă în iubire. (Simion Mehedinți)
  2. Dacă te supără ceva din afară, durerea nu se datorează cauzei în sine, ci dimensiunii la care apreciezi tu situația; în acest sens, tu ai puterea de a anula totul. (Marcus Aurelius)
  3. Omul este regele creației prin puterea lui de a distruge. Omul nu poate crea decât pe seama crețiunii. (Paul Ambroise Valery)
  4. Numai durerea încheagă gândurile și le dă puterea de a pătrunde. Fulgii de zăpadă cad leneși la pământ, sloiul de ghiață izbește. (Titu Maoirescu)
  5. Nici o putere nu poate fi de acord să negociezi ceea ce consideră a fi însăși condiția existenței ei.  (Henry A. Kissinger)
  6. Nu ți se oferă niciodată o dorință, fără a ți se oferi și puterea de a o face să devină realitate. (Richard David Bach)
  7. Înfricoșată este puterea unei idei când pune stăpânire pe sufletul unui om. (Gala Galaction) Continue reading “Seminar despre putere (3)”

Seminar despre boală (1)

 “Voi să slujiţi Domnului Dumnezeului vostru, şi El vă va binecuvânta pâinea şi apele, şi va îndepărta boala din mijlocul tău.”

Exod, 23.25

Duhul omului îl sprijină la boală; dar duhul doborât de întristare, cine-l va ridica?

Proverbe, 18.14

  1. Nu există boală de care nu ne-ar vindeca o lacrimă ce-ar începe să cânte. – Emil Cioran
  2. Necredința poate fi numită boala secolului. – George Danciu
  3. Boala este modul în care moartea iubeste viața, iar individul e teatrul acestei slăbiciuni. – Emil Cioran Continue reading “Seminar despre boală (1)”

Scopul omului!

    SCOPUL, SCUZĂ MIJLOACELE?!
Sau urmăresti sa fii cinstit si drept?

Ne impresioneaza viata altora, insă, de cele mai multe ori,   nu dorim  să mergem pe drumul pe care au mers ei.

Iov a fost un om neprihănit si  foarte binecuvântat de Dumnezeu. Insă mulţi credeau că el este asa deoarece a ales să i se inchine lui Dumnezeu si să trăiască  in ascultare de El si, practic, pentru că el nu avea parte si de suferinte.

Iov avea zece copii, sapte băieţi si trei fete, asezati la casele lor. Avea mii de oi, de capre si vite. Era un om bogat si respectat de oameni. Dumnezeu,  la presiunea diavolului  – care l-a acuzat pe Iov că e asa deoarece nu duce lipsă de nici un bine, dar că se va lepăda de Dumnezeu când i se va lua aceste binecuvântari si va avea si el parte de suferintă – l-a trecut prin multe incercări, succesive, si-a pierdut copiii intr-o clipa, apoi bogătia si faima.  Dar Iov nu s-a lepadat deloc de Dumnezeu, nici când sufletul lui trecera prin mari suferinte. El a continuat si atunci sa-l onoreze pe Dumnezeu si să i se inchine Lui. Continue reading “Scopul omului!”

România, ai nevoie de Dumnezeu!

Plagiatul, un stil si o regulă de viată!

Ce  părere avem de fapt despre ceea ce tot auzim de câteva luni? Despre  plagiat si “judecata” Parlamentului sau a Curtii Constitutionale. Sau despre atitudinea Presedintelui care judeca, practic, cum il taie capul?

Câti dintre cei care ar vota intr-un fel sau altul, ar face-o in cunostintă de cauză? Continue reading “România, ai nevoie de Dumnezeu!”