Andrei Pleșu a fost invitat la emisiunea Cooltura, difuzată de TVR 2, unde a vorbit despre ultima sa carte – Despre inimă și alte eseuri. Printre subiectele abordate s-a aflat și legalizarea căsătoriei între homosexuali.
În anii ’60 ai secolului trecut, printre tinerii insurgenţi ai marilor capitale de pe continentul nostru, se răspîndise îndemnul: „Să nu aveţi încredere în cei care au mai mult de treizeci de ani!“
După aproape două milenii de creştinism, portretul negativ al bătrîneţii era, prin urmare, încă la îndemînă. La drept vorbind, suportul scripturar al unei apologii creştine a vîrstei tîrzii nu e, nici el, tocmai încurajator. Iisus ne-a învăţat lucrurile esenţiale: cum să ne rugăm, cum să făptuim, cum să ne iubim aproapele, cum să suferim şi cum să murim. Dar n-a apucat să întruchipeze, exemplar, starea bătrîneţii. Şi-a sfîrşit viaţa la 33 de ani, iar cei 12 ucenici care i-au stat aproape abia dacă aveau, atunci cînd i-a părăsit învăţătorul lor, vîrste cuprinse între 18 ani (Sf. Evanghelist Ioan) şi 32 de ani (Sf. Petru). Continue reading “Andrei Pleșu – Despre Bătrânețe sau “Privind în oglindă””→
Fig: Percentage of births to unmarried women, selected countries, 1980 and 2007
Incidenţa relaţiilor sexuale la tinerii americani: Tinerii americani întreţin relaţii sexuale înainte de căsătorie mai des decât părinţii lor acum o generaţie. Studiu: LINK
Uniunea Europeană dată în judecată: Un grup de organizaţii europene au dat în judecată Comisia Europeană pentru că nu a permis un referendum unional privind păstrarea căsătoriei naturale care a fost iniţiat de cetăţeni: LINK
Andrei Pleșu a fost invitat la emisiunea Cooltura, difuzată de TVR 2, unde a vorbit despre ultima sa carte – Despre inimă și alte eseuri. Printre subiectele abordate s-a aflat și legalizarea căsătoriei între homosexuali. Continue reading “Andrei Pleșu, mesaj radical pentru homosexuali”→
Directorul editorial al revistei Dilema Veche, filosoful Andrei Plesu. Bucuresti, 20 martie 2008. (Lucian Muntean / Adevarul)
Aflu, din presă, că mai mulţi preoţi şi drept-credincioşi, în special din Moldova, s-au supărat pe Mitropolitul lor, pentru lipsa lui de atitudine „principială”, legată de problema ecumenismului.
La Marele Sinod Panortodox convocat, de curînd, în Creta, s-a semnat un document („Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu ansamblul lumii creştine”), asumat şi de delegaţia română (în frunte cu Preafericitul Părinte Patriarh). Documentul, acceptat de toţi cei prezenţi, lasă loc dialogului dintre confesiunile creştine ale lumii, fără compromisuri, dar fără scleroză dogmatică, fără vanitate (prea) mulţumită de sine. Ei bine, o sumedenie de clerici obidiţi, gata să afurisească ecumenismul („erezie a ereziilor”) cer ierarhilor români care au semnat textul cu pricina, să se dezică prompt. Dacă nu, nu vor mai fi pomeniti la slujbe! Fondul „ideologic” al acestei răzmeriţe e previzibil: sinoade ca cel din Creta sunt rezultate ale unor manevre preponderent masonice, al căror scop este subminarea dreptei credinţe în general şi a Bisericii noastre naţionale în special. Aşadar, anatema! Continue reading “ANDREI PLEȘU – O noutate: preoţi ortodocşi şi revoluţionari”→
Cuvîntul „ispită“ a ajuns să nu aibă decît o conotație negativă. Ispita nu e, pur și simplu, unul dintre cele două apeluri (egale ca intensitate) ale unei alternative. E apelul necurat, înșelător, distructiv. E partea de întuneric, componenta de „capcană“ a alternativei. Mă întreb adesea de ce nu se străduiește și binele să fie „ispititor“, de ce „ispititorul“ prin excelență e numai „vrăjmașul“. Mi se răspunde că, într-un asemenea caz, „meritul“ opțiunii ar apărea diminuat. E ușor să alegi binele, cînd „design“-ul lui e seducător. Binele e, prin definiție, discret: nu vrea „să‑ți ia mințile“, să te îngenuncheze prin evidența calității sale. Înțeleg. Dar atunci „libertatea“ mea e șchioapă: am dinainte o pîine gustoasă, dar comună, „pîinea cea de toate zilele“ și, pe celălalt taler, un mirobolant tort de cofetărie pariziană. Sigur, pot avea „modestia“ să aleg pîinea (cu condiția, ar spune maximaliștii, ca doar „modestia“ să‑mi dicteze alegerea și nu vreo pasiune a mea – vinovată – pentru pîine. Adică să aleg fără plăcere, fără să fiu „ispitit“. După modelul kantian: numai ce faci din datorie e legitim moralmente; cum intervine „plăcerea“, meritul actului se evaporează…). Continue reading “ANDREI PLEȘU: Dar ceva îmi spune că limbajul de lemn și gîndirea gata-făcută nu sînt pe placul lui Dumnezeu”→
Pe bloguri, înflăcărații susținători ai credinței ortodoxe aduc argumente pro- Bisericii ortodoxe cum se pricep ei mai bine, probabil cu sinceritate, dar totuși din inerție, cuprinși de un fel de superstiție înrădăcinată în ființa lor, așa au crescut, așa au crezut, și n-au făcut niciodată o cercetare propriu-zisă, ci doar o informare mai mult sau mai puțin exhaustivă folosind numai izvoare ale ideologiei strict ortodoxe. Continue reading “Credință, canoane și tradiție în Biserica ortodoxă. Puțină lumină despre erezii.”→
„Problema Răului” a fost tema pe care a abordat-o Andrei Pleşu într-o savuroasă prelegere la Cluj.
Filosoful a vorbit despre relaţia dintre rău şi Dumnezeu, despre demoni, „războiul nevăzut” şi păcatul originar, încercând să facă lumină în două mari dileme cu care se confruntă creştinii. Pleşu a avut observaţii şi despre subiecte precum refugiaţii din Siria, Pablo Escobar, comunism, nazism. Continue reading “ANDREI PLEȘU: „Cum răspunzi celui care-ţi face rău cu intenţie””→
Andrei Pleșu nu mai are nevoie de nici o prezentare din partea noastră deoarece este bine cunoscut ca scriitor și filozof, prin opera scrisă, cât și prin funcțiile de mare răspundere îndeplinite cu succes în Guvernul României (Ministru al Culturii, Ministru al Afacerilor Externe).
Marele cărturar Andrei Pleșu se bucură de o imensă simpatie din partea cititorilor români, manifestată îndeosebi după tâlcuirea, scrierea și publicarea cărții (eveniment cultural de rezonanță) Parabolele lui Iisus (cu subtitlul Adevărul ca poveste) – Editura HUMANITAS, București, 2012, 312 pagini Continue reading “Andrei PLEȘU: Parabolele lui Iisus”→
„Dacă Dumnezeu nu există, înseamnă că totul este permis… ”
Dostoievski
Judecata omului occidental – Grav alterată
Nu trebuie să fii prea smart să constați mutații „genetice” importante în ceea ce privesc conceptele de educație, de morală și de cultură ale omului de tip occidental, ba chiar mai mult, constatând bunăoră că piramida cerințelor bunului simț valabilă secole la rând și pentru multe generații de făuritori de educație și de cultură, ai lumii, a fost răsturnată de-a binelea în ultimele decenii de către forurile decizionale ale lumii occidentale care au fondat și cristalizat globalizarea societății ei, la început de secol și mileniu.