Un gând de Tozer și Versetul zilei

Credinţa este o redirecţioanare a privirii noastre, eliminarea imaginii noastre din centrul atenţiei şi înlocuirea ei cu Dumnezeu.
A. W. Tozer
Versetul Zilei
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:2
Meditații selectate de Lidia Miu

A.W. Tozer: Divertismentul în biserică- o erezie evanghelică

Inchinarea nu este distractie. „Oamenii vor să vină la biserică şi vor să aibă parte de distracţie în timp ce sunt zidiţi. Distrează-mă şi zideşte-mă, dar fără să mă doară”. pag. 89

În zilele noastre vrem să facem spectacol din toate. Nu vrem ca Dumnezeu să lucreze ceva decât dacă poate face din lucrul respectiv o producţie teatrală. Vrem ca El să vină îmbrăcat în vestimentaţie actoricească, cu barbă şi baston. Vrem să joace un rol după propriile noastre idei. Unii dintre noi chiar pretind ca El să aranjeze şi un decor pitoresc şi jocuri de artificii! Continue reading “A.W. Tozer: Divertismentul în biserică- o erezie evanghelică”

A.W. Tozer: Pericole care îl pândesc pe predicator

Unele ocupatii prezintă riscuri inerente, precum cea de miner, de scafandru la mare adâncime si de constructor de clopotnițe. Oricine stie ca oamenii care practica aceste meserii se afla aproape tot timpul in pericol, cel putin intr-o oarecare masura. In comparatie cu acestea, lucrarea unui predicator ar părea că nu implică absolut nici un pericol. In ce priveste pericolul fizic, ea se află tocmai spre capătul listei si predicatorul este considerat unul dintre cei mai buni clienti ai oricărei societati de asigurari.

Si totusi slujirea cu Cuvântul este una dintre cele mai periculoase profesiuni. Ura diavolului față de slujitorul umplut cu Duhul este inferioară doar aceleia pe care o are față de Continue reading “A.W. Tozer: Pericole care îl pândesc pe predicator”

De fapt, ce s’a întâmplat?

by A.W. Tozer

În ultima vreme, am crescut un soi de creștini iubitori de pace, blânzi, domoli și inofensivi de care lumii nu îi este teamă și pentru care are prea puțin respect. De pildă, suntem atenți ca niciodată să nu vorbim în public împotriva vreunui cult fals ca nu cumva să fim considerați intoleranți.  Ne este frică să vorbim împotriva păcatelor distructive ale civilizației modern ca nu cumva cineva să ne remarce ca fiind fanatici și înguști. Puțin câte puțin am fost împinși de pe pământul tare într-o țară a viselor religioase unde ni se îngăduie să zburăm fără a face vreun rău, ca rândunelele la apus, fără a spune ceva c ear putea provoca supărare fiilor acestei lumi. Continue reading “De fapt, ce s’a întâmplat?”