ATAC ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN ADUNĂRI

Romani 8.14

Împiedicarea vorbirii libere a Duhului Sfânt în adunare (1)

Dacă ați citit „Scrisorile lui Zgândărilă” de C.S. Lewis, ați văzut că Diavolul face planuri cum să atace pe credincioși și biserica din diverse direcții, pe diferite fronturi. După ce am văzut atacul modernismului asupra bisericii și atacul amestecului cu lumea, vom vedea modul în care diavolul a atacat biserica, pentru ca ea să nu mai aibă parte de cuvântul profetic actual al lui Dumnezeu.

Ni-l și imaginăm pe Satan adunând duhurile necurate la ședință și spunându-le:

„Știți că până acum am atacat cu succes pe două fronturi:

(1) să pătrundă modernismul în adunări, astfel încât biserica să nu se mai bizuie pe lucrarea Duhului Sfânt de convingere a păcătoșilor, ci pe metode „moderne”, care n-au nicio putere sau care produc „creștini” nepocăiți cu adevărat, nenăscuți din nou și care nu se vor lepăda niciodată de lucrurile lumii și de ei înșiși, și vor ajunge în iad direct din registrele de membri ale bisericilor.

(2) Apoi am reușit să-i facem să amestece grâul cu neghina, adică pe copiii lui Dumnezeu cu oameni lumești. Continue reading “ATAC ÎMPOTRIVA VORBIRII DUHULUI SFÂNT ÎN ADUNĂRI”

Un gând de Tozer și Versetul zilei

Credinţa este o redirecţioanare a privirii noastre, eliminarea imaginii noastre din centrul atenţiei şi înlocuirea ei cu Dumnezeu.
A. W. Tozer
Versetul Zilei
Domnul este tăria mea şi temeiul cântărilor mele de laudă: El m-a scăpat. El este Dumnezeul meu: pe El Îl voi lăuda. El este Dumnezeul tatălui meu: pe El Îl voi preamări.
Exodul 15:2
Meditații selectate de Lidia Miu

A.W. Tozer: Divertismentul în biserică- o erezie evanghelică

Inchinarea nu este distractie. „Oamenii vor să vină la biserică şi vor să aibă parte de distracţie în timp ce sunt zidiţi. Distrează-mă şi zideşte-mă, dar fără să mă doară”. pag. 89

În zilele noastre vrem să facem spectacol din toate. Nu vrem ca Dumnezeu să lucreze ceva decât dacă poate face din lucrul respectiv o producţie teatrală. Vrem ca El să vină îmbrăcat în vestimentaţie actoricească, cu barbă şi baston. Vrem să joace un rol după propriile noastre idei. Unii dintre noi chiar pretind ca El să aranjeze şi un decor pitoresc şi jocuri de artificii! Continue reading “A.W. Tozer: Divertismentul în biserică- o erezie evanghelică”

A.W. Tozer: Pericole care îl pândesc pe predicator

Unele ocupatii prezintă riscuri inerente, precum cea de miner, de scafandru la mare adâncime si de constructor de clopotnițe. Oricine stie ca oamenii care practica aceste meserii se afla aproape tot timpul in pericol, cel putin intr-o oarecare masura. In comparatie cu acestea, lucrarea unui predicator ar părea că nu implică absolut nici un pericol. In ce priveste pericolul fizic, ea se află tocmai spre capătul listei si predicatorul este considerat unul dintre cei mai buni clienti ai oricărei societati de asigurari.

Si totusi slujirea cu Cuvântul este una dintre cele mai periculoase profesiuni. Ura diavolului față de slujitorul umplut cu Duhul este inferioară doar aceleia pe care o are față de Continue reading “A.W. Tozer: Pericole care îl pândesc pe predicator”

De fapt, ce s’a întâmplat?

by A.W. Tozer

În ultima vreme, am crescut un soi de creștini iubitori de pace, blânzi, domoli și inofensivi de care lumii nu îi este teamă și pentru care are prea puțin respect. De pildă, suntem atenți ca niciodată să nu vorbim în public împotriva vreunui cult fals ca nu cumva să fim considerați intoleranți.  Ne este frică să vorbim împotriva păcatelor distructive ale civilizației modern ca nu cumva cineva să ne remarce ca fiind fanatici și înguști. Puțin câte puțin am fost împinși de pe pământul tare într-o țară a viselor religioase unde ni se îngăduie să zburăm fără a face vreun rău, ca rândunelele la apus, fără a spune ceva c ear putea provoca supărare fiilor acestei lumi. Continue reading “De fapt, ce s’a întâmplat?”

Datoria de a spune nu

by A.W. Tozer

Cu cât ne apropiem mai mult de inima lui Dumnezeu, cu atât mai puțin vom fi înclinați spre controversă. Pacea pe care am aflat-o în sânul lui Dumnezeu este atât de plăcută, încât e ceva natural să vrem să o menținem intactă ca să ne bucurăm de ea cât se poate de mult și de deplin.

Creștinul umplut cu Duhul Sfânt nu este niciodată un bun combatant. El este mult prea dezavantajat. Dușmanul este întotdeauna mai bun la insulte, decât își permite creștinul să fie. Diavolul are epitetele colorate, iar urmașii lui le folosesc fără mustrări de conștiință. Creștinul întotdeauna se simte mai în largul său binecuvântând, decât opunându-se, mai mult decât atât, el este mult mai sensibil, la critici, decât adversarii lui. El se retrage dinaintea oricărei înfățișări mânioase și se dă înapoi de la cuvinte pline de amărăciune. Continue reading “Datoria de a spune nu”

A.W. TOZER: Prezența lui Dumnezeu mai importantă decât un program

Mi se pare semnificativ, dacă nu chiar amenințător, fapul că în limbajul bisericesc de astăzi apar atât de frecvent cuvinte “program” și “programe”.

Sunt conștient că aceste cuvinte au fost împrumutate și adaptate dintr-un alt domeniu al vieții pentru că exprimă mai bine decât orice alt cuvânt succesiunea din cursul serviciului religios dintr-o biserică. Dar tocmai faptul că ele se potrivesc atât de bine serviciului religios este în sine atât de neliniștitor pentru puținii credincioși care tot mai vor să urmeze ordinea noutestamentală în serviciul religios public.

Dacă ne comparăm întrunirile noastre religioase grijuliu programate cu Noul Testament, ne amintim de remarca unui renumit Continue reading “A.W. TOZER: Prezența lui Dumnezeu mai importantă decât un program”