Una din frazele care conțin taine doar pentru inițiați …

Doream de mută vreme să pot spune și eu: “Când eram la Oxford …” și iată că de astăzi pot s-o spun fără să mint sau să imit nătâng pe cineva. Ieri, Teofil Harii, gazda mea de la Londra, m-a dus la Oxford.

Am descoperit un ambalaj arhitectonic creștin impresionant, lipsit însă de conținutul duhovnicesc de altădată. Inscripțiile de pe clădiri, în limbile greacă și latină, vorbeau despre importanța Bibliei și a lui Dumnezeu în căutarea adevărului care înnobilează.

Ca român, Oxfordul te privește de sus, de la înălțimea secolelor de cultură și Civilizație inaccesibile. Între-unul din mulțimea de muzee de aici ne-am întâlnit cu o familie care vorbea românește. O surpriză foarte plăcută. Am spus ceva despre Dumnezeu și am găsit ecoul unui frate de credință.

Pe străzi, lumea pestriță era cuprinsă de febra nunții regale de a doua…