Generația interbelică a făcut mulți copii, a trecut prin lagăre şi gulag, prin război, iar apoi a reconstruit Europa, sau a transmis cum a putut normalitatea îndărătul cortinei de fier.

În Occident, cel puțin, vârfurile generației născute după război, tinerii din 1968 ajunşi la senectute azi, n-au cunoscut decât pacea, n-au făcut copii, ci amor liber, n-au construit mai nimic în afară de castele ideologice din cărți de joc, au pervertit politica, universitățile şi presa cu stângismul lor resentimentar, au ruinat bugetele celor mai bogate națiuni cu cheltuieli extravagante. Au fost o generație care s-a răzbunat răzgâiat şi hedonist pe istorie şi pe umanitate pentru nefericiri imaginare, înlocuind calmul valorilor şi construcția cu agitația revoluționară permanentă şi cu deconstrucția.

A venit vremea să se pensioneze pe bani buni, plătiți de puținii copii pe care i-au făcut, moştenitorii nefericiți, demoralizați, dezorientați şi deprimați ai unui Occident cu probleme şi…