În 1978 eram membru al Bisericii Baptiste din oraşul Caransebeş, şi în acel an am fost ales ca membru al Comitetului Bisericii. Cum am ajuns în Comitetul Bisericii? Pentru prima dată s-a hotărât ca alegerile să fie făcute cu vot secret, ceea ce a dus la o schimbare de gardă. Oamenii regimului nu au mai fost aleşi, iar cei în care Biserica avea încredere au format noul Comitet. Împreună cu alţi credincioşi baptişti am acţionat în ALRC (Asociaţia pentru Libertate Religioasă şi de Conştiinţă) urmând sfaturile pe care Iosif Ţon ni le-a dat în 1973 prin lucrarea „Cine îşi va pierde viaţa”. În lucrarea menţionată Iosif Ţon sesiza o serie de  abuzuri efectuate asupra credincioşilor baptişti şi asupra Bisericilor baptiste de către  Departamentul Cultelor în cooperare cu Uniune Baptistă de la Bucureşti. Astfel, el afirma că statul comunist şi-a extins influenţa asupra Bisericilor şi a creat o criză majoră legată de funcţionarea Bisericilor. Autorul tratatului îndemna Bisericile să spună un NU categoric statului comunist, arătând că opoziţia faţă de amestecul statului în problemele Bisericii este o datorie sfântă a Bisericilor şi a  credincioşilor, chiar dacă această opoziţie ar însemna pierderea vieţii. Continue reading “După 30 de ani de la căderea Comunismului: Cultele neoprotestante n-au făcut act de a “condamna” comunismul și trădătorii din culte” →