Buchet de Meditații Creștine
C.H.Spurgeon
Esenţa mângâierii lui Iov rezidă în neînsemnatul cuvânt „meu” — „Răscumpărătorul meu” — şi în faptul că Răscumpărătorul trăieşte.
O, să te prinzi de Christos cel viu! Trebuie să-i aparţinem Lui înainte de a ne bucura în El. Cu ce mă ajută aurul din mină? Aurul din pungă este cel care îmi Satisface nevoile; cu el îmi cumpăr pâinea. La ce mi-ar folosi un Răscumpărător care m-a răscumpărat sau un Răzbunător care nu luptă pentru mine?
Nu vă mulţumiţi până când nu puteţi spune prin credinţă: „da, eu sunt al viului Dumnezeu, şi El este al meu”. S-ar putea să-L ţii cu mâini slăbite. Crezi că este o îngâmfare să spui „El este Răscumpărătorul meu”, dar aminteşte-ţi: dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar, credinţa ta- te îndreptăţeşte să spui asta. Dar mai există un cuvânt care arată puterea încrederii lui Iov – „ştiu”. Să spui „sper”sau „cred”este ușor, şi sunt mii de creştini care se limitează la atât. Dar, ca să ajungi la esenţa mângâierii, trebuie să spui „ştiu”. Dacă, dar şi poate sunt ucigaşi siguri ai păcii şi liniştii, îndoiala este distrugătoare în vremuri de necaz. Ca şi rugina, ea mănâncă sufletul! Dacă am vreo îndoială în privinţa lui Christos, înseamnă că băutura de moarte este amestecată cu oţet, dar dacă ştiu că Isus trăieşte pentru mine, întunericul se luminează. Noaptea nu mai este noapte.
Cu siguranţă că dacă Iov, cu atâta timp înainte de prima venire a lui Isus, putea spune „ştiu”, noi putem vorbi cu mai multă încredinţare, Dumnezeu ne interzice să ne îndoim. Să ne încredem în drepturile noastre, fiindcă altfel Vom clădi pe o speranţă neîntemeiată., Să nu ne mulţumim cu o temelie pe nisip, fiindcă de pe stâncă vedem mai bine. Un Răscumpărător viu, cu adevărat al meu, este o bucurie de negrăit.
*
Stă la dreapta lui Dumnezeu.
Cel dispreţuit şi părăsit de oameni ocupă acum onorabila poziţie de Fiu prea iubit şi scump. În dreapta lui Dumnezeu este locul celor favorizaţi şi onoraţi. Domnul nostru Isus este Reprezentantul poporului) Său. Când a murit pentru ei, le-a dăruit odihnă; când a înviat, le-a dăruit libertate; când a fost aşezat la dreapta Tatălui, le-a dăruit privilegii, onoruri şi demnitate. Învierea şi înălţarea lui Christos aduce acceptare sfinţire, slavă şi onoare pentru poporul Său, fiindcă El este Capul şi Reprezentantul bisericii. Şederea la dreapta lui Dumnezeu trebuie privită ca o recunoaştere a prerogativelor Sale şi, prin urmare, ca o recunoaştere a drepturilor noastre. Credinciosule, aceasta este eliberarea ta de sub condamnare. „Cine-i va osândi?” (Romani 8:34). Cine-i va condamna pe cei care stau la dreapta lui Dumnezeu, prin Isus? Dreapta este partea puterii. Christosul care stă la dreapta lui Dumnezeu are toată puterea în cer şi pe pământ. Cine va lupta împotriva poporului care are un asemenea Comandant? O, suflete, dacă Cel Atotputernic este ajutorul tău, cine te-ar putea distruge? Dacă eşti acoperit de scutul Lui, ce sabie te-ar putea lovi? Stai liniştit. Dacă Isus, cel care şi-a zdrobit duşmanii sub picioare, este Regele tău, dacă păcatul, moartea şi iadul au fost învinse de El, dacă eşti reprezentat de El, nu vei fi distrus în nici un caz.
Isus, unicul Miel slăvit
Oricâţi duşmani ar fi să fie
Isus, veşnicul Miel jertfit
Învinge, şi devine leu în bătălie.
De-ar fi să se ridice întregul iad
Şi să-şi dezlănţuie turbarea peste noi,
Prin sângele divin învingem de-îndat
Şi niciodată nu vom da înapoi.
2) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger
“Fiindcă Eu chem şi voi vă împotriviţi, fiindcă Îmi întind mâna, şi nimeni nu ia seama, fiindcă lepădaţi toate sfaturile Mele, şi nu vă plac mustrările Mele.” (Prov.1:24-25)
Mulţi ascultă mai degrabă sfatul celor nelegiuiţi, în loc de a asculta de Cuvântul Lui Dumnezeu. Dar “Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori.” Batjocoritorii spun:” Chiar aşa nu se poate interpreta Cuvântul Lui Dumnezeu; trebuie interpretat, sau înţeles altfel.” Cel care acceptă Cuvântul ca fiind adevărat, acela se bucură de posibilitatea de a fi ascultător, în a urma drumul vieţii după Cuvânt, şi de a se încrede în Isus în toate împrejurările. Astfel omul găseşte pace, devine fericit şi poate să experimenteze ceea ce este scris în ultimul verset al acestui capitol: ”Dar cel ce M-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniştit şi fără să se teamă de vreun rău.” Nu ai dori şi tu o viaţă asemănătoare?
Dacă toate lucrurile sunt spre folos, de unde vine nenorocirea? „Nu te va ajunge nicio nenorocire” zice Cuvântul. Dacă se apropie vreo nenorocire, cel drept nu se teme; inima lui se încrede neclintit în Domnul. Cine poate să spună:”Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul meu?” El este un Dumnezeu viu. El a spsus:”Cel ce ascultă de Mine va locui în siguranţă şi va avea de ajuns.” Socialiştii au destul? Ei doresc asta, ca şi bolşevicii; dar le lipsesc încă multe. Ascultaţi Cuvântul Domnului şi nu dispreţuiţi învăţătura! Nu vă bateţi joc de aceasta. Pocăieşte-te astăzi şi predă-ţi viaţa în totalitate Lui Dumnezeu! În acest fel vei putea experimenta cum cade povara păcatului şi poţi deveni un om fericit.
3) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”
ÎNSĂ EU SUNT TOTDEAUNA CU TINE
O femeie care de ani de zile iubea pe Domnul Cristos şi se ştia iubită de El, dar care nu totdeauna a fost liniştită, a povestit odată următoarele: „Cu câteva zile în urmă am spus soţului meu că dacă are treabă mai multă în oraş şi dacă nu vine nimeni pe la mine să mă viziteze, atunci nu mai pot sta acasă. Simt nevoia să fac o vizită. Trebuie să văd pe cineva în jurul meu şi să vorbesc, căci singurătatea mă plictiseşte. Ce credeţi că a răspuns soţul meu? Răspunsul mi-a dat mult de gândit. „Draga mea, dacă simţi că te plictiseşti singură şi simţi nevoia să vorbeşti cu cineva, atunci ia Biblia deschide-o şi citeşte în ea. Atâta timp cât citeşti vorbeşte Dumnezeu cu tine şi cine poate să vorbească ca El? Şi dacă te simţi obosită de citire, închide cartea, pune-o deoparte şi atunci vorbeşte tu cu Dumnezeu. Dacă faci cum ţi-am spus eu nu te vei plictisi niciodată. Am urmat acest sfat şi am constatat că a fost un sfat bun.”Stimate cititor al acestor rânduri, dacă te simţi într-o astfel de situaţie, atunci urmează acest sfat. Vei observa că pentru o inimă neliniştită nu există leac mai bun ca acest sfat. Asaf la fel a fost tare preocupat cu necazurile sale şi atâta timp cât nu şi-a ridicat privirea a văzut în jurul său numai rău. Aceasta a fost pentru el o mare primejdie. Dar când şi-a ridicat privirea inima lui s-a liniştit. El ştia pe cine are în cer şi ridicându-şi privirea a putut vorbi cu Dumnezeu cum vorbeşte un copil cu tatăl său. Aceasta face inima fericită.Scriptura cuprinde TOT ce-i trebuie omului lui Dumnezeu, ca să-l facă destoinic pentru orice lucrare bună. Şi ce e adevărat pentru fiecare om al lui Dumnezeu este adevărat şi pentru Adunarea lui Dumnezeu în întregimea ei. Ce am face dacă am fi lăsaţi în voia tradiţiilor şi învăţăturilor omeneşti? Ce încurcătură ar fi!
4) MANA DE DIMINEAŢĂ
“Cuvîntul a devenit trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr.“
Fiecare dintre noi reprezintă o lume de nevoi, de lipsuri duhovniceşti; şi nevoile acestea sînt cu totul diferite. După cum fiecare frunză de stejar nu este identică alteia, tot aşa greutăţile prezintă toate nuanţele, toate gamele, toate posibilităţile; da, o lume cu totul diferită” pentru fiecare. şi Cuvîntul, Domnul Jsus, a venit să locuiască, să creeze, să transforme şi să desăvîrşească. “El a locuit printre noi” nu ca o vizită, nu ca îngerul Domnului care a venit la Avraam, ci ca să locuiască şi să rămînă cu noi. Este Cuvîntul lui Dumnezeu care a venit să ne umple de har, şi să împlinească în noi ceea ce noi n-am fi putut niciodată să facem. El a venit să ne vorbească, să aibe părtăşie cu noi, să ne mîntuiască şi să ne sfinţească în mod deplin. “Căci harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos” (Ioan 1:17).
Nu mai sîntem noi aceia care lucrăm, ci Cuvîntul este la lucru; nu mai sîntem noi cei care încercăm şi tragem nădejde, ci El este Acela care împlineşte şi desăvîrşeşte. Ce odihnă pentru noi! Să învăţăm odată să renunţăm la eforturile noastre religioase, dar fireşti şi să-L lăsăm pe Dumnezeu să facă totul! Să învăţăm să trăim adevărata viaţă creştină: Hristos pentru noi, în noi şi prin noi în toate lucrurile.”Plin de har si de adevăr”. Dumnezeu nu locuieşte printre noi ca un foc mistuitor. El e plin de har şi de adevăr. Iată revelaţia de care avem nevoie pentru inimile noastre obosite, pentru cugetele noastre turmentate de griji şi necazuri. Legea ne cerea ce nu puteam să facem. Harul ne dă ce nu putem obţine în alt fel decît prin Acela care este plin de har.Credinţa crede ce spune Dumnezeu în Cuvîntul Său şi îşi însuşeşte tot ce este Hristos şi tot ce are El. Astfel, prezenţa Cuvîntului, Domnul Isus, plin de har şi de adevăr devine un fapt real, zilnic şi personal. Tot ce este Cuvîntul în toată bogăţia Lui devine al nostru pentru a trăi prin El o viaţă creştină normală. Cuvîntul creator va împlini în vieţile noastre adevărul care spune: “Dacă este cineva în Hristos, este o creaţie nouă.” (2Cor. 5:17). Dumnezeu începe această lucrare izgonind moartea şi întunericul şi produce în noi o viaţă asemănătoare cu a Domnului Isus. Toată această plinătate este pentru cel mai slab, pentru cel mai tînăr în credinţă, dar chiar şi pentru cei bătrîni în Hristos care au nevoie de ea pînă vor părăsi această “vale a plîngerii.”. Să mulţumim lui Dumnezeu care a pregătit totul căci “noi am primit din plinătatea Lui şi har după har.” (Ioan 1:16).Nici cea mai bună literatură şfîntă nu poate înlocui Cuvîntul lui Dumnezeu.
5) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE
Text: 1 Corinteni 12:12-27
Acum dar Dumnezeu a pus mădularele în trup, pe fiecare aşa cum a voit El. (1 Corinteni 12:18)
TU EŞTI UNIC!
Dacă eşti creştin, atunci ocupi un loc special în planul lui Dumnezeu. El ţi-a dat un dar unic şi capacităţi cu care să-L serveşti. Apostolul Pavel a folosit ilustraţia cu trupurile fizice pentru a defini îndatoririle de membri ai Bisericii – Trupul lui Cristos. El îi atenţionează pe creştini să nu încerce să funcţioneze ca un „ochi” dacă Domnul i-a destinat să fie o „mînă”. Cu alte cuvinte, nu încercaţi să copiaţi talentele şi capacităţile altora. Folosiţi darurile pe care vi le-a dat Dumnezeu pentru a vă aduce contribuţia particulară. O legendă antică ne spune despre un rege care a intrat într-o zi în grădinile sale şi a găsit aproape totul veşted şi uscat. Stejarul era bolnav, deoarece nu era aşa de frumos şi de înalt ca bradul. Bradul era supărat că nu putea face fructe aşa ca părul, iar acesta era necăjit că nu are aroma atît de plăcută ca şi molidul. Aceeaşi nemulţumire predomina pretutindeni în grădină. Cînd a ajuns la panseluţă, a găsit-o plină de bucurie şi cu faţa strălucitoare. „Mică floricică, a spus regele, sînt bucuros să găsesc cel puţin o plantă care este fericită.” „Maiestate,” a spus panseluţă, „ştiu că sînt micuţă, dar m-am gîndit că dacă am fost plantată aici, măria ta are nevoie de o panseluţă. Dacă ai fi vrut un stejar, sau un brad, i-ai fi plantat în locul meu. Aşa că m-am hotărît să fiu cea mai frumoasă floricică!” Creştinule, tu ai un loc unic în planul lui Dumnezeu – încadrează-te cît mai desăvîrşit în el! H.G.B.
Exist-un loc asigurat pentru oricare
în divina, sfînta Lui lucrare.
Să nu se simtă nimeni ne-nsemnat.
A fi în planul Său e har nemăsurat. Reich.
Cînd eşti într-un loc greşit, adevăratul tău loc este gol.
6) SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
Volumul 1 De la Geneza la Iosua
Jean Koechlin
Ce corespondent are acest pasaj cu privire la Marea Roşie în istoria celor răscumpăraţi de Domnul?
În mod cert lucrarea lui Hristos şi eliberarea noastră! In timp ce Pastele prezintă aspectul eliberării de sub judecata lui Dumnezeu şi II arată pe Dumnezeu împotriva păcatului, Marea Roşie ilustrează salvarea păcătosului de sub puterea lui Satan şi II arată pe Dumnezeu pentru păcătos. Moartea este învinsă; poporul lui Dumnezeu este de acum luat din acest „veac rău”, înălţat cu Hristos, de cealaltă parte a morţii. Hristos nu este numai Cel care eliberează, ci şi Cel care dă tonul laudelor în mijlocul Adunării (Psalmul 22.22; Evrei 2.12).„Atunci Moise şi fiii lui Israel au cântat Domnului această cântare” (v.l). Este prima cântare din Scriptură. Cum ar fi putut poporul să cânte sub poverile egiptenilor? (cf. Ps. 137.4). Acum însă bucuria umple inima tuturor răscumpăraţilor. Sub conducerea lui Hristos, adevăratul Moise, ei au privilegiul de a-L lăuda pe Cel care i-a salvat de talazurile morţii şi de puterea vrăjmaşului. Pe tot parcursul istoriei lui Israel – iar pentru noi în toată eternitatea – va fi celebrat Cel care a secat marea, apele adâncului celui mare şi care „a făcut adâncurile mării o cale de trecere pentru cei răscumpăraţi” (Isaia 51.10).
7) WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE
«Nu vă mâhniţi, căci bucuria Domnului va fi tăria voastră.» (Neemia 8: 10)
În ce constă bucuria? În putere! Nu trebuie însă să scoatem acest cuvânt al lui Neemia din context, deoarece bucuria în Domnul nu este un eveniment izolat, ci urmează întotdeauna după ceva. Aici avem de-a face cu o taină, şi anume bucuria lăuntrică manifestată şi trăită chiar în timpul încercărilor celor mai grele. Poporul s-a întors din robie în Israel şi, deşi toate păreau a fi în ordine, nu au avut bucurie în inimă. Aceasta este din păcate şi situaţia multor credincioşi din ziua de azi: toate par bune şi frumoase în exterior, dar nu şi în adâncul sufletului. Ce a lipsit atunci şi ce lipseşte şi acum? Dorul! Dorul, foamea după Cuvântul lui Dumnezeu! Numai printr-o cercetare profundă şi serioasă a Sfintei Scripturi ajungem să ne conştientizăm starea; dar, pentru că Biblia ne-a cercetat, vine imediat bucuria de nedescris în Domnul. Nu există o altă cale pentru aceasta. Cercetarea prin Cuvântul lui Dumnezeu scoate întotdeauna păcatul la iveală. Atunci, din această pocăinţă sinceră se naşte bucuria în Domnul. Iată secretul ei!
8) IZVOARE ÎN DEŞERT
El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu …deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească. (Romani 4:20-21)
Scripturile ne spun că Avraam, „fiindcă n-a fost slab în credinţă, el nu s-a uitat la trupul său, care era îmbătrânit“ (v. 19). El nu s-a descurajat, pentru că nu se uita la el, ci la atotputernicul Dumnezeu. „El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu“, ci a stat drept, fără să se aplece sub greutatea ameţitoare a binecuvântării lui Dumnezeu. În loc să slăbească, credinţa lui s-a întărit şi mai mult, emanând şi mai multă putere, în ciuda apariţiei mai multor dificultăţi. Avraam L-a glorificat pe Dumnezeu pentru atotsuficienţa Sa şi era „deplin încredinţat că El ce făgăduieşte poate să şi împlinească“.Traducerea literală a acestui pasaj din greacă exprimă gândul în felul acesta: Dumnezeu nu este doar capabil, ci cu prisosinţă capabil, cu bunătate şi cu generozitate capabil, cu un surplus infinit de resurse, şi etern capabil să facă ceea ce a promis. El este Dumnezeul resurselor nelimitate – singura limită vine de la noi. Cererile noastre, gândurile noastre şi rugăciunile noastre sunt prea puţine, iar aşteptările noastre sunt prea mici. Dumnezeu încearcă să ne ridice viziunea la un nivel mai înalt, ne cere să avem aşteptări mai mari şi prin aceasta ne aduce la o apropiere mai mare.
Vom continua noi să trăim într-un mod care dispreţuieşte voia Lui şi tăgăduieşte Cuvântul Lui? Nu există nici o limită la ceea ce putem cere şi aştepta de la gloriosul nostru El Şaddai – Dumnezeul nostru atotputernic. Şi nu există nici o modalitate pentru noi de a măsura binecuvântarea Lui, pentru că El „poate să facă nespus mai mult decât cerem sau gândim noi“, „prin puterea care lucrează în noi“ (Efeseni 3:20).Calea de a găsi tezaurul binecuvântărilor lui Dumnezeu este să urci scara promisiunilor Sale divine. Aceste promisiuni sunt cheia care deschide uşa către bogăţiile de har şi de bunătate ale lui Dumnezeu.
9) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers
Nu-L răni pe Domnul!
„De atâta vreme sunt cu voi si nu M-ai cunoscut, Filipe?”
Domnul nostru este probabil de multe ori uluit de noi, uluit de cât suntem de lipsiţi de umilinţă. Propriile noastre opinii ne fac atât de ..grei de cap”; când suntem umili, nu suntem niciodată grei de cap, ci avem întotdeauna discernământ. Filip s-a aşteptat la revelarea unei taine deosebite, dar nu în Isus, Persoana pe care el credea că o cunoaşte. Taina lui Dumnezeu nu este în ceea ce urmează să fie, ci ea este în ceea ce există acum; noi o căutăm undeva în viitor, într-un eveniment cataclismic. Ascultăm de Isus fără nici o reţinere, dar probabil că-L rănim prin întrebările pe care i le punem. „Doamne, arată-ne pe Tatăl?‘
Răspunsul Lui vine direct: „iată-L, sau este întotdeauna aici, sau nu este nicăieri”. Noi vrem să-L vedem pe Dumnezeu arătându-Se copiilor Săi; Dumnezeu Se arată întotdeauna numai în copiii Săi. Alţi oameni văd această manifestare a Lui, dar copilul lui Dumnezeu n-o vede. Noi vrem să avem conştiența lui Dumnezeu; dar nu putem fi conştienţi de propria noastră conştiență şi totuşi să rămânem echilibraţi. Dacă Îi cerem lui Dumnezeu să ne dea experienţe sau dacă ne bazăm pe experienţe în drumul nostru, îl rănim pe Domnul. Chiar şi întrebările pe care I le punem Î1 rănesc pe Isus, deoarece ele nu sunt întrebările unui copil.„Să nu vi se tulbure inima” – atunci nu-L rănesc oare pe Isus prin faptul că îi permit inimii mele să se tulbure? Dacă am credinţă în caracterul lui Isus, trăiesc eu la înălţimea credinţei mele? Permit eu vreunui lucru să-mi tulbure inima, las eu să intre în inima mea vreo întrebare bolnăvicioasă? Eu trebuie să ajung la acea relaţie implicită care ia totul exact aşa cum vine de la El. Dumnezeu nu ne va călăuzi în curând, ci întotdeauna acum. Înţelege că Domnul este aici acum şi vei primi imediat eliberarea.
10) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de C.H. SPURGEON
DUMNEZEU ÎNSUŞI RĂSPLĂTEŞTE
Cine are milă de sărac, împrumută pe Dumnezeu şi El îi va răsplăti binefacerea. (Proverbe 19.17)
Să dăm săracului cu milă, – nu pentru a fi văzuţi sau admiraţi, şi încă mai puţin pentru a socoti că prin aceasta el ne este îndatorat. Să nu aşteptăm nimic în schimb de la cel sărac, nici măcar recunoştinţă; dar să socotim ceea ce am făcut pentru el ca un împrumut făcut Domnului. El este Acela care şi-a luat obligaţia – să nu cerem de la sărac – să aşteptăm de la El plata. Ce cinste ne face Domnul, când Se coboară până acolo că Se împrumută de la noi! Şi ce favorizat este negustorul în ale cărui registre este înregistrat Numele Domnului. Nu ar fi o ruşine ca un astfel de debitor sa nu aibă o coloană aparte, decât pentru o sumă neînsemnată? Să nu ne temem de a înscrie în această coloană o sumă cât mai mare. Să ştim deci să ajutăm pe primul nevoiaş care vine la noi; cât despre răsplată, să nu ne mai gândim, – n-avem garanţia lui Dumnezeu? Lăudat sa fie Numele Său, ea are mai multă valoare decât aurul şi argintul. Şi dacă suntem în strâmtorare din cauza timpurilor grele, să spunem aceasta Domnului.Poate că am fost cam aspru sau zgârcit faţă de cel ce ne cerea? Vai, în acest caz, Domnul să ne ierte.
11) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014
Străduieşte‑te să vii înainte de iarnă. (2 Timotei 4.21)
Mai sus, în acelaşi capitol, Pavel îl rugase pe Timotei să facă tot posibilul să vină curând la el (2 Timotei 4.9). Pavel dorea pentru copilul lui spiritual să fie un adevărat învingător, să meargă împotriva curentului şi să vină la el, la Roma. Erau însă multe pericole de evitat. Iarna este un anotimp cu multe greutăţi, după cum Pavel ştia din experienţa lui din Fapte 27. El l‑a încurajat pe copilul lui spiritual să se bazeze pe Dumnezeu şi să se străduiască din răsputeri. Pavel dorea ca el să fie un învingător şi să vină înainte de iarnă, pentru că, după aceea, călătoria nu ar mai fi fost posibilă. Pavel avea nevoie de ajutorul lui Timotei, ca să supravieţuiască în condiţiile aspre în care se găsea, aşa cum vedem în capitolul 4.Mai mult decât atât, Pavel l‑a rugat pe Timotei să transmită salutul lui către Prisca şi Acuila şi casa lui Onisifor (2 Timotei 4.19). Această familie devotată a lucrat împreună cu Pavel de‑a lungul anilor, iar faptul că sunt menţionaţi împreună cu casa lui Onisifor pare să indice faptul că această casă, sau cel puţin marea ei majoritate, nu l‑a părăsit pe Pavel. De aceea Pavel s‑a rugat pentru îndurare cu privire la casa lui Onisifor referitor la „ziua aceea“ (2 Timotei 1.18), când toţi se vor înfăţişa înaintea scaunului de judecată al lui Hristos (2 Corinteni 5.10).Cei credincioşi nu trebuie să se teamă de scaunul de judecată al lui Hristos, ci mai degrabă să‑l aştepte cu nerăbdare. Atunci Domnul va derula viaţa fiecărui credincios, arătând cum evaluează El fiecare detaliu. El va face aceasta pentru fiecare credincios născut din nou, aşa că, din momentul acela, fiecare va avea acelaşi gând ca Domnul cu privire la orice lucru din viaţa lui sau a ei. În felul acesta va fi o armonie perfectă între fiecare credincios şi Domnul şi vom trăi în fericire veşnică împreună cu El. După scaunul de judecată, Domnul va reveni pe pământ pentru a fi glorificat în sfinţii Săi (2 Tesaloniceni 1.10). A. E. Bouter
12)Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi
ÎNVIEREA LUI HRISTOS SI ÎNVIEREA TA
„Credem că Isus a murit şi a înviat” (1 Tesaloniceni 4:14)
Cuvântul „înviere” înseamnă „ridicarea în picioare a unui cadavru”. Majoritatea religiilor propovăduiesc conceptul imortalităţii, dar numai credinţa creştină propovăduieşte învierea în trup. „Dacă credem că Isus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El”. Patriarhul Iov, ai cărui copii au murit în mod tragic într-o singură zi, a întrebat: „omul odată mort ar putea să mai învieze”? Noi punem această întrebare când moartea ne răpeşte o persoană dragă. Aşa că Dumnezeu i-a dat lui Iov şi nouă, un răspuns care face ca lacrimile să ni se şteargă, care ne vindecă inimile rănite şi care ne îndreaptă atenţia spre ceva mai măreţ decât această viaţă temporară cu toate necazurile ei: „Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu, şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea, şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu” (Iov 19:25-27).
Data viitoare când vezi un fluture zburând, opreşte-te şi găndeşte-te: Aşa voi zbura şi eu într-o zi. Indiferent cum îţi împodobeşti trupul, în cel mai bun caz va fi o omidă pentru totdeauna. Dar când omida iese din coconul morţii şi se ridică pentru a-L întâlni pe Domnul în văzduh, ea va lua din frumuseţea Lui şi din asemănarea Lui. „întâi vor învia cei morţi în Hristos. Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte” (1 Tesaloniceni 4:16-18).
13) SĂMÂNŢA BUNĂ
Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este semănat în putrezire, şi învie în neputrezire.
Adevărul învierii insuflă spaimă în multe suflete. Alţii, mai indiferenţi, spun: dacă ai murit, eşti mort. O doamnă cunoscută pentru necredinţa ei m-a întrebat: „Credeţi că acele trupuri care s-au descompus în pământ, vor mai învia?“. Tatăl acelei doamne era fermier şi astfel am întrebat-o, dacă a văzut cum boabele de grâu de pe întinsele lanuri, mai întâi, au putrezit. Ea a răspuns afirmativ. Am continuat şi am spus că bobul de grâu, pus în pământ şi care putrezeşte, şi apoi apare o altă plantă nouă, este o mare dovadă, pusă de Creator în natură, despre înviere. Doamna a recunoscut că până atunci nu s-a ocupat cu acest gând.Dacă Dumnezeu a pus în natură puterea învierii, oare nu poate să învie trupurile oamenilor morţi? Dacă nu ar fi înviere, nu ar fi nici frică de moarte. Dumnezeu spune că oamenilor le este rânduit să moară o singură dată şi apoi vine judecata.Cititorule! Permite-mi să te întreb dacă sufletul tău este eliberat de frica morţii. În aceste zile, când mulţi spun cu buzele: „Hristos a înviat“, te rog gândeşte-te că El a înviat cu adevărat şi doreşte ca viaţa ta să fie pusă în ordine prin credinţa în El.
___________________________________
Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!
Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!
ARMONIA MAGAZINE - USA 