by C.H. Spurgeon

Pentru că, prin moarte, să nimicească pe cel ce are puterea morţii.

Evrei 2:14

Copii ai lui Dumnezeu, moartea şi-a pierdut tăişul, fiindcă puterea diavolului a fost nimicită. Deci nu vă mai temeţi de moarte. Cereţi harul Duhului Sfânt să vă întărească pentru ceasul acela prin cunoaştere şi credinţă în Mântuitorul. Dacă veţi trăi lângă crucea de pe Calvar vă veţi gândi la moarte cu plăcere și o veţi întâmpina cu bucurie. Este plăcut să mori în Domnul; somnul în Isus este o binecuvântare. Moartea nu mai este o pedeapsă; este o întoarcere din exil, o călătorie spre locaşurile în care se află deja cei dragi.

Distanţa dintre sufletele din cer şi sfinţii de pe pământ pare mare, dar nu este aşa. Nu suntem departe de casă — într-o clipă vom ajunge acolo. Pânzele sunt Rdicate; sufletul este lansat. Cât de lungă va fi călătoria? Câte vânturi vor trebui să sufle în pânzele obosite până vom ajunge în portul păcii? Cât vom pluti prin furtuni înainte de a ajunge în marea odihnei? Iată răspunsul: „să părăsim trupul acesta, ca să fim acasă la Domnul” (2 Corinteni 5:8). De abia plecată, corabia ajunge imediat în port. îşi întinde pânzele, şi ancorează. Ca şi corabia de pe Marea Galileei, este înconjurată de furtună, dar Isus merge pe mare şi spune: „Eu sunt; nu vă temeţi” (Ioan 6:20), ȘI O călăuzeşte spre uscat. Nu vă gândiţi că va trece mult între clipa morţii şi veşnicia slavei. Când închizi ochii pe pământ, îi deschizi în ceruri. Caii de foc nu zăbovesc nici o clipă pe drum. Atunci, copil al lui Dumnezeu, de ce te temi de moarte, ştiind că prin moartea Domnului tău, blestemul ei a fost distrus? Acum moartea este ca scara lui Iacov, cu prima treaptă în mormânt şi ultima în slava veşnică.

*

Şi să porţi războaiele Domnului. (1 Samuel 18:17)

Oastea sfântă a celor aleşi se luptă încă pe pământ, şi Isus Christos este Comandantul mântuirii lor. El a spus: „iată, eu sunt cu voi până la sfârşitul veacului” (Matei 28:20). Ascultaţi strigătele de luptă! Să se aşeze poporul lui Dumnezeu în rânduri şi să nu-şi piardă cumpătul! Este adevărat că acum (1870, nota trad.) în Anglia, bătălia s-a întors împotriva noastră, şi dacă Domnul Isus nu ridică sabia, nu se ştie ce se va întâmpla cu biserica lui Dumnezeu din această ţară. Dar noi trebuie să acţionăm ca nişte bărbaţi şi să nu ne pierdem curajul. Nu a mai fost nici un timp în care protestantismul să pară mai slab decât acum, când se fac eforturi atât de mari pentru reînscăunarea antihristului. Avem nevoie de o voce puternică şi curajoasă care să predice Evanghelia pentru care au murit martirii. Prin Duhul Său, Mântuitorul este încă pe pământ; adevărul acesta ar trebui să ne încurajeze. El se află întotdeauna în mijlocul luptei; de aceea, rezultatul bătăliei nu poate fi pus la îndoială. Când în jur urlă furtuna, este o mare mulţumire să ştii că Domnul Isus, în calitate de Mijlocitor, pledează în favoarea poporului Său! O, privitorule înspăimântat, nu te uita mereu la bătălia din faţa ta, fiindcă o să fii orbit de fum şi înspăimântat de sângele vărsat. Ridică-ţi ochii spre Mântuitorul care mijloceşte pentru tine, şi încredinţează-te că eşti în siguranţă în mâinile lui Dumnezeu. Să luptăm ca şi cum totul ar depinde de noi, încredinţaţi însă că totul depinde de Dumnezeu. Acum, în numele crinilor purităţii, în numele trandafirilor jertfei şi „pe căprioarele si cerboaicele de pe câmp” (Cânt 2:7), vă conjurăm, luptători ai lui Isus, să faceţi totul pentru războiul sfânt, pentru adevăr şi neprihănire, pentru împărăţie şi cunună, şi pentru învăţătorul vostru. înainte! „Căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (2 Cronici 20:15)

2) MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger

Astfel dar, ca nişte aleşi ai Lui Dumnezeu, sfinţi şi preaiubiţi, îmbrăcaţi-vă cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândeţe , cu îndelungă răbdare.” (Coloseni 3:12)

Aici vedem că sfinţii nu sunt oameni desăvârşiţi. Dacă noi, ca sfinţi trebuie să îmbrăcăm o inimă plină de îndurare, bunătate, smerenie, blândeţe şi îndelungă răbdare, cred eu, trebuie să o îmbrăcăm, deoarece ne lipseşte. Dacă ne liseşte ceva, atunci mergem la marele magazin, unde găsim de toate. Dumnezeu nu este ca şi un comerciant de la o casă la alta, oferindu-Şi produsele.Diavolul procedează în mod asemănător. Comercianţii de acest fel sunt foarte diferiţi. Unii întreabă dacă ar putea să vândă ceva, pe când alţii îşi despachetează marfa, chiar dacă li se spune că nu doreşte să cumpere nimic! Dar să vă uitaţi la mafă! Pe când îşi înşiră produsele încep întrebările:” Cât costă una, şi alta?” şi dacă este ceva ce consideră că este ieftin, până la urmă totuşi cumpără. Tot aşa spune şi Diavolul:”Nu trebuie să cumperi nimic: priveşte, doar!” pe când Dumnezeu vine şi oferă lucrurile, spunând:”Luaţi fără nicio plată!” Şi cu toate acestea cât de puţini sunt cei care sunt dispuşi să primească ceea ce oferă El. Îl trimit mai departe, rămân în continuare în nenorocirea şi sărăcia lor, cântând în continuare cântul lor de “sărmani păcătoşi”, şi pot să se plângă tot mai bine întrun fel creştinesc, dar diabolic. Aceasta nu este o umblare sfântă. Umblare sfântă este atunci când urmăm pe Mântuitorul nostru, socotind că El este înţelepciunea, sfinţirea, viaţa şi puterea noastră. Şi dacă este aşa, putem slăvi Numele Domnului mereu.

3)  SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul 1 de la Geneza la Iosua
Jean Koechlin

Exod14.15-31
Poporul a ajuns la concluzia că nu putea să se salveze singur. Situaţia lor era disperată … Acum Dumnezeu putea să lucreze. Le-a spus să meargă înainte! Cum, când marea este înaintea lor, Domnul să le poruncească să avanseze? Dar credinţa ascultă şi se bizuie pe Dumnezeu.Îngerul lui Dumnezeu ca un stâlp s-a aşezat între tabăra lui Israel şi cea a egiptenilor. Acum de cine să se mai teamă poporul? Să ne aducem aminte că Dumnezeu Se interpune întotdeauna ca un scut între noi şi greutăţile noastre. In timpul zilei, în timpul nopţii, grija Lui ne apără de pericolele de care adesea n-avem habar.Aceasta este eliberarea! Regăsim fazele ei în trei versete din Psalmul 136: „a împărţit în două Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v.13); a trecut pe Israel prin mijlocul ei, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna! (v. 14); a aruncat pe Faraon şi oştirea lui în Marea Roşie, pentru că bunătatea Lui rămâne pentru totdeauna!” (v.15). Nu numai că moartea nu are putere asupra credincioşilor, ci a devenit chiar aliatul lor, arma lor şi întăritura lor. Prin moartea Sa, Hristos l-a nimicit „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” şi i-a eliberat „pe toţi aceia care, prin frica de moarte, erau supuşi robiei toată viaţa lor” (Evrei 2.14-15).

4) TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers

Poate un sfânt să-L defăimeze pe Dumnezeu?

Căci toate făgăduinţele lui Dumnezeu în El sunt da şi în El sunt Amin.
2 Corinteni 1:20. KJV

Isus a spus pilda talanţilor, consemnată în Matei 25:14-30, pentru a ne avertiza că este posibil să ne judecăm greşit capacitatea pe care o avem. Această pildă n-are de-a face cu darurile naturale, ci cu darul de la Rusalii al Duhului Sfânt. Nu trebuie să ne măsurăm capacitatea spirituală în funcţie de educaţia sau de intelectul nostru; capacitatea noastră în lucrurile spirituale se măsoară pe baza promisiunilor lui Dumnezeu. Dacă primim mai puţin decât vrea Dumnezeu să avem, în curând îl vom defăima, aşa cum l-a defăimat robul pe stăpânul său: „Aştepţi de la mine mai mult decât îmi dai puterea să fac; ceri prea mult de la mine, nu pot să-ţi fiu loial acolo unde m-ai pus”. Când este vorba de Duhul Atotputernic al lui Dumnezeu, nu spune niciodată „Nu pot”. Nu permite niciodată limitărilor capacităţilor tale naturale să intre în discuţie aici. Dacă am primit Duhul Sfânt, Dumnezeu Se aşteaptă ca lucrările Duhului Sfânt să se manifeste în noi.Robul s-a justificat în tot ce a făcut şi l-a condamnat pe stăpânul lui în toate privinţele – „Cererea ta este cu totul disproporţionată faţă de ceea ce mi-ai dat”. L-am defăimat noi pe Dumnezeu îndrăznind să ne îngrijorăm după ce El a spus: „Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihanirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra”? Îngrijo­rarea înseamnă exact ceea ce a vrut să spună acel rob: „Ştiu că vrei să mă laşi în încurcătură”. Persoana care este în mod natural leneşă este întotdeauna nemulţumitoare – „N-am avut o şansă bună”; cel care este leneş din punct de vedere spiritual este nemulţumitor la adresa lui Dumnezeu. Oamenii leneşi născocesc întotdeauna o cale independentă.Nu uita niciodată că, în problemele spirituale, capacitatea noastră se măsoară pe baza promisiunilor lui Dumnezeu. Este Dumnezeu în stare să-Şi împlinească promisiunile? Răspunsul nostru depinde de faptul dacă am primit sau nu Duhul Sfânt.

5) PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

Cum îşi va ţine tînărul curată cărarea? îndreptindu-se după Cuvîntul Tău. (Psalmul 119:9)

PĂSTRAREA CURĂŢENIEI

Folosirea apei şi săpunului este esenţială pentru menţinerea curăţeniei şi igienei personale. Cei ce le neglijează, foarte curînd ajung murdari şi nu vor mai fi acceptaţi în compania altora. Tot la fel, creştinii care neglijează Cuvîntul lui Dumnezeu vor fi curînd murdăriţi de relele din lumea aceasta. Pîngărirea aceasta îi face nepotriviţi pentru părtăşia cu Domnul şi cu ceilalţi credincioşi. C.H. Spurgeon a spus despre un predicator că făcea baie de două ori pe zi. Cînd a fost întrebat de ce face două băi pe zi, predicatorul a răspuns: „Fac două băi pe zi, deoarece nu pot să-mi permit să fac trei”. Spurgeon a făcut următoarea aplicaţie: „Dacă cei care iubesc Scripturile vor fi întrebaţi de ce citesc Biblia atît de des, trebuie să răspundă cinstit: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des”. El continuă să-şi exprime acordul cu cele spuse de Thomas a Kempis, care a zis, fără îndoială, referitor la Biblie: „Voi fi întotdeauna într-un colţ retras cu o carte în mînă”. Spurgeon a subliniat că Biblia are un efect purificator asupra celor care o citesc şi o cred.Psalmistul a pus întrebarea: „Cum îşi va ţine tînărul curată cărarea?” Apoi el răspunde: „îndreptîndu-se după Cuvîntul Tău. Te caut din toată inima mea, nu mă lăsa să mă abat de la poruncile Tale. Strîng Cuvîntul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!” Dacă cineva te va întreba de ce citeşti Biblia atît de des, oare poţi să-i răspunzi: „Pentru că nu găsesc timp s-o citesc mai des?” Avem nevoie în mod constant de curăţirea făcută de Cuvîntul lui Dumnezeu. R.W.D.
Cuvînt curăţitor şi preţios,
Făgăduinţa ta-i adevărată.
Adevărul Tău e mai frumos
Si-mi tine inima curată. Anonim
Dacă studiezi cu atenţie Cuvîntul lui Dumnezeu, puterea Lui curăţitoare va curge prin viaţa ta.

6) CALENDARUL ”DOMNUL ESTE APROAPE”

Înaintea Feţei Tale sunt bucurii nespuse, şi desfătări veşnice în dreapta Ta. (Psalmul 16.11)

Gustând marile bucurii care sunt înaintea lui Dumnezeu, Domnul Isus a umblat pe acest pământ ca Om desăvârşit în dependenţă de Dumnezeul şi Tatăl Său. Harul lui Dumnezeu ne-a adus prin credinţa în El pe aceeaşi cale a fericirii. Şi noi avem posibilitatea prin Duhul Sfânt să avem comuniune cu Tatăl şi cu Fiul. Noi putem spune ca David: „Paharul meu este plin de dă peste el.” Deşi lumea aceasta rămâne în continuare o vale a morţii, o expresie a durerii şi un teritoriu al Satanei, Duhul lui Dumnezeu ne întinde o masă în faţa potrivnicilor noştri. Nimeni nu a fost confruntat cu puterea răului şi a durerii lumii acesteia cum a fost Domnul Isus. El a fost „Omul durerii şi al suferinţei” dar inima Lui se odihnea totdeauna în pace pe deplin. Dacă noi prin credinţă şi dependenţă umblăm pe urmele lui Isus, atunci chiar dacă trecem prin vreo durere vom putea spune: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul” (Fil. 4.4). În curând va veni clipa când vom fi pentru veci în prezenţa Domnului unde sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice. Atunci nu ne va stingheri nimeni. Dar nu slava, care e legată de bucuriile şi persoana noastră o să ne încleşteze inimile, ci însuşi Persoana Sa. Ea o să fie aceea care ne mişcă la o laudă veşnică, la admiraţie şi adevărată închinare. Şi această bucurie este veşnică. Atunci în jurul nostru vor fi pe veci numai bucurii, durerile şi necazurile vor lua sfârşit pentru totdeauna.Învăţăturile curate şi scumpe ale Sfintei Scripturi, laptele curat al Cuvântului Evangheliei despre harul lui Dumnezeu şi despre slava lui Cristos au fost socotite neîndestulătoare, ca să atragă adunări mari şi să le ţină grămadă. Însă toţi adevăraţii slujitori ai lui Cristos să ţină cu tărie la învăţătura jertfei Domnului Isus, care pentru mulţi şi-a pierdut farmecul. Toţi care am înţeles voia lui Dumnezeu să ridicăm şi mai sus stindardul pe care e scris sfântul Nume a Domnului Isus şi să-L adorăm tot mai mult.

7)WIM MALGO-MEDITAŢII ZILNICE

«Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.» (1 Ioan 2,18)

Mă preocupă mult faptul că noi ca şi Biserică a lui Isus nu realizăm îndeajuns ce vremuri serioase trăim; sunt efectiv ultimele ceasuri ale omenirii. De ce nu mai suntem activi? Răspunsul ar fi: pentru că ispitele şi tentati­va duşmanului de a ne adormi sunt mai intense acum ca oricând. Dar şi Cuvântul Domnului Isus este mai clar şi mai puternic ca niciodată: «Ce vă zic vouă, zic tuturor: „ Ve­gheaţi!”» (Marcu 13,37). Fraţilor, este într-adevăr timpul de pe urmă! Timpul despre care se spune «… va fi o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta» (Dan. 12,1) bate la uşă. Anticristul, adică Satan întrupat, îşi face cu violenţă loc în sufletul tău – aproape îl simţi fizic cum lucrează. Ora încercării, a în­ceputului marii suferinţi vine peste întreg pământul, ceasul final este gata să bată; de aceea îi rog din suflet pe toţi cei care citesc aceste rânduri să se împotrivească oricărui Compromis cu duhul lumii. Domnul ne va păstra pe toţi curaţi şi sfinţi în mijlocul acestei încercări, deoarece ne în­dreptăm spre El, Mirele nostru drag, Isus! Îl vom vedea aşa cum este, de aceea: «Oricine are nădejdea aceasta în El, se curăţeşte, după cum El este curat» (1 Ioan 3,3).

8) TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU de CHARLES H. SPURGEON
PRIN CREDINŢĂ, NU PRIN SIMŢIRE

Cel neprihănit va trăi prin credinţă. (Romani 1.17)

„Nu voi muri, ci voi trăi!” zice David. Eu cred în Domnul Dumnezeul meu şi această credinţă îmi va da şi păstra viaţa. Aş vrea să fiu dintre aceia a căror viaţă este din numărul celor neprihăniţi; dar chiar dac-aş fi desăvârşit, n-aş încerca niciodată să mă socotesc neprihănit prin propria mea îndreptăţire, ci aş dori mai bine să mă agăţ de lucrarea Domnului Isus, pentru a nu trăi decât prin credinţa în El şi nimic altceva. Dacă aş fi în stare să-mi dau trupul să fie ars pentru Domnul, nu mă voi încrede în curajul meu, nici în credincioşia mea, ci aş trăi tot prin credinţă.Este mult mai multă siguranţă şi fericire în a trăi prin credinţă, decât a trăi prin simţămintele sau prin faptele mele. Rămânând lipită de butuc, mlădiţa are o viaţă mai roditoare decât ar avea prin ea însăşi, dacă i-ar fi cu putinţă să trăiască despărţita de butuc, dar aceasta nu-i cu putinţă. A trăi lipiţi de Domnul Isus şi luând totul din El, este cel mai dulce lucru şi – în acelaşi timp – cel mai sfânt. Şi dacă cel mai neprihănit om nu poate trăi decât în acest fel, cu atât mai mult eu, care nu sunt decât un biet păcătos! Doamne, eu cred; mă încred numai în Tine. Ce altceva pot face? A mă încrede în Tine este viaţa mea şi mă voi lipi de Tine tot mereu, până la sfârşit.

9)Cuvântul Lui Dumnezeu pentru astăzi

 CE DRAGOSTE UIMITOARE (învierea Domnului Isus)

„Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Matei 27:46)

Imaginează-ţi că trebuie să stai pe o scenă şi urmăreşti împreună cu lumea întreagă toate păcatele pe care le-ai comis vreodată – dependenţele taie secrete, motivele tale egoiste, izbucnirile tale mânioase, atitudinile tale criminale şi inima ta plină de gelozie. Cum crezi că te-ai simţi? Ei bine, Domnul Isus a experimentat ceva mult mai rău. Biblia spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui aţi fost vindecaţi” (1 Petru 2:24). Este rău să mori pentru păcate pe care nu le-ai comis, dar imaginează-ţi cum e să fii părăsit de Dumnezeu! Este acelaşi cuvânt pe care Pavel l-a folosit când a scris: „Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit” (2 Timotei 4:10). Pavel l-a căutat pe Dima, dar nu l-a găsit. Şi pe cruce, Domnul Isus L-a căutat pe Tatăl Său şi nu L-a putut găsi nici El. Asta înseamnă că psalmistul a greşit când a scris: „n-am văzut pe cel neprihănit părăsit” (Psalmul 37:25)? Nu, deoarece în acea clipă Domnul Isus a fost orice, numai neprihănit nu. Când te uiţi la El atârnând pe cruce, vezi bârfitorul, mincinosul, înşelătorul, alcoolicul, dependentul de pornografie, pe cel ce abuzează de copii, ucigaşul. Te deranjează să-l vezi numele asociat cu toţi aceştia? Ei bine, Isus a făcut chiar mai mult. El s-a pus în locul lor – şi în locul tău. Printr-o ascultare care a rupt zidul de despărţire dintre noi şi Dumnezeu şi ne-a oferit darul vieţii veşnice, El Şi-a revărsat judecata cea dreaptă asupra singurului Său Fiu. Deci când Domnul Isus a strigat de pe cruce: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” El a spus-o pentru ca tu să nu-L părăseşti niciodată. Ce dragoste uimitoare.

10) DOMNUL ESTE APROAPE/GBV/2014

El, în zilele întrupării Sale, aducând cereri şi rugăciuni stăruitoare, cu strigăt puternic şi lacrimi, … deşi era Fiu, a învăţat ascultarea din cele ce a suferit.  (Evrei 5.7-8)

Suntem conduşi aici pe drumul Lui pământesc. Suferinţa a fost partea Lui într‑un mod deosebit. Păcatul şi nenorocirea noastră au fost doar ocaziile pentru manifestarea dragostei divine, iar aceasta este arătată şi descoperită doar în Hristos, în Cel care a suferit infinit de mult aici jos – şi doar Hristos putea să sufere atât de mult, datorită tainei Persoanei Sale. Prin aceasta S‑a glorificat şi astfel a atins inimile noastre prin har, ca să simţim în noi minunile dragostei Sale.În zilele întrupării Sale, noi doar întrezărim forma şi intensitatea suferinţelor Sale, pe care numai Dumnezeu putea să le pătrundă. Pentru aceasta şi pentru alte motive esenţiale pentru scopul lui Dumnezeu şi pentru binecuvântarea omului, Cuvântul S‑a făcut trup şi a locuit printre noi şi a ascultat până la moarte, da, moarte de cruce. Iar dacă vreodată cererile, rugăciunile stăruitoare, strigătele puternice şi lacrimile au fost realităţi ale inimii înaintea lui Dumnezeu, atunci ale Lui au fost. Pentru că natura Lui divină nu L‑a ferit de durere, de întristare, de umilinţă sau de suferinţă, ci mai degrabă I‑a oferit capacitatea de a îndura în mod deplin, căci totul a fost acceptat în dependenţă şi supunere absolută de Tatăl Său. Nu a însemnat puţin lucru ca dragostea Lui să fie urâtă, dispreţuită şi respinsă de oameni, nici să nu fie onorat de poporul lui Dumnezeu şi de poporul Lui, ci să fie pedepsit, lovit de Dumnezeu şi chinuit. Mai mult decât atât, El a fost părăsit de toţi ucenicii Săi, a fost tăgăduit de unul, a fost trădat de altul; şi, de departe cel mai îngrozitor lucru, total diferit de toate celelalte, El a fost părăsit de Însuşi Dumnezeu exact atunci când avea cea mai mare nevoie de mângâierea şi de ajutorul Lui. Dar aşa trebuia să se întâmple, pentru ca păcatul să fie judecat în mod drept prin jertfa Lui, păcatele noastre să fie îndepărtate complet şi Dumnezeu să fie glorificat în faţa răului, aşa cum se cuvine şi pentru totdeauna.W. Kelly

11) MANA DE DIMINEAŢĂ

“întoarceţi-vă, copii căzuţi, şi vă voi ierta abaterile!‘ (IEREMIA 3:22)

Să observăm că aceste cuvinte sînt adresate copiilor lui Dumnezeu şi nu apostaţilor sau celor care s-au lepădat de credinţă. Să nu uităm însă că lui Dumnezeu îi place să ne încredem în dragostea Lui. Să nu-şi închipuie nimeni că îl cinsteşte pe Domnul Isus stînd departe de El sub motivul că nu merită să se mai apropie de El. şi totuşi este foarte greu pentru cineva care a căzut sau a dat înapoi să-şi recapete încrederea în dragostea Domnului Isus. Eşti cumva căzut? Ai greşit? Ai dat înapoi? Ai pierdut dulcele simţămînt al harului dumnezeiesc, fericita încredinţare că eşti primit de Dumnezeu? Dacă este aşa, ce ai de făcut? Simplu: “întoarce-te.” Acesta este astăzi specialul cuvînt din partea lui Dumnezeu pentru cel ce a dat înapoi şi a căzut. întoarce-te într-o sinceră judecare de sine şi în cea mai deplină încredere în nemărginita şi neschimbata dragoste a inimii Domnului Hristos. Nu sta departe de El în necredinţa ta. Nu măsura inima Domnului Isus cu gîndurile şi părerile personale. Acum, se poate ca să-ţi fie teamă şi ruşine să-ţi întorci ochii către Acela pe care L-ai supărat şi dezonorat. Pe de altă parte şi Satan îţi sugerează cele mai întunecate gînduri; căci el ar fi mai bucuros să te ţină rece, la distanţă de scumpul Mîntuitor care te iubeşte cu o dragoste veşnică. Singurul lucru pe care îl ai de făcut este să-ţi fixezi privirea asupra sîngelui, a mijlocirii şi a inimii Domnului Isus ca să poţi avea un răspuns biruitor pentru toate insinuările teribile ale vrăjmaşului şi pentru toate raţionamentele propriei tale inimi. Nu mai continua în starea aceasta nici o oră fără să cauţi rezolvarea problemei între sufletul tău şi Domnul Hristos. Adu-ţi aminte că dragostea Lui este neschimbătoare, gratuită, credincioasă, “tare ca moartea”. Aminteşte-ţi deasemenea cuvintele Lui: “…întoarce-te la Mine,…” (Isa. 44:22), şi nu uita că Domnului Isus îi place să-L cinstim cu încrederea noastră. C.H.M.”Pentru ca să nu ne poticnim, trebuie să ne păzim nu numai paşii, ci mai ales inima. O greşeală gravă este totdeauna rezultatul unor îndelungate neglijente lăuntrice. Părtăşia cu Dumnezeu este izvorul vegherii.” J.N.D.Domnul Isus şi-a arătat mîinile şi coasta Sa (Ioan 20:20) nu ca să declare că oamenii L-au urît ci că Dumnezeu i-a iubit.Harul este nelimitat în afară de timpul său.Cînd se încheie harul, începe judccata. Dar harul lui Dumnezeu procură ceea ce cere dreptatea sfinţeniei Lui.

12) IZVOARE ÎN DEŞERT

„Lucrul acesta nu se va face nici prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu“, zice Domnul oştirilor.” (Zaharia 4:6)

Odată, pe când mergeam pe drum pe un deal abrupt, am zărit un băiat pe o bicicletă aproape de poale. El pedala în susul dealului împotriva vântului şi era lesne de observat că urca din greu. Chiar în momentul când făcea cel mai mare efort şi se chinuia să facă tot ce putea în ciuda durerii, un tramvai, care de asemenea urca dealul, s-a apropiat de el. Mergea suficient de încet ca băiatul să se poată agăţa de drugul din spate, şi sunt sigur că aţi ghicit care a fost rezultatul. A urcat dealul fără nici un efort ca o pasăre care planează pe cer.Atunci mi-a străfulgerat acest gând prin minte: „Eu sunt ca acel băiat pe bicicletă în oboseala şi slăbiciunea mea. Pedalez în susul dealului împotriva a tot felul de împotriviri şi sunt aproape epuizat de această trudă. Dar exact lângă mine, este o mare putere disponibilă, puterea Domnului Isus. Tot ce trebuie să fac este să intru în legătură cu El şi să menţin comuniunea cu El. Şi chiar dacă mă agăţ doar cu un deget mic de credinţă, va fi suficient pentru ca puterea Lui să mă ajute să duc la îndeplinire slujba care mă depăşeşte acum“.Faptul că l-am urmărit pe acel băiat pe bicicletă, m-a ajutat să las deoparte oboseala şi să recunosc acest mare adevăr. din The Life of Fuller Purpose

Abandonat

Total abandonat Duhului Sfânt!
Căutând toată plinătatea Lui, oricât ar costa;
Tăind toate legăturile, mă arunc în adâncul
Marii Lui puteri – care poate salva şi păstra.

Total abandonat Duhului Sfânt!
O! Scufundarea, scufundarea, până când eul este pierdut!
Până când vasul golit zace zdrobit la picioarele Lui;
Aşteptând până când umplerea Lui va desăvârşi lucrarea.

Total abandonat voii lui Dumnezeu;
Necăutând altă cale decât zgomotul paşilor Stăpânului meu;
Lăsând trândăvia şi plăcerea, făcându-L pe El alegerea mea,
Aşteptând călăuzirea Lui, ascultând de glasul Lui.

Total abandonat! Nici o voie de-a mea;
Pentru timp şi eternitate, a Lui, şi numai a Lui;
Toate planurile şi scopurile mele au fost absorbite de voia Sa plăcută,
Neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile în El.

Total abandonat! Este atât de plăcut să fii
Prins de funiile dragostei Lui, şi totuşi surprinzător de liber;
Liber de lanţurile păcatului, liber de îndoială şi frică,
Liber de orice nelinişte, povară, supărare sau grijă.
Total abandonat! O, plăcută e odihna,
Când zăbovesc, aşteptând, la picioarele Lui binecuvântate;
Aşteptând venirea Oaspetelui divin,
Care va curăţi perfect lăuntrul fiinţei mele.

Iată! El vine şi mă umple, scumpul Duh Sfânt!
Eu, în El, sunt satisfăcut! Eu, în El, sunt împlinit!
Şi lumina din sufletul meu nu se va mai stinge
Atâta timp cât ţin legământul – abandonat Lui! (Anonim)

13)SĂMÂNŢA BUNĂ

Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani.
(Matei 28.12)

Da! Isus Hristos a fost mai tare decât moartea. Dar acest fapt a îngrozit pe vrăjmaşii Domnului. Ce se vor face dacă lumea aude de învierea lui Isus? Cum să împiedice răspândirea acelei veşti în cetate? Inspiratorul minciunii, diavolul, le-a dat o soluţie simplă: să spună celor ce vor întreba pe paznici, că au venit ucenicii lui Isus noaptea şi i-au furat trupul din mormânt. Ce nu face omul când este vorba de bani mulţi?Dar căile minunate ale lui Dumnezeu nu au fost înţelese de vrăjmaşii Săi. Isus Cel înviat nu S-a ocupat deloc de aceşti vrăjmaşi, ci S-a ocupat de ucenicii Săi, cei slabi, fricoşi şi risipiţi. El, Domnul şi Mântuitorul, îndată după înviere, li S-a arătat ucenicilor. El a început să adune astfel la loc într-un mănunchi turma care se risipise după ce Păstorul ei fusese bătut şi omorât. Dar nu numai atât: odată cu învierea Lui s-au deschis şi alte morminte de ale sfinţilor care muriseră mai înainte, au înviat după Isus şi au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora. Deci, cu toată împotrivirea puterilor întunericului, a minciunii şi a iadului, învierea lui Isus şi puterea învierii Sale, care începea să treacă şi la alţii, nu mai putea fi tăinuită.

___________________________________

Primite prin Email, prin munca și grija insistentă a unor frați speciali!

Domnul să se atingă de tot mai multe suflete și să le întărească pe Cale!