“Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

Luca 20.38

Pe Urmele Mântuitorului Isus

Luca 20.27-40

În fața textului din Evanghelia lui Luca, 20.27-40, observ cât de lipsiți de logică sunt cei care vin cu întrebări nesincere înaintea Domnului Isus.

Și mă gândesc că ar fi necesară o lecție de logică sau cel puțin câteva noțiuni.

De logică s-au ocupat mari gânditori și filozofi eleni: Democrit, Socrate, Platon, Aristotel.   Logica este un cuvânt derivat din termenul elen λόγος – logos (cuvânt, idee, rațiune, ordine).  Heraclit din Efes utiliza cuvântul „logos” cu înțelesul de ordine necesară, proprie atât cosmosului, lumii materiale cât și gândirii omenești în forma ei superioară. Filosofii stoici elini au dat cuvântului „logos” un sens idealist, înțelegând prin logos rațiunea cosmică, divină. Mai târziu filosoful Filon Iudeul a utilizat cuvântul „logos” desemnând prin el rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume.

Teologii creștini au utilizat cuvântul „logos” pentru a desemna rațiunea divină ca forță mijlocitoare între Dumnezeu și lume, identică cu Isus.

Aristotel (384-322 î.e.n.) a  fost primul care a revizuit și generalizat cunoștințele de până la el despre formele gândirii și  a scris o operă destinată în mod special  studiului gândirii omului. El a considerat că formele centrale ale gândirii sunt noțiunea, judecata și raționamentul. Logica este o specie a cunoașterii exacte. Obiectul cunoașterii sale este forma abstractă a gândirii umane. În studiul formelor gândirii umane,  logica separă forma de conținutul informațional, afectiv și volitiv precum și de mijlocul exteriorizării formei gândului adică limba naturală luând în cercetare numai forma intelectivă, cognitivă, rațională, obiectivă a gândirii considerând mijlocul de comunicare ca element convențional. Odată făcută această primă separație, logica efectuează a doua operație: separarea formelor corecte de cele incorecte adică a celor valide de cele nevalide. În continuare se ocupă preponderent de cercetarea formelor valide de gândire.  Scopul final al logicii, este unul  practic, deoarece există nevoia individuală și socială de eficiență a gândirii aplicate. (Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Logic%C4%83; Sursa foto: Catedrala Greco-Catolică din Blaj)

*

Cum va fi la Înviere?

Urmărind dialogul Saducheilor cu Domnul Isus, înțelegem cel puțin că ei nu veneau cu intenții nobile, cu sinceritate. Saducheii veneau cu idei preconcepute și nu erau deschiși pentru prospețimea adevărului.

Saducheii, care zic că nu este înviere,  vin deci la Domnul Isus cu o întrebare delicată:

„Dacă moare fratele cuiva, având nevastă, dar fără să aibă copii, fratele lui să ia pe nevasta lui şi să ridice urmaş fratelui său.”

Ei citează din învățătura lăsată de Moise, de care încă se țineau iudeii.  Dar saducheii  ticluiesc povestea  în așa fel încât speră să-L  prindă cu vorba pe Domnul Isus!

“s-au însurat toți cei șapte frați, cu aceeași femeie, și n-au avut copii.” Acum ei cer o lămurire, pentru viața de apoi. Și vin cu o întrebare, cred ei, capcană.

E însă o situație paradoxală: pe de o parte, pun o întrebare bună, necesară, și o pun Celui mai autorizat a da un răspuns corect (Dumnezeu Fiul); însă, pe de altă parte, ei întreabă despre ceva în care ei nu cred, despre înviere, din viclenie :

“Deci, la înviere, nevasta căruia dintre ei va fi femeia? Fiindcă toți șapte au avut-o de nevastă.” (20.33)

Isus le-a răspuns: „Fiii veacului acestuia se însoară şi se mărită; dar cei ce vor fi găsiţi vrednici să aibă parte de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.”

Să observăm că Domnul Isus împarte existența în două lumi, iar oamenii în două categorii.  Lumea de azi –  „Fiii veacului acestuia”, care se însoară și se mărită. Și o altă lume –  “veacul viitor”,  populată de  “cei ce vor fi găsiţi vrednici de … învierea dintre cei morţi”, care nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita.

Aici și acum, oamenii se însoară și se mărită, ei duc o viață după cum le dorește inima, fiecăruia, pregătindu-se astfel pentru cealaltă lume, căci cum îți așterni așa vei dormi.  Cei “vrednici”  au “parte” de veacul viitor şi de învierea dintre cei morţi, dar ei nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita.   Iar Domnul Isus completează răspunsul cu aceste cuvinte: “Pentru că nici nu vor putea muri, căci vor fi ca îngerii. Şi vor fi fiii lui Dumnezeu, fiind fii ai învierii.”

Ce lucru minunat: există viață după moarte, pentru cei găsiți vrednici de ea. Există înviere din morți, pentru fiii învierii. Dar ei vor fi ca îngerii, vor fi fiii lui Dumnezeu, ei nu se vor însura și nu se vor mărita.

Ce este foarte trist pentru saduchei, nu este faptul că ei citează din Moise,  ci faptul  că NU cunosc bine Scriptura; și că nu au credință. De aceea  și vine Domnului Isus să completeze învățătura din cartea lui Moise:

“Dar că morţii învie, a arătat însuşi Moise, în locul unde este vorba despre „Rug” când numeşte pe Domnul: „Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” Dar Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.” (Luca, 20.37-38)

Domnul Isus le spune cumva așa:

•    E trist că voi nu credeti că morții învie, dar Moise, cu a cărui învățătură  veniți azi să mă ispitiți, el  a crezut în înviere;

•  Saducheilor (și voi toți care NU credeți în înviere),  aș vrea să vă mai spun ceva: ”Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii, căci pentru El toţi sunt vii.”

•  Chiar vreți să stiți cu cine se va căsători femeia aceasta?  Dar, veacul viitor va fi total diferit de ceea ce trăim acum pe pământ…; în veacul viitor se va termina cu căsătoria; nu se vor însura, nici nu se vor mărita; acolo vor fi fiii de Dumnezeu și ei vor fi ca îngerii.

*

Ne punem întrebari cu privire la viața de dincolo; și asta este foarte bine. Dar trebuie să avem deschiderea necesară, să venim cu sinceritate înaintea lui Dumnezeu. Răspunsul corect îl găsim în Biblie (în Sfânta Scriptură – Cuvântul lui Dumnezeu), numai la El, Cel care a venit de dincolo, este răspunsul.

Numai Cel care a venit de acolo “Isus Hristos”, Îl cunoaște. Și El însuși a citat din Scriptură, în multe ocazii El folosește  expresia ESTE SCRIS. Să căutăm și să luăm răspunsul de unde este scris adevărul. Glorie Domnului.

Isus este gata și astăzi să-ți răspundă întrebărilor tale. Vino și întreabă-L pe El, în intimitatea ta cu El.

Ce-L vei întreba azi?

Doamne, Te rog, deschide-mi mintea, ca să înțeleg Scripturile.

Doamne, ajută-mă să înțeleg care e scopul acestei vieți. Ce este moartea? Dar viața de după moarte?

*

Text inspirat de  “blogul lui DUTU” ~spre destinație~

*