“Pe orice mlădiţă care este în Mine, şi n-aduce rod, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce rod, o curăţă, ca să aducă şi mai mult rod.”

Ioan, 15.2

“Eu sunt adevărata Viţă, şi Tatăl Meu este Fermierul.“

Evanghelia lui Ioan, 15.1

.

Adevărata Viță

Crucea Roșie Română a avut o întâlnire importantă la București prin anul 1996. Printr-un concurs de împrejurări am fost unul dintre cei trei participanți ai județului Cluj. Echipele fiecărui județ se aflau la câte o masă, acestea fiind dispuse una lângă alta formând o mare elipsă.  Câțiva operatori se mișcau de colo-colo și filmau întâlnirea de lucru, luau interviuri la cald.

Liviu Medrea, subprefectul de Cluj, căuta să popularizeze prin media interesele politice ale  PUNR,  pe atunci o piesă importantă în angrenajul politic al vremii de început al democrației. Președinta Crucii Roșii de Cluj, o apreciată doamnă, energică și competentă,  promova cu mult elan interesele clujene ale Crucii Roșii, al cărei exponent de frunte era. Nici eu n-aveam alt scop, decât să-mi înalț credința și aspirațiile, așa încât țineam la vedere Noul Testament din care citeam cu nesaț ori de câte ori o puteam face.

Vă amintiți de un adolescent,  T.J. Lane,  în vârstă de 18 ani care şi-a împuşcat anul trecut trei colegi de liceu?  A fost condamnat la închisoare pe viaţă, fără posibilitatea de a fi eliberat condiţionat, relatează The Huffington Post. Dar ceea ce a surprins pe toată lumea, a fost că T.J. Lane a  apărut în tribunal îmbrăcat cu un tricou alb pe care scrisese cu markerul cuvântul “Killer” (Sursa – Gândul.ro). Se mândrea că ajunsese celebru pentru că era killer!

“Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.“

Care este poziția ta?

Domnul Isus e Cel care aduce această imagine extraordinară înaintea ucenicilor Săi. Totul este atât de clar pentru oricine. Însă putem medita și a ne adânci privirile, mai mult, să vedem ce învățături am putea lua, pentru a aduce roadă Stăpânului nostru.

Isus este vița, iar Dumnezeu este Stăpânul viei Sale. Domnul Isus pare a comprima întreaga existență prin această pildă, parafrazată de apostolul Pavel în epistola sa către Romani: “Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile.” (11.36)

Pilda viței și a mlădițelor ne conduce spre scopul fundamental gândit de Dumnezeu pentru om, acela de a aduce rod; omul trebuie să fie roditor, aducând roade  bune ale viței – Isus. Și, astfel, Tatăl –  Stăpânul –  va fi proslăvit, iar noi vom fi ucenici destoinici pentru o lucrare bună încredințată de Domnul.

Aceasta vorbește despre o relație intimă, adâncă, dintre Dumnezeu și om, mult mai intimă și vitală decât orice alte relații.  O mlădiță izolată de viță nu poate face nimic, ba mai mult, ea este supusă morții și aruncării în foc. Numai rămânând în viță, legată de ea, trăiește și poate aduce rod.

Dacă dorim și vrem să rămânem în dragostea Lui, nu putem fi neroditori, căci atunci vom fi tăiați de la viță, de la sursa vieții, separați, condamnați la moarte.

Rămâneți în Mine!

Se repetă această dorință/condiție, o necesitate vitală pentru orice mlădiță. Înțelegem că Dumnezeu se așteaptă ca noi să vedem că un creștin este dependent de Domnul Isus, de Dumnezeu Însuși. Trebuie să înțelegem că nu mlădița face lucrarea principală, vița lucrează, mlădița primește seva de la viță. Mlădița este moartă, fără a fi în viță.

Omul însă vine și zice “eu am făcut”, “eu am dat”, “eu am lucrat”, nu realizează că realitatea este alta, căci “despărțiți de Mine, nu puteți face nimic”, căci în El avem viața, mișcarea  și ființa.(Fapte, 17.28)

Pare o lecție grea, aceea de a recunoaște că ceea ce facem, nu este meritul nostru, ci rezultatul relației noastre cu vița,  de unde și primim seva Duhului Sfânt.

Dacă eu sunt ceva, atunci El nu este totul; dacă însă eu sunt nimic, El este totul. Aici este bătălia de dus; noi să ne micim tot mai mult,  pentru ca El să crească în noi prin seva Duhului. Căci atunci când sunt slab, sunt tare, căci sunt în totalitate dependent de Dumnezeu.

Un bebeluș abandonat, cât timp mai poate trăi? Foarte puțin; tot așa și creștinul, cel  care nu rămâne în viță, în Isus, va muri cât de curând.

Odihna mlădiței!

Creștinul este dependent de Dumnezeu. O mlădiță aflată în viță are odihnă, stă liniștită căci Altcineva duce povara. E liniștită, și în pace, căci nu are răspunderea pe umerii ei; vița face totul, ea își trage  apa și hrana din adânc, iar mlădița le primește gata proporționate și prelucrate. Nu pot aduce eu rod, ca mlădița, singură, deconectată de la sursă.

Sunt oameni care evită să zică că Dumnezeu face cutare sau cutare lucru.  Asta  pentru că, zic ei,  astfel ar deveni leneși. Dar cine este plin de Duhul, este plin de râvnă, el nu este nici leneș, nici neroditor. Oricine este legat de viță și are Duhul sfânt în venele lui, are viață, lucrare și activitate și aduce rod.

Pavel a spus că el a lucrat mai mult decât toți ceilalți, dar, completează îndată, de fapt nu el, ci harul lui Dumnezeu a lucrat prin el.

Mlădița aflată în viță trăiește o odihnă care întrece orice pricepere, are o pace adâncă ca și Marea, o pace deplină în El (Cînt.715). Asta fiindcă nu purtăm noi povară, toate sunt aruncate asupra Viței, ea le poartă pe toate. Și noi, deci, trebuie să aruncăm asupra Lui toate poverile și îngrijorările noastre (“ Şi aruncaţi asupra Lui toate îngrijorările voastre, căci El însuşi îngrijeşte de voi.” – 1 Petru 5.7)

Legătura, rămânerii în Viță, în pace și în armonie, are ca și consecință aducerea de  rod. Și are loc un proces în desfășurare; de a aduce rod, tot mai mult rod.

O rodire bogată și de calitate!

Sunt două caracteristici ale rodirii, în ceea ce privește calitatea și cantitatea.  Dumnezeu vrea calitate, și aceasta vine negreșit dacă ca mlădiță, rămâi în El, adevărata Viță. Calitatea o dă Vița.  În agricultură, sunt mai multe soiuri de viță. Te aștepți ca strugurii să fie din soiul viței pe care ai sădit-o. Vița Isus a fost sădită, cum zice cuvântul, asemeni  bobului de grâu. Noi suntem mlădițe în Vița Isus, căci, am murit prin îngropare la botez și am fost înviați împreună cu El. Tatăl, Stăpânul,  se așteaptă ca și  noi să aducem aceleași roduri, bune –  bunătatea, răbdarea, bucuria, iubirea, pacea, răbdarea.

Stăpânul se așteaptă ca strugurii să fie buni, nu stricați, depreciați, putrezi. În paranteză fie spus, vinul este rezultatul fermentării-putrezirii strugurilor. Roada bună, s-a contaminat și a fost adusă în starea de putrezire.

Ce văd oamenii astăzi în biserică?
Adesea văd un rod stricat, de un gust îndoielnic, de o calitate slabă care nu-ți produce bucurie și nu-ți aduce pacea.

Însă, roada trebuie să fie cerească, venită  prin Duhul Sfânt. Dacă este așa, Glorie Domnului!
Nu folosește la nimic rodurile  pământești din biserici, căci Mirele dorește ca mireasa Sa  să fie fără nici o pată sau zbârcitură.

Dumnezeu (Stăpânul) și Domnul Isus (Vița) sunt  interesați de viața noastră; Dumnezeu lucrează în viața noastră pentru ca rezultatul lucrării Lui să fie un rod ceresc. Căci El însuși curăță mlădițele roditoare, ca să aducă și mai mult rod

Cum suntem noi pentru cei din jurul nostru? Ce “struguri” facem? Îi săturăm pe cei flămânși și însetați după neprihănire? Găsesc ei rodul duhovnicesc căutat în mlădițele aflate în Biserica Domnului?

Ce facem ca să aducem mai mult rod? Căci asta dorește Dumnezeu, să aducem mult rod, pentru ca Dumnezeu să fie proslăvit și onorat prin rodul din viața mea. O mlădiță sănătoasă, un creștin sănătos aflat în adevărata Viță, se află într-o odihnă profundă, și va aduce mul rod.

“Cine rămâne în Mine şi în cine rămân Eu aduce mult rod; căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic.“

Este vorba despre o părtășie ascunsă, nevăzută. Seva Duhului nu se vede și nu se oprește, ea curge ca un râu.  E adevărat că mintea noastră mai lucrează și pentru pâinea trupului pământesc, dar el rămâne permanent în părtășie intimă cu Stăpânul său, prin seva cea sfântă.

Creștinul nu face,  el însuși, nimic pentru Dumnezeu;  el stă într-o relație intimă cu el, astfel va aduce un rod de calitate.  Nimic nu împidecă mlădița să aibă o relație bună cu vița, decât paraziții care caută s-o împresoare și să-i omoare viața și rodirea.  Însă, pe mlădița roditoare El o curățește ca să aducă și mai mult rod. Prin curățire ea se întărește, este tot mai plină de sevă, de viață. Iar rodirea este nu doar motivul ci și cheia rămânerii în viță, dar și în viață!

Creștinul, ca și mlădița trebuie să se predea întru-totul în mâna lui Isus-Domnul. Să nu trăim pentru noi înșine, pentru a împlini voia noastră și plăcerile noastre. Căci atunci vom fi în postura mlădiței neroditoare de roduri bune, pentru Stăpânul;  și atunci ne va tăia și îndepărta din viță, nefiind buni la nimic și aruncați afară, în foc.

Dacă suntem separați de Dumnezeu, prin dorințe, gânduri și fapte, nu suntem buni pentru nimic, planului Său, iar atunci Stăpânul va zice “aruncaţi-l în întunericul de afară: acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.” (Matei, 25)

Ce înseamnă să fii o mlădiță predată voii Lui?
Trebuie să renunți la voia ta, la planurile tale, la idealurile tale.  Creștinul trebuue să renuțe la păcat și la plăcerile care îl stăpânesc; el trebuie să se abandoneze în mâna și în voia Tatălui, Stăpânului Suveran peste viața sa.

Trebuie să renunțăm și la lucrurile “bune”, de dragul lui Dumnezeu. Căci nimic nu este mai măreț și mai important decât a trăi pentru a onora voia Lui Dumnezeu. Renunț la voia mea și îmbrățișez voia lui Dumnezeu, astfel încât “orice gând îl fac rob ascultării de Hristos” (2 Corint. 10.5)

Să gândm ca  Domnul Isus, să facem ce a făcut El:

“Eu nu pot face nimic de la Mine însumi: judec după cum aud; şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut să fac voia Mea, ci voia Tatălui, care M-a trimis.” (Ioan, 5.30)

Domnul Isus a venit în lumea nostră nu să facă voia Sa, ci voia Tatălui; El face ceea ce L-a văzut pe Tătăl că face.

Creștinii trebuie să-și schimbe atitudinea, gândirea și voia.  Omuluiu firesc respinge a dori să fie un rob (sclav), o vede poate cumva ca pe  un blestem. Însă creștinul  devine rob,  nu ca o povară, ci ca o binecuvântare și o onoare, pentru a fi într-o relație de rodire și de dependentă de Atotputernicul Stăpân. Mlădița din viță este pasionată în a aduce un rod cât mai bogat și de calitate, deși nu ea este lăudată și onorată cu medalii și imnuri de slavă, ci doar Vița.

Trebuie să acceptăm din iubire să fim robi dependenți de Stăpân; să dorim împlinirea cuvintelor Sale:  ”… sa-i gauresti urechea de ușă și  să îți fie rob pentru totdeuna”, chiar și atunci când de fapt ai dreptul de a fi liber.  (Deuteronom, 15:17)

Ce fel de rob ești?
Slujești de frică? Fățărnicia își are rădăcina în frica de oameni. Să nu fim robi, de frica Stăpânului, ci din dragoste pentru El. E adevărat, noi îl iubim căci El ne-a iubit mai întâi.

Dar “Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită, pentru că veţi dobândi, ca sfârşit al credinţei voastre, mântuirea sufletelor voastre.” (1 Petru, 1.8-9)

Să fim ca acei copii iubitori de părinți, care oriunde ar merge, orice ar face, ei nu-și dezonorează părinții.

Să nu avem mentalitatea de a-L cinsti de frica pedepsei, ci pentru că acesta e scopul și țelul vieții noastre.

Cum sunt –  îl onorez pe Stăpânul? Îl cinstesc cu viața mea pe Dumnezeu? E viața mea,   bucurie  și plăcere de a-L proslăvi pe El?

Cum e relația mea cu Dumnezeu –  aduce roduri bune, bucurie, pace, iubire? Căci asta este în cele din urmă o problemă de viață și de moarte. “V-am spus aceste lucruri ca să știți, cine Îl are pe Fiul în viața Sa, are viața“, o viață roditoare care aduce bucurie Stăpânului Său.

De unde îmi iau gloria –  De unde îmi iau seva? Pot cânta cuvintele cântării “Voia Ta, voia Ta, Doamne-n veci voia Ta, să mă umple deplin, pe mine… Amin!” sau sunt doar o aramă zângănitoare ]n gura mea?

 Doamne, Te rog, ajută-mă să fiu o mlădiță sănătoasă, în Tine!

Doamne, Ajută-mă să aduc un rod bun și bogat pentru proslăvirea Numelui Tău! Amin.

Ce-ar fi făptura-mi fără Tine, Mântuitorul meu slăvit ?

*

Forian Guler,  UN ROB

Sa rastignesti urechea mea
Pe  lemnul usii Tale.
Pecetea Ta s-o port asa
Pe trupul meu si-n carnea mea,
Intreaga-a vietii cale.

Aleg  de-acum robia  Ta
Cu frângerea de sine.
Si sa ramân asa as vrea
Nevrednic rob  în casa Ta
Sa nu ies de la Tine.

Sa fiu cu umerii in jug
Sub sarcina Ta buna.
Sa strâng cu mâinile de plug
S-ascult la glasul Tau din rug,
Cu dorul la cununa.

Prin arsita si ploi arând.
In Tarina Ta sfânta.
Cu Harul ne-nteles in gând
Sa pun samânta Ta plângând
Când inima mea cânta!

Si-apoi când seara pe colini,
E ziua la sfârsit ajunsa.
De am sa vin cu snopi putini,
Sa vada ochii Tai divini,
Urechea mea strapunsa.