Desțeleniți-vă un ogor nou!

Pictura LA ARAT “Semănaţi potrivit cu neprihănirea, şi veţi secera potrivit cu îndurarea.

Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire.”

Osea, 10.12

 

Ești preocupat de înnoirea ta?

 

În 12 ianuarie 2007, jurnalistul Gene Weingarten  de la Washington Post a inițiat un experiment  în  statia de Metrou “L’Enfant Plaza” din Washington, DC.

Talentatul și apreciatul violonist american Joshua Bell (n.1967),  a avut de interpretat un rol, un concert solo la vioară,  dar în postura incognito,  aceea a  unui om  necunoscut,  de condiție îndoielnică,  îmbrăcat  nepretențios și ascuns sub o șapcă de baseball.

Însă Joshua  Bell a  interpretat la  vioara sa  “stradivarius” aceleași piese muzicale  pe care le interpretase cu mare succes în seara precedentă.Joshua Bell În “stația de Metrou”, pe lângă  muzica sa, excepțională, au trecut 1.097  oameni,  dintre care numai șapte s-au  oprit să-l și  asculte, și doar o singură persoană l-a recunoscut pe celebrul interpret de vioară.

Pentru performanța sa, de aproape 45 de minute, Joshua Bell  a colectat  32.17 $ (de la 27 de trecători, din care 20 $ de la trecătorul care l-a recunoscut),  sumă nesemnificativă față de cât câștigase cu o  seara înainte, pentru același repertoriu!

De menționat că  Gene Weingarten  cu articolul  despre acest experiment a câștigat Premiul Pulitzer,  în anul 2008.

Care este tâlcul acestei întâmplări?

Oamenii timpului nostru nu mai sunt receptivi la ce se petrece în jurul lor, omul nu mai e capabil să discearnă între valoare-nonvaloare, se comportă  ca unul supra-saturat și indiferent față de lumea înconjurătoare, acolo unde nu există  publicitate sau un trend care să-l intereseze.

Cuvântul lui Dumnezeu folosește multe comparații pentru ca cititorul să înțeleagă mai ușor și exact ceea ce vrea autorul să ne transmită.

Este o vorbă care zice că “Iarna, e vara sufletului.” Deoarece  în sezonul rece oamenii se retrag de la munca câmpului, de afară, în case,  și folosesc timpul pentru munca câmpului spiritual al inimii.

Termenii din agricultură, a semăna, a secera, sunt binecunoscuți și înțeleși de fiecare dintre oameni, însă ce înseamnă a desțeleni un ogor nou?

Desțeleniți-vă un ogor nou!

Referirea, a desțeleni,  este în legătură cu un ogor, iar ogorul e acel teren care  mai fusese folosit pentru a aduce recoltă, dar care a nu mai aduce roade deoarece într-o vreme nu a mai fost folosit, a fost lăsat în paragină, cum se zice.

Nu e nimic altceva de făcut decât a-l “cultiva” din nou. Acei oameni care au trecut pe lângă  Joshua Bell nu erau cultivați cu muzica cultă, erau acoperiți de buruienile lumii și nu mai receptau situațiile și stările de adevărată cultură.

Ce e de făcut? Cum ari și desțelenești un ogor nou?  Necesită timp și determinare, o stare specială pentru lucrul pe care urmează să-l faci.  Trebuie să alegi acele scule care să poată face lucrarea necesară care să și aducă o recoltă  bună.  Terenul s-a învechit, nu a fost lucrat și cultivat de prea mult timp.

În V.T.,  Dumnezeu  a dorit ca omul să-l lucreze 6 ani, apoi un an să-l odihnească, însă oamenii fac cum îi taie capul, ori îl lucrează ani la rând, o viață întreagă, fără odihnă – iar rezultatele sunt slabe, nebinecuvântate de Dumnezeu…

…Ori, se întâmplă ca odihna să fie prea mare, de ani în șir, când poți auzi  acea vorbă de duh: “Ferește-te de omul prost și odihnit“, deoarece la mulți nu le place plugul, căci el taie, te ară adânc peste tot, iar omului nu-i place să fie înnoit, el vrea să rămână la obiceiurile și tabieturile sale vechi. Dar vine vremea când pământul trebuie să simtă durerea plugului care aduce viața și înnoirea lui.  La fel este și cu unii creștini, ei în trecut au avut o experiență cu Dumnezeu, plugul cuvântului Său și lucrarea Duhului i-a arat și i-a frăgezit pentru a aduce roadele Duhului. Dar curând s-au oprit din lucrare și  au rămas un pământ nearat care n-a mai rodit. A dat însă lăstari de amărăciune.  Și au devenit alergici la plug, la suferință, la dureri, auto-satisfacția spirituală i-a copleșit,  ei cred că-și fac datoria prin fefelul lor de a se achita față de biserică și față de  Dumnezeu, cum înțeleg  ei. Și sunt, cum spune A.W. Tozer (1897-1963),   “Nici prea răi, pentru a fi buni pentru iad; nici prea buni, pentru a fi buni pentru rai“, căci au ajuns că  “dorm fără grijă În Sion“, creștini  “nici rece, nici în clocot”  cărora  Domnul Isus zice:

Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” (Apocalipsa, 3.16)

Oameni zic despre ei că sunt “spirituali”, pentru că  întotdeauna învață, dar niciodată n-aduc și roadă, căci nu și-au desțelenit un ogor nou.

Tot mai mulți americani,  dar și români, sunt spirituali (!?), dar ei nu  sunt  și creștini. Biserica unora ca ei, a devenit ca un pământ nelucrat și nearat, e verde, plin de buruieni, de scaieți, de brusturi și arbuști, care aduce ceva roadă, dar  neduhovnicească – ce dă pământul de la sine.

Cu timpul, oamenii au ajuns foarte sceptici și alergici la pocăință și la smerenie, un pământ tare și pietros,  în care nu mai intră cuvântul lui Dumnezeu, nu mai rămâne nimic din cuvântul Sfânt!

Oamenii sunt tot mai tari de cerbice, foarte bătătoriți de ceea ce văd la televizor și în lume, dar și în biserici,  nu mai sunt dornici de Dumnezeu. Acum biserica a ajuns ca și lumea, caută să le fie bine membrilor lor,  comportându-se după expresia lumească “Eu te las în pace, tu mă lași în pace!

Pământul nearat al multora dintre cei care “populează” astăzi bisericile “creștine” are nevoie de stimulenți tot mai tari, de muzica intrumentelor, de tobe,  de stații de amplificare, programe tot mai diversificate, de predici cât mai scurte în care să lipsească mesajele despre neprihănire și pocăință.

Plugul arării  prin cuvântului Sfânt al Bibliei, doare, aduce disconfort pentru început, celor care s-au îndepărtat de pocăință, dar aduce în cele din urmă viață și roade duhovnicești, plăcute Stăpânului, de aceea în centrul bisericilor creștine trebuie să fie amvonul și baptistierul.

Dar “creștinii” au tot împins amvonul Domnului ca să facă loc pentru “Trupa de închinare și laudă” – o adunătură de tineri neduhovnicești, care treptat-treptat au schimbat atitudinea și viața bisericii, aducând moartea și nerodirea.

Sunt două feluri de pământ:

  •     Pământ roditor (arat) – primește și reține apa și sămânța;
  •     Pământ neroditor (Nearat) – care are nevoie de a fi desțelenit;

Putem vorbi și de două feluri de oameni: dinamici sau statici.

Oamenii dinamici, sănătoși, au experiențe cu Dumnezeu,  viața duhovnicească pulsează în ei, pe când  oamenii  statici se automulțumesc, ei fac ceea ce le place lor, sunt răzvrătiți și nu se supun celor înălțați în dregătorii și nici Duhului Sfânt.

Cei statici, au rodit și ei un timp, un an-doi,  poate 6 ani, dar au ajuns să le placă robia egipteană a păcatului și duplicității, plâng după lume, după plăcerile de o clipă ale păcatului și s-au obișnuit să trăiască fără Cuvânt și fără Duhul Sfânt.

Însă creștinul dinamic, după ce a gustat și a văzut că bun este Domnul, el zice cu deplină credință:

Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule!” (Psalm, 42.1)

Ce spun unii despre biserică, că nu e locul unde să plângi?  Ba da, căci acolo mai mult decât în alte locuri trebuie să auzi vocea Domunului care zice:

Pregăteşte-te să întâlneşti pe Dumnezeul tău”  pentru că  „s-a împlinit vremea, şi Împărăţia lui Dumnezeu este aproape. Pocăiţi-vă şi credeţi în Evanghelie.”(Amos, 4.12; Marcu, 1.15)

Dar ce s-a întâmplat în lume, peste veacuri? Pe lângă Vechiul Testament a apărut și Talmudul, o carte cu cerințe omenești de 10 ori mai multe decât cele pretinse de Legea lui Dumnezeu. Cum, nu mai vorbește Dumnezeu? căci Dumnezeu nu mai vorbise cca 400 de ani dintre VT și NT, las că vorbim noi, și au umplut paginile cu Talmudul “lor”.

Fariseul a zis “Doamne îți mulțumesc că eu fac și eu dreg; că nu sunt ca și vameșul acesta...”, căci refuza cercetarea lui Dumnezeu, se vedea îndreptățit, fără păcat…

Dar a venit plugul trezirii prin  Ioan Botezătorul …; apoi  a venit plugul trezirii prin Domnul Isus Hristos…; plugul trezirii prin apostolii Domnului ….;  plugul trezirii prin Martin Luther….;  plugul trezirii prin John Wesley, C.H. Spurgeon …., dar întotdeauna erau dintre cei care dormeau în continuare și dintre cei care au readormit …!

Auto-mulțumirea duce creștinul la nerodire. În multe din bisericile de astăzi, nimeni nu mai deranjează pe nimeni, dar  nu mai este roadă, căci pământul roditor a ajuns să fie neroditor deoarece nu mai este lucrat.

De aceea cine are urechi să audă ce zice creștinului, Duhul:

Desţeleniţi-vă un ogor nou! Este vremea să căutaţi pe Domnul, ca să vină şi să vă plouă mântuire. ALELUIA! AMIN.

*

BUCUROȘI VOR FI ATUNCI

1. Bucuroși vor fi atunci semănătorii
Când cu sfinte lacrimi pun sămânța lor;
Numai când puterea vine de la Domnul
Ei de rodul muncii bucura-se-vor.

R: Snopi aduce-vor, snopi aduce-vor
Când cu sfinte lacrimi pun sămânța lor,
Snopi aduce-vor, snopi aduce-vor,
Secerând cu râvnă, bucura-se-vor.

2. Puneti dimineața în ogor sămânța,
Nu-ncetați și de-ar fi în amiaz de zi,
Chiar și-n faptul serii semănati Cuvântul
Că-n sfârșit un mare seceriș va fi.

3. Chiar de e ogorul plin de spini și pietre,
Harnici, cu iubire voi să semănați,
Căci Cuvântul vieții va găsi-mplinire
Și de roade sfinte-apoi vă bucurați.

2 thoughts on “Desțeleniți-vă un ogor nou!

  1. Pingback: Desţeleniţi-vă un ogor nou « ANA TATAR ANDRAS

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.