Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!

Pe MUntele Domnului“Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!

Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi fi proslăvit, zice Domnul.”

Hagai, 1.7-8

.

Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!

.

Înainte de  descoperirea microscopului,  care a ridicat mult cercetarea micro-bacteriană,  medicii și oamenii de știință  nici nu bănuiau cel puțin  în ce mediu murdar și  toxic  își desfășoară  activitatea de asigurare a sănătății.

Atunci când un simplu spălat pe mâni, cu apă și săpun,  a redus foarte mult incidența bolilor și a morții printre pacienții spitalelor,  a însemnat o adevărată revoluție în domeniul sanitar. Dar, câți dintre oameni au crezut îndată ce au auzit despre aceste lucruri   simple și binecunoscute azi?

Însă Dumnezeu este Singurul care cunoaște apriori toate lucrurile, de aceea El dă anumite înștiințări  de a face cutare lucru, respectiv de a nu face cutare faptă care nu-i face decât rău,  și-l trag  în jos  spre boală și moarte. Dar oamenii sunt foarte reticenți și va trece multă vreme până ce vor crede întrutotul cuvântul spus de Creator prin  prorocii scriitori ai Cuvântului Său.

Ce înseamnă să crezi în ceva?

  •     Să fii dedicat unei cauze mai înalte decât problemele tale personale;
  •     Să fii dedicat în folosul celorlalți;

Cuvântul Domnului i-a vorbit proorocului Hagai pe vremea reconstruirii Templului de la Ierusalim, în timpul lui Zorobabel  dregătorul lui Iuda și a lui  Iosua, fiul marelui preot Ioțadac.

Aşa vorbeşte Domnul oştirilor: „Poporul acesta zice: „N-a venit încă vremea pentru zidirea din nou a Casei Domnului!” De aceea, cuvântul Domnului le-a vorbit prin prorocul Hagai astfel: „Dar pentru voi a venit oare vremea să locuiţi în case căptuşite cu tavan, când Casa aceasta este dărâmată?”  (Hagai, 1.3-4)

Poporul Israel, e adevărat, nu deslușeau ei prea bine situația așa cum o vedea Dumnezeu. Însă El le vorbește clar prin Hagai. Ce? E corect ca voi să aveți această delăsare față de Casa Mea? Și să vă preocupați de un confort sporit al caselor voastre, cu un tavan căptușit, în timp ce Casa Mea este dărâmată?

Dar știți de fapt cum stați cu lucrarea voastră? Din cauza  felului vostru de a gândi și a acționa, nevigilent, trăiți niște consecințe la care nu v-ați aștepta:

Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!” (Hagai, 1.6)

Simțiți într-adevăr realitatea celor spuse de Dumnzeu?  Multă muncă pentru a spori agoniseala și calitatea traiului, dar toate acestea nu ne aduc bunăstarea așteptată, nici punga plină, parcă ar fi … spartă!

La fel sunt și creștinii secolului 21, nu înțeleg și nu se conformează necesităților impuse de realitatea dependenței de Dumnezeu în viața duhovnicească. A fi creștin este un fel de a fi, de a exista, e o stare de spirit care trebuie trăită și care trebuie să pătrundă, să coloreze  ca și turnesolul întreagul  “mediu” complex al vieții.

Creștinul trebuie să ajungă să fie obsedat de Cristos, nebun pentru El, focalizat ca să-L glorifice doar pe El.

Însă Hagai atenționează creștinii  de azi, căci  “sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care lucrează totul în toţi” (1 Corint., 12.6). Suntem mai mult preocupați de casele noastre decât de Casa Domnului; când creștinii încearcă și doresc o fericire fără Dumnezeu.

Dumnezeu, are  nevoie de o Casă?

Cerurile și Pământul, sunt ale Domnului, El le-a întocmit și creat. Dar cerurile cerurilor nu pot să-L cuprindă, dar El a făcut o mare favoare copiilor Săi, să-i lase să se îndeletnicească cu ceva care să-i aducă Lui bucurie.

În clipa când […] cântăreţi, îmbrăcaţi în in subţire, stăteau la răsăritul altarului cu chimvale, lăute şi harpe şi aveau cu ei o sută douăzeci de preoţi care sunau din trâmbiţe; şi, când cei ce sunau din trâmbiţe şi cei ce cântau, unindu-se într-un glas ca să mărească şi să laude pe Domnul, au sunat din trâmbiţe, chimvale şi celelalte instrumente şi au mărit pe Domnul prin aceste cuvinte:

Căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veci!”, în clipa aceea Casa, şi anume Casa Domnului, s-a umplut cu un nor; căci slava Domnului umpluse Casa lui Dumnezeu.” (2 Cronici, 5.11-14)

Dar unde s-a ajuns? În situația de a nu ne interesa ce-L interesază și ce-L bucură pe Dumnezeu!

Unde alergăm? Pentru ce trăim? Care-i scopul nostru?

Nu vedem că nici acea Romă prosperă a Imperiului lui Cezar, leagănul civilizației și creștinismului, nici Ierusalimul cu Templul Sfânt – nu au rămas în picioare!

Căutăm succesul  –  găsim insucces!
Căutăm satisfacerea nevoilor spirituale și materiale – dar obținem insatisfacție, dezamăgire!

Am ajuns după cum scrie și în Ecleziastul: “Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare: un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii şi nu se gândeşte: „Pentru cine muncesc eu şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?” Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.” (4.7-8)

Dumnezeu ne cere să ne punem în rânduială viața, stabiliți bine direcțiile bune și prioritățile: “Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalm, 46.10)

De ce nu vă merge bine?

Vă aşteptaţi la mult, şi iată că aţi avut puţin; l-aţi adus acasă, dar Eu l-am suflat. Pentru ce? – zice Domnul oştirilor. Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui.” (Hagai, 1.9)

Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!

Slăvit să fie Domnul, căci El ne dă și soluția cum trebuie să dregem Casa Domnului, care sunt pretențiile Sale:
Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa! Eu Mă voi bucura de lucrul acesta şi voi  fi proslăvit, zice Domnul.” (Hagai, 1.8)

Dumnezeu vrea să lucrăm după planul Său și cu materialele Sale duhovnicește. Să ne suim pe Munte și de acolo să luăm “lemnele” și să zidim Casa.
Însă creștinii de azi ai secolului 21 ce  fac? Ei lucrează cu materialul lor, se îmbracă ca și lumea, vorbesc ca și lumea, cântă ca și lumea, aduc adesea lumina lumii și sunetele ei.

Dar Biserica lui Cristos nu se  construiește cu materiale de pe pământ, nici cu lucruri spirituale de-ale omului, căci  “orice dar desăvârşit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare” (Iacov, 1.17)

Temelia – Isus Cristos – este pusă, trebuie doar să clădim deasupra. Să aducem lemnele de pe Muntele cel Sfânt.  Să urcăm pe Munte să-L întâlnim pe Domnul care poate să ne sfințească viața. Să trăim în credință și ascultare de Domnul, să fim pietre vii pentru o Casă duhovnicească, căci  “El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus …. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.” (Efeseni, 2.6-10)

Altădată eram fără cetățenie și fără drepturi, eram fără Dumnezeu în lume, dar prin Isus situația a devenit privilegiată pentru copiii Săi:

Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu,   fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.  În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.” (Efeseni, 2. 18-22)

Unde-i cetățenia creștinului? În locurile crești, în Ierusalimul ceresc. Deci identitatea noastră, a creștinilor autentici, nu mai e în lume, ea e definită de Casa lui Dumnezeu, care nu este  cum se crede de către unii oameni o Asociație sau o Instituție (omenească), ci este un Trup viu – Templul Duhului Sfânt al Domnului.
Atunci? Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!

A te urca pe Munte necesită din partea fiecăruia, efort, dedicare, timp, atitudine, dăruire.

În timp ce jos, omul se compromite cu bârfe și sfadă,  pe Munte ai scăpat de veșnicele bârfe și clevetiri, căci acolo e plinătatea Duhului. Moise când a coborât de acolo fața-i strălucea de nu putea fi privit de cei neobijnuiți cu acea stare de sus.. Nu vă opriți, ci strângeți materialele necesare construcției, adună lemne, nu veni cu mâna goală. Adu cuvântul prețios al Domnlui, umple-te de Cuvânt și de rugăciune, învață de la Domnul tău!

Apoi coboară și zidește Casa Domnului. Și fă-ți un obicei, pendulează ca o albină, între florile Duhului Sfânt al Domnului de pe munte și stup – Casa Domnului unde se află zumzetul plăcut al părtășiei și atunci Domnul se va bucura fiindcă e cinstit prin hărnicia și atitudinea ta!

Căci bucuria Domnului va fi tăria voastră!” (Neemia, 8.10).
Glorie Domnului! Amin.

One thought on “Suiţi-vă pe munte, aduceţi lemne şi zidiţi Casa!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.