Slava Domnului S-a coborât

“În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.“

LUCA, 2.8-9

Doamne, arată-ne slava Ta!

Lumina și Adevărul sunt de la Dumnezeu, de aceea oamenii care n-au primit lumina și adevărul Lui vorbesc despre Crăciun și sărbătoresc Crăciunul. Dar cei care înțeleg și cunosc adevărul, sărbătoresc un eveniment excepțional pentru omenire, Întruparea lui Dumnezeu în Pruncul Isus.

Astăzi și noi avem obiceiul de a cânta despre acele unice și minunate evenimente. Dar, oare, îngerii cântau? Și în ce gama cântau ei?

Trebuie să vedem care e adevărata motivație a sărbătorii. De curând și Papa Benedict a vorbit că ziua aleasă de creștinătate ca Ziua Nașterii Mântuitorului, nu este aceea reală, fapt binevenit. Cu toate că Cuvântul Domnului e plin de exactitate în majoritatea evenimentelor, cu date precise, cum este și ziua de Paște, însă ziua întrupării lui Isus, Dumnezeu a găsit de bine să n-o pună într-un context indubitabil, pentru om, iar omul continuă să aniverseze după cum a stabilit el în mod arbitrar sau tedențios.

Să ne apropiem și să vorbim de o categorie de oameni care n-aveau nimic cu biserica și cu lucrarea lui Dumnezeu de la Templu, dar prin ei și în ei Domnul a făcut o mare și nemaipomenită lucrare duhovnicească.

Tabloul pe care evanghelistul Luca îl prezintă te frapează prin ceva extraordinar și greu de acceptat și de înțeles. Cum pot fi puse împreună, la loc de mare cinste, niște păstori, practic niște simpli și umili ciobani alături de… Slava Domnului?

Îmaginea de intrare în scenă a îngerilor este aceea a unui ținut sărăcăcios unde “erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor“. Până aici, o mare minune, dar e ok. Poate că îngerii sunt în control, poate aduc vreo pedeapsă oierilor. Și, într-adevăr, slava Domnul a strălucit împrejurul lor și ei s-au înfricoșat foarte tare.

Aici, însă, introduc o paranteză. Slava lui Dumnezeu a strălucit împrejurul lor. Am vrea și noi să înțelegem și să experimentăm ce înseamnă a fi în prezența Slavei Domnului?

Ar trebui să se întâmple ori de câte ori ne strângem la adunare pentru închinare înaintea Lui. Să înțelegem că sfințenia lui Dumnezeu e legată de slava Lui.

„Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” slava Lui umple tot Pământul.” (Isaia, 6.3) “Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!” (Psalm 72.19)

Ne-am obișnuit să folosim cuvântul sfințenie, dar fără a avea acces la profunzimea acestuia, care este o adevărată taină și care s-a descoperit prin Domnul nostru Isus Hristos. Slava Lui Dumnezeu a fost ascunsă pe muntele Sinai, dar și în Cortul Întâlnirii (în Chivot), precum și în Templu de la Ierusalim, dar acum ea se coboară deasupra păstorilor.

Ce fel de oameni erau acești ciobani?
Despre ei oamenii ziceau că sunt necurați, ei nu mergeau la Templu deoarece erau în păstorirea oilor. Păstorii nici nu se implicau în societate, erau departe pe câmp și se deplasau mult. Dacă se fura ceva în sate, se spunea că probabil ar fi fost ciobanii care sunt mereu pe drum. Știți vorba “esti cioban!”, adică nu un manager, nu un om învățat, nu un om pozitiv și lăudat. Și astăzi este la fel, vorbind despre ei întâlnești o conotație negativă.
Și în vrema aceea, acei oameni erau un rău necesar, pentru că nevoia de miei de jertfă era mare, la fel și nevoia de hrană, așa că era necesară această îndeletnicire mai puțin nobilă, adesea înjositoare.

Dar ceea ce e uimitor, este faptul că Dumnezeu trimite mesagerii Săi, îngerii, la acești ciobani marginalizați de societate. Ne-am aștepta ca îngerii să se arate altora, unor altfel de oameni, probabil preoților și leviților Domnului. Timp de 400 de ani Dumnezeu n-a mai vorbit omenirii prin proroci.

Înțelepții lumii așteptau evenimentul nașterii (întrupării), deoarece magii s-au dus la Ierusalim căci au văzut “steaua în răsărit” şi au venit să i se închine Lui”, dar îngerii Domnului se duc la ciobani. Slava Domnului o știam peste și în Templul făcut de Solomon, care atunci a umplut tot locul în ziua consacrării sale.

Dar primii care ar fi trebuit să știe despre acest eveniment erau preoții. Dar ei n-au crezut împlinirea profeției, iar astăzi încă preoții evrei Îl mai așteaptă pe Mesia.

Când s-a auzit că ducesa Angliei urma să aibă un copil, evenimentul nu s-a adus la cunoștința oamenilor de rând, mai întâi, ci acelora cu mare vază și cu poziții înalte în societate și în lume.

Evreii Îl așteptau pe Mesia, era așteptarea lor – și încă e așteptarea lor. Dar îngerii se duc la niște păstori, la niște oameni de mică valoare și importanță în ochii semenilor lor. Căci celor mai neînsemnați oameni a găsit cu cale Domnul să le facă de cunoscut cea mai importantă veste (sosirea Marelui Păstor al oilor). Dacă ne întrebăm dacă meritau cumva, nu meritau, poate chiar erau și hoți, asta e gândirea și concepția noastră. Însă Dumnezeu este foarte măreț și adânc în înțelepciune, peste puterea noastră de înțelegere.

El S-a descoperit unor astfel de oameni, deoarece Slava lui Dumnezeu se descoperă cel mai adesea oamenilor de jos, celor smeriți, celor marginalizați … De ce? Deoarece Slava lui Dumnezeu stă în mântuirea sufletelor, și mântuirea e a oricăruia care crede. Slava …se arată oricăruia care crede. Dumnezeu caută oaia pierdută și păcătoasă, pentru a-i da mântuirea.

Dumnezeu dă binecuvântarea tuturor celor care au credință. Și o face prin har, căci prin Isus a venit harul și adevărul și cei care cred în El primesc har după har.

Isus n-a venit să moară și să-i aducă la mântuire pe cei buni, ci să caute și să mântuiască pe cei pierduți și răi. El S-a coborât foarte jos, deoarece păcatele noastre ne-au afundat mult în mocirla murdară care înjosește mult omul. Vestea bună e pentru cei mai păcătoși dintre oameni, căci cei bolnavi au nevoie de doctor!

Dar, care dintre voi ați văzut îngeri? Dar un cor de îngeri? Nici preoții n-au văzut, căci ei n-au văzut slava care te (a)duce la mântuire. Vom ajunge (poate și în această viață, dar sigur că da, în veșnicie) să vedem oameni cărora societatea nu le-a dat nici o șansă, dar Dumnezeu îi iubește, i-a primit și le-a dat slva Lui (mântuirea). Slava Lui se coboară acolo jos, aolo unde nimeni altcineva nu poate să ajungă și să-l ridice pe cel căzut în cursa păcatului.

Îngerii le spun păstorilor:

„Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un Prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” (Luca, 2.10-12)

Unde este slava lui Dumnezeu?

Frații creștini din Toflea (localitate în Județul Galați, la 40 km de Adjud), care au o biserică foarte înflăcărată la închinare, au ajuns să facă o lucrare de evanghelizeze într-un Parc din București pe un timp nefavorabil, de iarnă. Dar s-au găsit și oameni cărora nu le-a plăcut râvna lor de a aduce Vestea întrupării lui Isus, oameni din capitala României care nu au dorit să vadă slava lui Dumnezeu. Și i-au reclamat și au întrebat la Poliție “-Cine le-a dat aprobarea?” S-au interesat și au aflat răspunsul. Primarul a spus “EU!“.

Oamenii au obiceiul de a-și face și a primi daruri la această mare Sărbătoare. Toate cadourile noastre sunt palide dovezi de iubire și de acoperire a nevoilor omului. Dar darul trimis fiecăruia care-L așteaptă, e darul cel mai de preț și care acoperă cea mai mare nevoie a omului:

“Căci toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu.” (Romani, 3.23)
“Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2 Corinteni, 3.18)

Slava Lui locuiește în noi, prin mântuire, vestea bună a răscumpărării și înlocuirii în pedeapsă, e pentru cei de jos, smeriți, nu pentru cei din palate, nu pentru bogații lumii acesteia. Lucrarea se face prin Duhul, în inima credinciosului, prin credință și har.

Isus a venit nu să trăiască intr-un palat, căci El, Fiul Omului n-avea unde să-și plece capul. El a venit să-și arate slava unor oameni umili; asta în timp ce de obicei oamenii caută să-și arate slava lor prin popularitate, violență, prin dorința de proslăvire a eului lor.

… Copiii de astăzi sunt învățați de massmedia cu violența și cultul de a fi populari, apoi ei nu mai reușesc să facă diferența între real și virtual, între adevăr și minciună. S-a ajuns a se cataloga cântările clasice drept boring, mai degrabă plac cele zgomotoase și pline de violență. Nu acceptăm să fim înfrânți sau a fi pe locul 2. Pe Facebook și creștinii caută să fie populari, ei calcă pe urmele a ceea ce li s-a implementat, dorința de popularite, afișează pozele lor cu luxul din Dubai sau alte destinații exotice, nu poza cu grupul “lor” de rugăciune și închinare!

E priculoasă panta pe care merge lumea, nu promovăm rugăciunea și părtășia și slava Domnului, ci promovăm popularitatea și lăudăroșia vieții și nu-L slăvim pe Isus Hristos. Ori toate acestea ne împiedecă să vedem slava Lui, care se descoperă celor smeriți.

Dacă nu este smerenie nu este slavă!

Ce mesaj au adus îngerii? (nu un cântec)

“Şi deodată, împreună cu îngerul, s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudând pe Dumnezeu şi zicând: „Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” (Luca, 2.13-14)

Pacea noastră are legătură cu slava. Dar sunt mai multe feluri de pace.
Cum spunea Paul Negruț, lumea fără Dumnezeu are două feluri de pace:

Pacea din cimitir. Nu esti de acord cu mine, te-am mutat in cimitir.
Pacea hoților. Aceea care și-o acordă unii altora, din interes.

Pacea care vine din relația noastră cu Dumnezeu, este acolo unde este slava Domnului.
Pacea lui Dumnezeu nu este pentru toți. Toți pot veni la biserică…, dar pace au doar aceea care experimentează slava lui Dumnezeu. Ea aduce și impune pace.

Pacea vine acolo unde e pace, acolo unde e o relație bună cu Dumnezeu.
Când avem pace (Slavă lui Dumnezeu), atunci se elimină conflictele dintre noi.

Slava lui se reflectă în fiecare zi. Orice faceți cu gândul sau cu fapta să faceți pentru slava lui Dumnezeu. Dar El însă e suficient lui Însuși, nu adăugăm nimic la slava Lui, ci faptele noastre sunt lumina lumii, ele îl slăvesc pe Dumnezeu.

Noi suntem ferestrele care deschid lumina pentru lume în a-L vedea pe Dumnezeu. Să fim ca și ciobanii, pentru ca această slavă să se vadă. Păstorii au vestit și altora… vestind și lăudând pe Dumnezeu … pentru toate ce …auziseră. Nu s-au bazat în mod deosebit pe ce au văzut, ci pe ce au auzit. Să facem și noi la fel.

Să fim ca acești ciobani, nu în felul lumii, să experimentăm slava lui Dumnezeu în mântuire, cu bucurie și în pace. Într-o zi normală să umblăm ca niște oameni care trăiesc slava lui Dumnezeu. Cu Dumnezeu în fiecare zi în sfera practică a lucrurilor care-i aduc glorie lui Dumnezeu.

Într-o zi un frate hornar care curăța sobele care funcționau pe lemne și pe cărbuni își făcea slujba. S-a înnegrit tot la față și, acum, era pe terminate. Gazda l-a întrebat: ” – Ești creștin? – Da, dar de unde știi? – Ochii tăi mi-au spus.” Doar ochii i se vedeau și ei reflectau slava și lumina Domnului lui!

Domnul să ne ajute să ne coborâm în noi înșine, pentru ca slava Lui să vină prin mântuire și pace. Glorie Domnului!

Doamne, arată-ne slava Ta!

George Danciu: Text inspirat de predica pastorului Nelu Urs din 16 Dec 2012, Hickory-NC