Sărbătoarea Paștilor Domnului!

Predica pastorului Nelu Urs din 8 Aprilie 2012 – Hickory, NC

„…prăznuieşte sărbătoarea Paştilor în cinstea Domnului Dumnezeului tău.” Deuteronom, 16.1

O SĂRBĂTOARE A BUCURIEI!

Introducere în teologia despre moarte și păcat

Probabil în această săptămână am meditat mai mult ca în altele, la suferința și răstignirea lui Isus, la moartea și așezarea Sa într-un mormânt pecetluit de romani, dar poate că ne-am gândit și la moartea noastră, eveniment prin care trece orice om din această lume.

Când vorbim despre moarte și ne gândim la moarte, pe toți ne încearcă un sentiment de disconfort, sentiment care apare în mod firesc și asta deoarece moartea nu a fost de la începuturile existenței umane. Când omul a fost pus de către Dumnezeu în Grădina Eden, i s-a dat porunca aceasta:

„Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Dar Adam n-a ascultat de porunca Domnului: “De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit…”(Rom., 5.12)

Moartea nu a fost parte din om de la început, moartea a intrat în viața noastră prin păcat și astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor din pricină că toți au păcatuit.

Căci înainte de Lege păcatul era în lume. Dar păcatul nu este ţinut în seamă câtă vreme nu este o lege. Totuşi moartea a domnit, de la Adam până la Moise, chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam, care este o icoană preînchipuitoare a Celui ce avea să vină. (Rom., 5.13-14)

Avem un sentiment ciudat, atunci când suntem foarte obosiți, parcă ne e frică să ne așezăm în pat ca nu cumva, de oboseală, să nu ne mai trezim din acel somn ca de moarte. Căci somnul este asemănat cu moartea și moartea este asemănată cu somnul. Moartea nu fusese parte din viața omului, dar Dumnezeu l-a avertizat pe om, zicându-i: “în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Prin greșeala unui singur om, moartea a domnit prin el singur chiar peste cei ce nu păcătuiseră printr-o călcare de lege asemănătoare cu a lui Adam.

Însă „… cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!“

“…Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa. Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.” (Rom., 5.17-19)

Pavel, prin teologia sa, ne vorbește despre Avraam că el

“este tatăl nostru înaintea lui Dumnezeu în care a crezut, care învie morţii şi care cheamă lucrurile care nu sunt, ca şi cum ar fi. (…) De aceea credinţa aceasta „i-a fost socotită ca neprihănire.” Dar nu numai pentru el este scris că „i-a fost socotită ca neprihănire”; ci este scris şi pentru noi, cărora, de asemenea, ne va fi socotită, nouă celor ce credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” (Rom., 4.17-25)

Dpdv istoric, oamenii n-au o problemă să țină Paștile, ci ei au o problemă de ordin spiritual. Istoric e ok, Isus a trăit pe pământ, a făcut lucrările care sunt scrise în Scriptură, a fost judecat, a suferit, a fost dat la moarte, răstignit pe Cruce, a fost așezat într-un mormânt, dar a treia zi a înviat, după Scripturi.

Însă ideea și motivul spiritual al învierii Lui, e acela că noi am fost socotiți neprihăniți. Cine ne socotește neprihăniți? Dumnezeu!

Deci, dacă nu învia Hristos, atunci noi degeaba aveam credință în El, căci atunci n-am fi fost socotiți neprihăniți de către Dumnezeu. Aceasta e una din cele mai mari dovezi, că nu suntem mântuiți pentru ceea ce suntem noi, ci pentru ceea ce a făcut (și este) El.

Frumusețea unui pasaj, cum am mai spus și în alte ocazii, stă în detaliile sale, însă creștinii au început să caute tot mai mult detalii într-altă parte decât în Cuvântul Lui Dumnezeu.

Însă moartea nu poate fi biruită altfel și de nimeni altcineva, decât de El și de cei ce sunt socotiți neprihăniți. Numai așa ne putem rezolva problema morții: „Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi. Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.” (1 Cor., 15.20-21)

Învierea este foarte importantă pentru că ea arată cum Dumnezeu biruiește agentul morții (păcatul).

Credeți că și astăzi păcatul mai aduce moartea? Cu siguranță că da. Dar și astăzi învierea lui Isus Hristos aduce viața. Glorie Domnului!

El a înviat pentru că noi suntem socotiți neprihăniți. Dar, a fi neprihănit și a fi socotit neprihănit, sunt două stări cu totul diferite, una de alta. Aici intervine harul lui Dumnezeu ca în Pilda cu cei doi datornici, care nu-si puteau achita datoria, deși diferită, le-a fost iertată la amândoi.

***

DIMINEAȚA ÎNVIERII

„La sfârşitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie au venit să vadă mormântul. Şi iată că s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a coborât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea lui era ca fulgerul, şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada. Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.” Matei, 28.1-4

1. Îngerul, pentru cine a prăvălit piatra de la mormânt?

Isus afirmase că asemeni Tatălui, are viața în Sine. Poate să și-o dea, ca apoi iarăși s-o ia înapoi. Hristosul înviat nu mai avea opreliști de ordin material, el trece în mod natural dincolo de piatra de la mormânt sau de ușa încuiată unde se găsesc strânși ucenicii de frica iudeilor.

Însă piatra a fost dată la o parte de îngerul Domnului pentru cei ce au venit să vadă mormântul. (Femeile ziceau una către alta: „Cine ne va prăvăli piatra de la uşa mormântului?”, Marcu, 16.3)

Mă rog Domnului, dacă sunt astăzi oameni care vin la Mormântul Lui, și cred că este o poveste sau o istorie de-a creștinilor, îngerul Domnului să se coboare și să facă cutremur de pământ și să dea piatra necredinței lor la o parte.

La învierea lui Lazăr, oamenii, la porunca lui Isus, au dat piatra la o parte. Alți oameni ne pot ajuta să înțelegem despre ei, despre oameni, dar atunci când este vorba despre Dumnezeu și despre Isus, trebuie ca Dumnezeu sau îngerii Lui să dea piatra la o parte (un cutremur local) pentru a vedea dincolo de ea și a putea înțelege.

2. Ce căutau femeile la mormânt?

Femeile au venit la mormânt pentru a împlini obiceiul moștenit, acela care cerea ca mortul să fie îmbălsămat. De ce? Pentru că exista o nădejde a învierii.

Când a ajuns Isus în casa Martei si a Mariei, iar fratele lor Lazăr era mort:

Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” „Ştiu”, I-a răspuns Marta, „că va învia la înviere, în ziua de apoi.”

Domnul însă continuă cu această afirmație nemaipomenită:

„Eu sunt Învierea şi Viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?” (Ioan, 11.23-26)

Femeile acestea au avut dreptate doar în parte. Dar Dumnezeu pusese și în ele gândul veșniciei. Această idee le-a dus acolo, chiar dacă era amestecată cu durere, cu suferință, învăluită încă în mister și poate chiar de necredință, ele aveau speranța că El va învia în ziua de apoi.

3. Când puterea lui Dumnezeu se arată

Piatra fusese dată la o parte, iar “Străjerii au tremurat de frica lui şi au rămas ca nişte morţi.”

Putem fi de acord că soldații de strajă erau dintre cei mai curajoși și neînfricați dintre toti soldații, căci aveau de păzit pe Cineva cu totul deosebit, iar ei nu se temeau de nimic, însă … ei au rămas ca niște morți în fața îngerului Domnului. Când se manifestă puterea lui Dumnezeu, puterea omului ajunge bună de nimic. De fapt, când se întâmplă să trăim un cutremur de pământ, o mare calamitate în fața naturii lui Dumnezeu dezlănțuite, de potop de ape sau de foc, omul devine dintr-oadată cu totul neputincios. Când El lucrează, cine-i poate sta împotrivă?

Nimeni nu putea să împiedice învierea lui Isus Hristos! Slavă Domnului!

Ruperea sigiliului roman, de pe mormânt pe noi ne-ar fi costat viața, însă pe îngeri nu i-a costat nimic. Cuvântul ne spune că pentru oameni multe lucruri sunt cu neputință, dar „la Dumnezeu toate lucrurile sunt cu putință.” (Matei, 19.26)

Străjerii au rămas ca morți, iar îngerul nu le-a vorbit lor, pentru că ei nu credeau (erau morți dpdv spiritual) și nu se așteptau la nimic sfânt.

Și astăzi, e posibil ca Dumnezeu să nu vorbească multora dintre oameni, celor care sunt morți spiritual și nu vor să-L caute pe Isus. Pot fi unii care să nu audă ce vorbește Dumnezeu, dar aud aceia ce sunt gata să asculte și să primească Cuvântul Lui.

Îngerii au vorbit femeilor, căci ele erau gata să primească tot ce vine din partea lui Dumnezeu. Ele se aflau la locul potrivit și la timpul potrivit. Și Dumnezeu, așa cum le-a spus lor, ce și cum să facă, El e gata să ne vorbească tuturor celor care-L caută din toată inima.

4. Tiparul Vechiului Testament se împlinește și la Învierea Domnului

Maria „… a văzut doi îngeri în alb, şezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap, şi altul la picioare.” (Ioan, 20.12)

imagine care ne trimite la capacul ispășirii cu cei doi heruvimi de la capetele lui și la chivotul Domnului, cu mărturia pusă în el, tablele Legii, adică Logosul întrupat:

„Să pui capacul ispășirii pe chivot și în chivot să pui mărturia pe care ți-o voi da. Acolo mă voi întâlni cu tine (…) și-ți voi da toate poruncile Mele….” (Exod, 25.10-22)

„V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” (1 Cor., 15.3-5)

Iar la sfârșitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul. Glorie Domnului!

Cine nu crede Scriptura, nu poate crede (în) Învierea Lui Isus Hristos. Scriptura e aceea care ni-L descoperă pe Hristosul cel Viu. Scriptura este Evanghelia, este vestea bună a lui Dumnezeu.

Prin îngeri, Dumnezeu a vorbit Mariei, iar prin Scriptură ne vorbește nouă, fiecăruia, prin Fiul Său. De ce? Pentru că El este viu și ne iubește. Glorie Domnului!

5. După îngeri, înaintea Domnului Isus

După ce femeile L-au cunoscut ca Isus din Nazareth, Învățătorul, iată că acum un înger li-L prezintă ca fiind Domnul:

„Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: „Nu vă temeţi; căci ştiu că voi căutaţi pe Isus care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese. Veniţi de vedeţi locul unde zăcea Domnul.”

Astăzi sunt mulți care văd în Isus pe oricine altcineva, numai pe Domnul nu. Dar, la înviere, noi Îl sărbătorim ca Domnul, Regele regilor și Domnul domnilor, Cel care a biruit moartea, cu moartea pe moarte călcând și celor din morminte, viață dăruindu-le. Glorie Domnului!

6. Bucuria Învierii

„Ele au plecat repede de la mormânt, cu frică şi cu mare bucurie, şi au alergat să dea de veste ucenicilor Lui. Dar iată că le-a întâmpinat Isus şi le-a zis: „Bucuraţi-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele şi I s-au închinat.”(Matei, 28.8-10)

Femeile erau pline de frică și de o mare bucurie. Dar le-a întâmpinat Domnul Înviat să împărtășească cu ele bucuria învierii:

Isus le-a zis: „Bucuraţi-vă!”

Ne imaginăm cât de bucuros era Isus în dimineața învierii și cât dorea să împartă cu ceilalți bucuria Sa, cu cei socotiți neprihăniți!

El dorește să le transmită aceeași stare tuturor celor care îl caută. Femeilor, Domnul Păcii, le aduce deîndată pacea și bucuria deplină. Slavă Domnului!

7. ASTĂZI, CE ALEGI?

În această Sărbătoare a Paștilor Domnului, fiecare om are de făcut o alegere. Omul e liber să aleagă, pe Domnul Isus, pe de o parte, sau orice altceva, pe de altă parte:

(1) întâlnirea cu Domnul Isus Hristos Cel înviat

(2) întâlnirea cu preoții (sau orice altă opțiune)

„Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate. Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.” Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.” (Matei, 28.11-15)

Străjerii au ales întâlnirea cu preoții, banii, minciuna și compromisul. Și au rămas pe mai departe în moarte spirituală, în întuneric, fiind subjugați de păcat!

Însă, femeile, sincere și evlavioase, cu nădejde vie în Dumnezeu, L-au ales pe Ius, Domnul și Mântuitorul lor, căruia I S-au închinat. Și au plecat pline de bucurie și L-au vestit pe Isus și altora.

Cum ar putea cineva care s-a întâlnit cu Domnul Isus și să mai aibă o viață ca și cum nu L-ar fi întâlnit?

Să ne rugăm Domnului, să nu fim dintre aceia care doar au auzit de Domnul Isus, de departe, ci dintre cei care au ajuns să poată spune din convingere Hristos a înviat! De ce? Pentru că L-au întâlnit, pentru că L-au vazut pe Domnul!

Adu Doamne astfel de momente pentru cât mai mulți dintre ascultătorii Evangheliei, care să-L audă vorbind prin Duhul Sfânt, pe Domnul Isus Hristos! Amin.

Îți dăm slava, Doamne, pentru că Tu ești atotputernic și biruitor, pentru că ești învierea și viața și pentru că prin Tine și noi suntem biruitori.

Mulțumim că Tu ești acela care ne socotești neprihăniți prin ceea ce ești și ai făcut pentru noi. Glorie Domnului!

HRISTOS A ÎNVIAT!