Păcatul este din cale afară de păcătos.
Fiți atenți la gândurile ușuratice ale păcatului.
Imediat după convertire, conștiința este atât de sensibilă încât ne temem de cel mai mic păcat. Tinerii convertiți au o timiditate sfântă, care vine din teama de a nu-L ofensa pe Dumnezeu. Dar vai! În curând rodul acestor prime fructe este înlocuit de spinii lumii înconjuratoare. Continue reading “Păcatul, un lucru neînsemnat?”
Multe femei își pun întrebarea „Oare sunt destul de bună?” Cresc cu o imagine distorsionată despre cine sunt ele cu adevărat. „Se privesc în oglinda reușitelor și citesc cuvintele insuficient de bună. Se privesc în oglinda valorilor și văd bună de nimic. Aruncă o privire la oglinda succesului și văd ratată. Se uită în oglinda competenței și văd inferioară, nesigură și nepotrivită.” Trăiesc într-o casă a oglinzilor, crezând interpretări greşite despre ceea ce sunt…și de fapt sunt doar minciuni. De unde provine minciuna?
Totul a început în Grădina Edenului. După cea de-a șasea zi a creației, când Dumnezeu Continue reading “SUNT DESTUL DE BUNĂ?”
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.” Efeseni, 6:11
Războiul spiritual e o realitate certă, de aceea trebuie să luăm măsurile necesare pentru a fi biruitori în lupta pe care o avem de dus, pe viață și pe moarte – “Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.” (Efeseni, 6:12) Continue reading “Ce aduce biruința în războiul spiritual?”
Păzitorii frontierei dintre împărăția evanghelică, de o parte, și cea ortodoxă, catolică sau greco-catolică, de cealaltă parte, au tras semnalul de alarmă mai totdeauna. Și bine fac, deoarece e periculos din cale afară focul străin adus înaintea Domnului, după cum au făcut fiii lui Aaron, Nadab şi Abihu, “lucru pe care El nu li-l poruncise. Atunci a ieşit un foc dinaintea Domnului, i-a mistuit şi au murit.” (Levitic, 10:1-2)
Oare putem vorbi de un foc străin adus Continue reading “Păzirea frontierei interconfesionale”
I. Realitatea trupului lui ChristosAutoritate și supunere
„Hristos este Capul trupului, al Bisericii. El este Inceputul, Cel întâi născut dintre cei morți…”
Într-un trup este viață, sunt simțuri, sunt bucurii, sunt dureri. Insă dacă ne referim la Trupul lui Cristos – Biserica, vom observa câteva realități duhovnicești indisolubile ale acestuia, autoritatea și supunerea, cum trebuie ele să se manifeste pentru ca viața să pulseze sănătos în trup și în mădularele sale. Continue reading “Autoritate și supunere”
Biserica – Trupul lui Hristos„Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă, tot aşa şi noi, care suntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, suntem mădulare unii altora.”
Se știe că doctorul este învățat și priceput să tratează problema (cauza) bolii pacientului, pacient care la exterior poate arăta frumos și sănătos, de la distanță, dar dacă încerci să-l mângâi îi vei putea simți (poate) țepii de “arici” care te vor ține departe de el dacă nu vrei să fii rănit. Continue reading “Realitatea și viața în trupul lui Christos”
Căci, după cum avem parte din belșug de suferințele lui Christos, tot așa, prin Christos, avem parte de belșug de mângâiere.
Gândește-te la acest raport binecuvântat. Dumnezeu are o balanță; pe un talger, așează încercarile poporului Său; pe celălalt, mângâierile lor. Când talgerul încercărilor se golește, la fel se întâmplă și cu cel al mângâierilor; de asemenea, când talgerul încercărilor este plin, cel al binecuvântărilor este la fel de greu. Când se adună nori de furtună, stâlpul de foc este mai Strălucitor Continue reading “O balanță binecuvântată a vieții cu Christos”
Știu să trăiesc în belsug.
Mulți dintre cei care știu „să traiască smeriți” nu au învățat „să traiăscă în belșug“.(Filipeni 4:12)
În vârful muntelui, frunțile li se înalță și sunt gata să cadă, Creștinul își neglijează . profesiunea de credință mai degrabă în prosperitate decât în vremuri de lipsă. Este periculos să fii prosper. Crucea lipsei este o încercare mai ușoară decât topitoria prosperității. Continue reading “Fii smerit, dar în belșug”
David a întrebat pe Domnul.
Când a întrebat, David tocmai luptase cu filistenii și câștigase o mare victorie. Filistenii veniseră cu o mare oștire dar, cu ajutorul Domnului, David îi pusese pe fugă. Observă totuși că, atunci când au venit a doua oară, David nu s-a repezit să lupte cu ei fără să-L întrebe pe Domnul. Odată ce fusese victorios, ar fi putut să spună că mulți alții „voi învinge din nou; pot să fiu sigur că, dacă am învins o dată, voi învinge din nou. De ce să mă mai obosesc să-L întreb pe Domnul?” David nu a făcut așa.
Câstigase o bătalie prin puterea Domnului; nu voia să se aventureze în alta până când nu era asigurat de ajutor. El a întrebat: „Să mă sui împotriva lor?” și a așteptat până când a primit răspunsul. Învață de la David să nu faci nici un pas fără Dumnezeu. Continue reading “„Eu te voi învăța calea””
Căci dragostea lui Cristos ne constrânge.
Pavel spune că este condus, stăpânit, ţinut ca într-o menghină de dragostea Iui Cristos. Foarte puţini dintre noi ştim ce înseamnă să fii ţinut în strânsoare de dragostea lui Dumnezeu; noi suntem ţinuţi numai de constrângerea experienţei noastre.
Singurul lucru care l-a ţinut legat pe Pavel, până când n-a mai văzut nimic altceva, a fost dragostea lui Dumnezeu. „Dragostea lui Cristos ne constrânge” – nu poţi să nu recunoşti această stare în viaţa unui bărbat sau a unei femei. Ştii că Duhul lui Dumnezeu are cale liberă în acea viaţă. Continue reading “Măreţia dominatoare a puterii Sale”
