LUNA FEBRUARIE: Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu

H.C.SpurgeonTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

.

.

.

1 Februarie

NICIODATĂ DISPERAT

Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii, şi tămăduirea va fi sub aripile Lui.

Maleahi 4.2a

Această prorocire, împlinită cu prima venire a slăvitului nostru Mântuitor, va avea o împlinire mai strălucită la reîntoarcerea Sa; ea este în acelaşi timp o făgăduinţă pentru viaţa noastră zilnică. Este drumul tău mai întunecos azi şi întunericul nopţii îţi pare mai adânc? Nu deznădăjdui, căci ziua se apropie. Ora cea mai rece şi întunecoasă este aceea dinaintea aurorii. Soarele care va răsări pentru tine este Soarele neprihănirii cu toate razele de sfinţenie. El vine să te bucure cu acea lumină în care strălucesc dreptatea şi mila Sa. La lumina Sa dătătoare de viaţă, vei afla scăparea. Domnul Isus este arătarea sfinţeniei şi a dragostei Iui Dumnezeu. Izbăvirea noastră va fi sigură, căci este dreaptă.Singurul lucru de care avem nevoie va fi să ştim dacă ne temem de Numele Domnului. Dacă este aşa, pentru noi noaptea nu va ţine a mult; şi când va apărea dimineaţa, orice boală şi orice mâhnire a sufletului nostru vor dispare pentru totdeauna. Lumină, căldură, bucurie, vedere limpede vor fi partea noastră, însoţite de îndepărtarea oricărei infirmităţi şi a oricărui necaz. Vi s-a descoperit Domnul Isus? Să ne bucurăm de acest soare. Şi-a ascuns El faţa? Să aşteptam răsăritul Său. Tot atât de sigur cum străluceşte astrul zilei, El va străluci pentru noi.

2 Februarie

SĂ CREŞTI

Veţi ieşi, şi veţi sări ca viţeii din grajd. Maleahi 4.2b

Când străluceşte soarele, bolnavii ies din camerele lor pentru a se plimba şi respira aerul curat. Când soarele aduce primăvara şi vara, turmele părăsesc staulele pentru a se duce sa pască pe munţii înalţi. Noi de asemenea când suntem în legătură cu Dumnezeul nostru, părăsim locuinţa disperării pentru a umbla liberi pe întinderile unei sfinte încrederi; urcăm munţii binecuvântării şi găsim în păşunile lor îmbelşugate, care se întind aproape de cer o hrana binefăcătoare necunoscută oamenilor din această lume. „Voi veţi ieşi şi veţi zburda”. Aici avem o dublă făgăduinţă. O, suflete al meu, doreşte-le pe amândouă cu căldură! Pentru ce să rămâi în închisoarea ta? Ridică-te şi aleargă în slobozenie. Domnul Isus zice: „Oile Mele vor intra şi vor ieşi, şi vor găsi păşune”. Ieşi deci şi du-te să te hrăneşti în bogatele câmpii ale dragostei Sale. De ce să rămâi un prunc în har? Viţeii cresc, repede, când sunt bine hrăniţi; şi tu la fel, căci ai duioasele îngrijiri ale Răscumpărătorului tău. Crede numai în harul şi cunoştinţa Domnului Isus, Mântuitorul tău. Să nu rămâi pipernicit şi nici slab. Soarele neprihănirii S-a ridicat asupra ta. Deschide-ţi inima razelor Sale binefăcătoare, precum bobocul trandafirului se deschide la acelea ale soarelui, pentru ca El să te facă să creşti în toate privinţele.

3 Februarie

EL DĂ DE BUNĂVOIE

El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? Romani 8.32

Aici avem mai mult decât o făgăduinţă, chiar o îngrămădire de făgăduinţe: o grămadă de rubine, de smaralde, de diamante, într-o bijuterie de aur. Răspunsul şi întrebarea textului nostru, vor fi totdeauna în stare să ne încurajeze. Ce ar putea să refuze Dumnezeu, după ce a dat pe Domnul Isus, prea iubitul Său? Dacă avem nevoie de tot ce este în cer şi pe pământ, El ne va da; căci dacă ar fi fost o limită în darurile dragostei Sale, El l-ar fi păstrat pe Fiul Său.De ce avem nevoie astăzi? Nu avem decât să-I cerem. Putem să facem aceasta cu stăruinţă, dar fără să facem presiuni pentru a căpăta din mâna Lui un dar împotriva voii Sale. El ne-a dat pe Fiul Său, cu toată libera Sa voinţă. Cine ar fi avut atâta îndrăzneală ca să-I ceară chiar pe Fiul Său? Ar fi fost din partea noastră o îndrăzneală prea mare. Dar El L-a dat pe singurul Său Fiu, şi pentru că a făcut această jertfă, nu poţi tu, o, sufletul meu, sa ai încredere în Tatăl tău ceresc şi să crezi că El îţi va da toate lucrurile împreună cu El? Slaba ta rugăciune n-ar fi avut nici o putere, dacă dragostea Sa nu s-ar fi revărsat din inima Sa pentru a te inunda, – precum un izvor supraîmbelşugat, care se revarsă peste maluri -, peste toate nevoile tale.

4 Februarie

EL SE VA ÎNTOARCE

Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Ioan 14.18

Domnul ne-a părăsit, dar nu ne-a lăsat orfani. El, Mângâierea noastră, a plecat, dar nu suntem fără mângâiere, căci Se va întoarce. Domnul Isus este în drum. El a spus: „Voi reveni”, nu poate împiedica venirea Sa, nici s-o întârzie cu nici un minut. Venirea Sa este numai pentru ai Săi, prin aceasta sunt ei mângâiaţi. Când se întâmplă să pierdem sentimentul că El este de faţă, ne mâhnim, dar nu ca şi cum n-am avea nădejde. Poate că Domnul nostru ne-a ascuns (şi-a întors) faţa pentru un timp, în mânia Sa; dar va reveni cu tot harul Său, dacă ne smerim iar, pentru a nu-L mai supăra.O Doamne! vino mai curând! Noi suspinăm aici, în lipsa Ta, după reîntoarcerea Ta şi blândul Tău surâs! Când vei veni la noi? Suntem siguri că Tu trebuie să te reîntorci; dar vino repede, ca o căprioară sau ca puiul de cerb. Nu întârzia. Dumnezeul nostru!

5 Februarie

DREPTATEA SATISFĂCUTĂ

Când voi vedea sângele, voi trece pe lângă voi.

Exodul 12.13

Pentru noi, a vedea preţiosul sânge al Domnului Cristos este o mângâiere; pentru siguranţa noastră, trebuie ca Dumnezeu să-L vadă. Chiar când eu nu sunt în stare să-L privesc, El îl vede şi nu mă osândeşte, din cauza sângelui. Şi, dacă în acest sânge eu nu găsesc toată siguranţa pe care aş putea-o avea şi pe care ar trebui s-o am, sunt totuşi în completă siguranţă, căci ochiul Domnului vede clar. Şi acest ochi este neîncetat fixat asupra însângeratei jertfe. Ce pricină de bucurie pentru noi!Dumnezeu cunoaşte plinătatea nesfârşită şi înţelesul adânc ascunse în această moarte. Privind creaţiunea în dezvoltarea sa, El a recunoscut că „era foarte bună”. Ce va fi spus El atunci în faţa răscumpărării, la îndeplinirea desăvârşită a acestei ascultări depline chiar până ia moarte, a Fiului Său prea iubit? Cum am putea descrie cu câtă bunătate îl priveşte El pe Domnul Isus, prezentându-se El însuşi ca jertfa fără pată, ca o mireasmă plăcută? Pentru aceasta noi rămânem într-o linişte senină, căci jertfa şi Cuvântul Dumnezeului nostru ne dau o perfectă siguranţă. El va trece pe lângă noi fără a ne osândi, pentru că nu l-a scutit pe slăvitul nostru înlocuitor. Dreptatea şi dragostea îşi împreună mâinile pentru a da o mântuire veşnică tuturor acelora care se află sub sângele stropit.

6 Februarie

BINECUVÂNTAT ÎN CETATE

Dacă vei asculta de glasul Domnului, Dumnezeului tău, vei fi binecuvântat în cetate. Deuteronom 28.2-3

La oraş, fiecare este plin de griji şi ocupaţii multiple, şi acela care e nevoit să trăiască acolo zi de zi, găseşte că este un loc istovitor. Oraşul este plin de frământări neîntrerupte, de zgomot, de agitaţie. Numeroase sunt ispitele vieţii din oraş, precum şi nevoile de tot felul. Dar pentru cine stă sub adăpostul Celui Prea înalt, aceste greutăţi îşi pierd tăria; cu această binecuvântare, credinciosul găseşte plăcere în datoriile sale şi o putere în cererile lui. Binecuvântarea Domnului îl păzeşte de rău, păstrându-l în cinste. Atât pentru muncitori, funcţionari, cât şi pentru orice altă ocupaţie, viaţa de oraş constituie un prilej de a fi folositori, putând să lucreze cu folos pentru Domnul, printre aceste mulţimi grăbite. Putem prefera liniştea de la ţară, dar dacă nevoia ne cheamă la oraş, să n-o dăm la o parte, pentru că acolo este un loc nimerit desfăşurării activităţii creştine.Sprijinindu-ne pe această făgăduinţă, să ne aşteptăm la lucruri bune din partea Lui, având urechea deschisă pentru a auzi vocea Domnului şi mâna gata pentru a lucra după poruncile Sale. Ascultarea aduce binecuvântare şi există o mare răsplătire în păzirea poruncilor Sale.

7 Februarie

ÎNTOARCE-TE DE PE CALEA ALUNECOASĂ

Vei fi aşezat iarăşi la locul tău, daca te vei întoarce la Cel Atotputernic. Iov 22.23

Spunând aceste cuvinte, Elifaz exprima un mare adevăr. Suflete, ai fost tu doborât de păcat, aşa încât să nu mai fii decât o epavă? Mâna lui Dumnezeu te apasă atât de tare, încât să fi ajuns sărac şi mintea ta să fi ajuns o ruină? Nebunia ta te-a adus în această stare? În acest caz, primul lucru ce trebuie să-l faci este să te întorci la Dumnezeu; fă aceasta cu o pocăinţă sinceră şi o credinţă adevărată. Aceasta este datoria ta, pentru că ai întors spatele Aceluia căruia zici că-I slujeşti; aşa îţi arăţi priceperea, deoarece nu poţi lupta cu Dumnezeu şi să propăşeşti. Fă acest pas, imediat, căci atât cât te-a costat răzvrătirea, împotrivirea, nu e nimic faţă de ce vei avea de suferit, deoarece El este Cel Atotputernic care pedepseşte orice nesupunere. Priveşte bine ce făgăduinţă te aşteaptă: „Vei fi aşezat iarăşi ta locul tău”. Nimeni altul, ci doar Dumnezeu e în stare să ridice iar stâlpii răsturnaţi ale fiinţei tale morale, şi să repare zidurile care se clatină. El e gata s-o facă, dacă te-ntorci la El. Nu întârzia! Mintea ta deja zdruncinată, ar putea să se rătăcească de tot, dacă stărui în împotrivire; în timp ce o mărturisire sinceră, te va uşura şi o credinţă smerită te va mângâia.

8 Februarie

SIGURANŢA PLINĂ DE BUCURIE

Eu te sprijinesc cu dreapta Mea biruitoare. Isaia 41.10

Teama de a cădea este mântuitoare, în timp ce groaza nu e un semn de înţelepciune. Sunt momente în viaţă, în care ne dăm seama că fără un ajutor special, ne putem prăbuşi. Ei bine, iată acel ajutor: mâna lui Dumnezeu este un solid şi sigur punct de sprijin. Nu-i numai ajutorul mâinii care ţine cerul şi pământul, ci acela al mâinii sale drepte, întrunind puterea şi îndemânarea, care ne este garantată aici. Şi nu numai mâna Sa dreaptă ne sprijineşte, ci dreapta Sa neprihănită, aceea care apără sfinţenia şi aduce la îndeplinire hotărârile Sale dumnezeieşti. Această mână o va întinde El pentru a apăra pe credincioşii Săi. Pericolul nostru poate fi îngrozitor, dar asigurarea noastră este plină de bucurie, pentru că vrăjmaşul nu poate răsturna pe acel pe care Dumnezeu îl sprijineşte în acest fel.Dacă piciorul nostru se clatină, va fi întărit prin dreapta Sa. Calea noastră este oare prea pietroasă? Mâna Sa puternică ne sprijineşte. Să înaintăm deci cu curaj şi încredere, pentru că nu vom cădea. Să ne sprijinim neîncetat pe braţul care susţine toate lucrurile. Dumnezeu nu ni-l va retrage, căci El e drept şi va fi credincios făgăduinţei Sale, credincios Fiului Său. N-avem oare pricină să ne bucurăm?

9 Februarie

CURĂŢIREA ZGURII

Dar treimea aceasta din urmă o voi pune în foc, şi o voi curaţi cum se curăţcşte argintul, o voi lămuri cum se lămureşte aurul. Ei vor chema Numele Meu şi îi voi asculta; Eu voi zice: Acesta este poporul Meu! Şi ei vor zice: Domnul este Dumnezeul meu! Zaharia 13.9

Din metal necurăţit, amestecat, cum suntem din fire, harul vrea să ne facă metal preţios, dar condiţia de seamă este să ne treacă prin cuptorul încins. Ne înspăimântăm de aceasta şi dorim să rămânem fără valoare, numai pentru a ne bucura de liniştea pietrelor obişnuite? Aceasta ar însemna să alegem partea cea rea, ca Esau. Nu, Doamne! mai degrabă să fim aruncaţi în cuptor, decât să fim lepădaţi din faţa Ta.Focul este numai pentru a curaţi metalul; el nu-l distruge. Domnul doreşte ca poporul Său să fie asemenea aurului, de aceea îşi dă silinţa să-l cureţe de orice zgură. Oricât de puţin înţelepţi am fi, ne vom bucura de această operaţie, şi rugăciunea noastră va fi, nu să fim scoşi din încercare, ci să fim curăţiţi de orice amestec firesc.O Doamne, încearcă-ne cu adevărat! Suntem gata să ne topim sub văpaia flăcării, dacă e voia Ta; căci ea e cea mai bună. Sprijineşte-ne în timpul încercării şi noi vom fi ai Tăi pentru totdeauna.

10 Februarie

SĂ-L MĂRTURISIM

El mi-a zis: Dumnezeul părinţilor noştri te-a ales să cunoşti voia Lui, să-L vezi pe Cel Neprihănit şi să auzi cuvinte din gura Lui; căci îi vei fi martor faţă de toţi oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai văzut şi auzit.

Faptele Apostolilor 22.14,15

Pavel fusese ales ca sa-L vadă pe Domnul şi sa-L audă vorbindu-i din cer. El a avut astfel o alegere de neasemănat; dar binecuvântarea ce venea din acesta chemare nu era numai pentru el, ci ea, trebuia să se răsfrângă şi asupra altora, chiar asupra tuturor oamenilor prin mărturisirea sa. Europa îi datorează lui, faptul de a cunoaşte azi Evanghelia. Noi suntem la fel datori să fim martori a ceea ce a făcut Domnul pentru noi. Daca ascundem această preţioasă descoperire, este spre răul nostru. Dar mai întâi trebuie să auzim noi înşine această veste bună, altfel nu am avea ce mărturisi; apoi să fim plini de râvna să ducem mărturia noastră. Aceasta trebuie să fie personală: „Tu vei fi martor”. Ea trebuie să fie pentru Domnul Cristos: Tu vei fi martor pentru El”. Mărturisirea despre El trebuie să fie înaintea altor treburi; ea nu trebuie să se adreseze numai câtorva aleşi, care ne primesc cu bunăvoinţă, ci „tuturor oamenilor”: bogaţi şi săraci, tineri şi bătrâni, buni şi răi. Noi nu trebuie să tăcem ca cei ce erau stăpâniţi de un duh mut, căci textul de azi conţine o poruncă şi o făgăduinţă şi trebuie să o împlinim: Tu îmi vei fi martor” – „Voi sunteţi martorii Mei”, zice Domnul. –

11 Februarie

SUNT COPIII ÎNĂUNTRU?

Voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta, şi binecuvântarea Mea peste odraslele tale. Isaia 44.3

Din fire, copiii noştri n-au Duhul Sfânt. În ei se văd multe lucruri care fac să ne temem pentru viitorul lor şi care pentru noi sunt pricina de stăruitoare rugăciuni. Am vrea sa le vedem pe fetele noastre ajungând smerite şi evlavioase, şi nu uşuratice şi lumeşti. Versetul de azi să ne dea curaj, fiind o urmare a cuvintelor: „Nu te teme, robul Meu, Iacov” şi El poate alunga temerile noastre. Domnul va da Duhul Sau din belşug, aşa încât va fi o binecuvântare adevărată şi veşnică. Sub această revărsare dumnezeiască vor trebui să intre copiii noştri şi vor ajunge să spună unul altuia: „Eu sunt al Domnului”.Aceasta este o făgăduinţă a cărei împlinire n-avem decât s-o cerem de la Domnul. Nu putem noi oare, la timpuri hotărâte, să ne rugăm pentru copiii noştri? Noi nu suntem în stare să le dăm o inimă nouă, dar Duhul Sfânt poate, şi Dumnezeu nu cere decât să fie rugat. Tatăl ceresc găseşte plăcere la rugăciunile părinţilor. Vreunul dintre prea iubiţii noştri este încă afară din corabie? Să nu avem odihnă până ce nu va fi adus acolo de însuşi mina Sa.

12 Februarie

PLĂCEREA LUI DUMNEZEU DE A DA …

Domnul a zis lui Avraam, după ce s-a despărţit Lot de el: „Ridică-ţi ochii, şi din locul în care eşti, priveşte spre miazănoapte şi spre miazăzi, spre răsărit şi spre apus; căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie şi seminţei tale în veac. Geneza 13.14-15

Binecuvântare memorabilă într-o ocazie specială. Avraam pusese capăt unei certe în familie: „Te rog să nu fie ceartă între mine şi tine, între păstorii mei şi ai tăi, căci suntem fraţi”. Şi el a primit harul făgăduit acelora ce fac pace. Dumnezeul păcii găseşte plăcere în a arata bunăvoinţa Sa acelora care caută pacea şi o urmăresc. Şi dacă noi voim să ne bucurăm de o legătură mai strânsă cu el, trebuie să ne ţinem paşii pe cărarea păcii. Avraam lucrase cu inimă largă faţă de tânăra sa rudă, lăsând-o să aleagă. Dacă renunţăm la noi înşine de dragul păcii, Domnul ne va da mai mult decât pacea.Avraam putea să ceară toată întinderea ţării care se vedea în faţa sa. Noi putem lucra la fel, prin credinţă noi avem parte de binecuvântări nemărginite. Toate lucrurile sunt ale noastre. Când, prin viaţa noastră suntem plăcuţi lui Dumnezeu, El ne îndeamnă să socotim ca ale noastre, lucrurile de acum şi cele viitoare. Toate lucrurile sunt ale noastre pentru că noi suntem ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.

13 Februarie

BINECUVÂNTAT LA CÂMP

Tu vei fi binecuvântat la câmp. Deuteronom 28.3

Isaac era binecuvântat când mergea seara la câmp pentru a medita şi a se ruga. De câte ori n-am întâlnit şi noi pe Domnul când eram singuri într-un loc retras? Câte lucruri sunt martori ale acestor clipe paşnice! Boaz la fel, când se reîntorcea de la câmp cu recolta adunată, era binecuvântat împreună cu slugile sale. Facă Dumnezeu ca toţi cei ce ară în inimi, să propăşească. De la Adam, omul continuă să lucreze la câmp; şi dacă în urma păcatului său, blestemul a lovit pământul, poate găsi binecuvântare prin al doilea Adam.Noi mergem la câmp pentru exerciţii fizice şi suntem fericiţi, gândindu-ne că Domnul va binecuvânta acest exerciţiu întărindu-ne sănătatea, pe care o putem apoi folosi spre slava Sa. Mai mergem la câmp şi pentru a admira natura; şi nu este nimic din studiul creaţiunii văzute care să nu fie sfinţit şi folosit prin binecuvântarea lui Dumnezeu.

Trebuie în cele din urmă să mergem la câmp să ne îngropăm morţii; da, alţii la rândul lor ne vor duce şi pe noi la câmp; dar vom fi binecuvântaţi, fie plângând la mormânt, fie culcaţi în el.

14 Februarie

ÎNCONJURAT CU ÎNDURARE

Cel ce se încrede în Domnul este înconjurat cu îndurarea Lui. Psalmul 32.10

Frumoasă răsplată asigurată încrederii! Doamne, la-mi parte de ea din plin! Mai mult ca oricare alt suflet, omul încrezător se simte păcătos; dar iată, harul îi e pregătit. El ştie că nu merită îndurare; dar ea vine peste el şi îi este dată din belşug. Doamne, te rog dă-mi harul să mă încred în Tine!Priveşte, suflete al meu, ce corp de gardă ţi-a fost pregătit! Precum un prinţ este înconjurat de soldaţii săi, tot aşa eşti tu înconjurat de îndurarea Sa. În faţă, în spate, din toate părţile poţi vedea această pază a harului. Tu te găseşti chiar la mijloc, dacă rămâi în Domnul Cristos.Ce aer poţi respira acolo, sufletul meu! Aşa cum te înconjoară aerul pe care-l respiri, tot aşa te înconjoară dragostea lui Dumnezeu. Pentru cel rău sunt mari rele; dar pentru tine sunt atâtea haruri încât necazurile nici nu mai sunt menţionate. David zice: „Voi, cei drepţi, bucuraţi-vă în Domnul şi veseliţi-vă, cântaţi de bucurie voi toţi cu inima dreaptă”. Şi ascultând de această poftire, inima mea va arăta bucuria ei. Aşa cum Tu m-ai înconjurat cu îndurarea Ta voi înconjura şi eu altarul Tău, cu cântări de mulţumire.

15 Februarie

EL ÎŞI VA ADUCE AMINTE

Dumnezeu îşi va aduce aminte de noi; El ne va binecuvânta. Psalmul 115.12

Cât mă priveşte pe mine, aş putea iscăli cu numele meu, prima parte a versetului. Tu nu poţi? Da, Dumnezeu Şi-a adus aminte de noi; Ei ne-a mângâiat, ne-a scăpat, ne-a călăuzit; El a purtat de grijă de tot ce am avut nevoie. În iubirea Sa părintească, El S-a gândit la noi şi Duhul Său n-a privit cu dispreţ nici una din nevoile noastre. El ne-a urmărit în fiecare clipă şi fără cea mai mică întrerupere, în multe cazuri am putut şi noi înşine lua seama într-un fel lămurit de această purtare de grijă. Da, Domnul Şi-a adus aminte de noi!A doua parte este o urmare a celei dintâi. Dacă Dumnezeu nu se schimbă, El va continua să-Şi amintească de noi, cum a făcut în trecut; şi acest fapt ne asigură binecuvântarea pentru viitor. Dar nu trebuie să ne lăsăm călăuziţi numai de deducţiile minţii, ci de ceea ce este scris în Cuvântul care, prin insuflarea Duhului spune: „El ne va binecuvânta”. În această făgăduinţă sunt lucruri mari şi de nepătruns. „El ne va binecuvânta” în felul Său dumnezeiesc şi aceasta până-n veşnicie. Iată de ce strigăm şi noi cu o veselă admiraţie: „Suflete al meu, binecuvântează pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui”.

16 Februarie

AI DE-A FACE CU DUMNEZEU

Nu voi lucra după mânia Mea aprinsă, nu-l voi mai nimici pe Efraim; căci Eu sunt Dumnezeu, nu un om. Osea 11.9

Aşa ne face cunoscut Domnul, cum iartă El în credincioşia Sa. Poate că cineva este urmărit de gândul că L-a supărat pe Dumnezeu şi se simte ameninţat de o grabnică osândă. Ei bine, bazat pe acest cuvânt, să nu dispere. Domnul vă pofteşte acum să cercetaţi căile şi să vă mărturisiţi păcatele. Dacă ar fi un om, de mult v-ar fi omorât dintr-odată. Dar Dumnezeu nu lucrează aşa, căci „cât sunt de departe cerurile de pământ, atât de departe sunt caile sale de căile noastre şi gândurile Sale de gândurile noastre”.Pe bună dreptate, socotiţi că Dumnezeu este mâniat pe dv., dar „El nu păstrează mânia pentru totdeauna”. Dacă vă întoarceţi de la păcat şi priviţi la Domnul Isus, Dumnezeu Se va întoarce de la mânia Sa. Pentru că Dumnezeu nu este un om, este încă iertare pentru dvs. chiar dacă aţi fi adânciţi până peste cap în fărădelege. Doar aveţi de a face cu Dumnezeu, nu cu un om aspru. Nici o fiinţă omenească nu v-ar mai răbda: aţi fi obosit chiar pe un înger, cum aţi întristat amar pe tatăl dvs.; dar Dumnezeu este încet la mânie şi îndurător. Puneţi-L la încercare. Mărturisiţi-vă Lui păcatele, părăsiţi-vă căile şi veţi fi mântuit.

17 Februarie

DUMNEZEU POATE SĂ VĂ ÎNTĂREASCĂ

voi dar, întăriţi-vă, şi nu lăsaţi să vă slăbească mâinile, căci faptele voastre vor avea o răsplată. 2 Cronici 15.7

Dumnezeu făcuse lucruri mari pentru regele Asa şi poporul său, Iuda, şi totuşi poporul rămăsese foarte slab; paşii lor erau nesiguri pe căile Domnului, şi inimile lor foarte neîncrezătoare. Ei aveau nevoie să ştie că Cel Veşnic va fi cu ei, atâta timp cât ei vor fi cu El; iar dacă ei L-ar părăsi, şi El i-ar părăsi. Aveau să scoată învăţătură de la vecinii lor, Israel, văzând urmările triste ale răzvrătirii lor şi felul cum Dumnezeu îşi revărsa harul îndată ce arătau pocăinţă. Planul lui Dumnezeu era ca să-i întărească în calea Sa şi în neprihănire. Tot aşa trebuie să fie şi cu noi. Lui Dumnezeu I se cuvine să-I slujim cu toată puterea de care suntem în stare. El este vrednic de tot efortul nostru. Am avea cea mai bună răsplată în lucrul pentru Numele Lui, dacă am lucra cu hotărâre şi râvnă. Osteneala noastră în Domnul nu este zadarnică, ştim acest lucru. Nu vom avea nici o răsplată, dacă lucrăm în chip uşuratic; dar dacă punem toată inima pentru lucrarea Lui, o vom vedea înflorind. A cest verset mi-a fost dat într-o zi cu furtună astfel că am fost silit să grăbesc mersul vaporului pentru a ajunge sigur în port, cu o încărcătură de slăvite binecuvântări.

18 Februarie

DUMNEZEU VA RĂSPUNDE

Dumnezeu împlineşte dorinţa celor ce se tem de El; El le aude strigătul şi-i scapă. Psalmul 145.19

Duhul Sau cel bun, le-a pus în inima această dorinţă, de aceea El le va răspunde. Viaţa Sa în ei, le insuflă acest strigăt şi de aceea El îi aude. Cei ce se tem de Dumnezeu se găsesc sub cel mai bun adăpost şi dorinţa lor este ca să-L slăvească, bucurându-se de El totdeauna. Aceştia sunt oameni cu dorinţe sfinte ca Daniel, şi Domnul va face să se împlinească năzuinţele lor.Aceste sfinte dorinţe au har în sămânţa lor şi cerescul Grădinar le va îngriji până ce va vedea bobul format în întregime, în spic. Oamenii temători de Dumnezeu doresc să fie sfinţi, folositori, o binecuvântare pentru alţii şi prin aceasta să-L cinstească pe Făcătorul lor. Ei cer ajutorul Lui în nevoile lor, ajutorul Său pentru a le purta greutăţile, sfatul Lui în nedumerirea lor, scăparea Sa în tulburările lor. Uneori această nevoie este atât de mare şi îngrijorarea lor atât de apăsătoare, încât în agonia lor, ei strigă ca copiii în disperare; şi atunci Domnul lucrează mai pe înţelesul lor şi le dă tot ce au nevoie, potrivit Cuvântului Său: „Şi îi scapă”.

Da, dacă ne temem de Dumnezeu, nu avem nimic altceva de ce să ne temem; şi când strigăm către El, scăparea noastră e sigură. Cititorule, păstrează acest verset în inima ta şi mărturiseşte-l cu gura toata viaţa şi vei vedea că va fi pentru tine ca o prăjitură făcută cu miere.

19 Februarie

O LIMITĂ ÎN ÎNCERCARE

Te-am întristat, dar nu te voi mai întrista. Naum 1.12

Este o limită la încercare. Dumnezeu ne dă încercarea şi El ne-o ia. Poate că suspinaţi, zidind: „Când va veni sfârşitul?” Amintiţi-vă că necazurile voastre vor lua sfârşit o dată cu această viaţa pământească, dar sigur şi pentru totdeauna. Să vă amintiţi deci sa primiţi cu răbdare voia Domnului.Tatăl nostru ceresc îşi va opri nuiaua, când ţinta Lui va fi pe deplin împlinită. Când El va fi înfrânt nebunia noastră, nu vom mai primi lovituri. Sau dacă necazul va fi trimis pentru încercarea noastră, aşa încât supunerea noastră să-L poată slăvi pe Dumnezeu, el se va sfârşi de îndată ce el va fi slăvit prin mărturisirea noastră. Deci să nu mai dorim ca încercarea noastră să înceteze, înainte ca El să fi fost cinstit pe deplin şi să-şi fi cules roadele. Poate că chiar azi va fi pace. Cine ştie dacă aceste valuri furioase nu vor face loc unei mări potolite peste ale cărei valuri liniştite se vor aşeza păsările mării? După ce grâul este mult bătut, îmblăciul este agăţat în cui, iar boabele se aşează în scurt timp, s-ar putea să fim tot atât de fericiţi, pe cât suntem acum de întristaţi. Acela care trimite norii, poate tot aşa de bine să-i risipească. Să avem deci curaj şi sa cântăm dinainte un vesel „Aleluia”.

20 Februarie

CĂLĂUZIRE CONTINUĂ

Domnul te va călăuzi neîncetat. Isaia 58.11

Ce te îngrijorează? Ţi-ai pierdut drumul? Te-ai rătăcit în vreo pădure întunecoasă, neputând să-ţi mai găseşti cărarea? Opreşte-te şi priveşte scăparea Dumnezeului tău; El cunoaşte drumul şi te va călăuzi dacă strigi către El. Fiecare zi aduce cu sine nedumeririle ei speciale. Ce mângâietor este atunci, să simţi că este neîncetat călăuzirea Sa! Dacă alegem singuri drumul, lepădăm îndrumarea lui Dumnezeu; dar daca renunţăm la propria noastră voie, El va conduce fiecare pas pe drumul nostru, în fiecare oră a zilei noastre, fiecare zi a anului, fiecare an al vieţii noastre. Numai să dorim să ne lăsăm călăuziţi şi vom fi; dacă vrem sa-I încredinţăm drumul nostru, El ne va călăuzi mersul aşa de bine că nu ne vom putea rătăci.

Dar ia seama cui e făcută această făgăduinţă. Uită-te la versetul dinainte. „Dacă-ţi deschizi inima pentru acela care e flămând.” Trebuie să ne fie milă de alţii şi să le dăm nu ceea ce avem mai de lepădat, câteva coji uscate, ci ceea ce am dori sa primim noi înşine. Dacă arătăm o duioasă grijă aproapelui nostru, când se află în nevoie, atunci Domnul Se va îngriji de propriile noastre nevoi şi va fi totdeauna călăuza noastră. Domnul Isus va fi călăuza noastră, nu a celor zgârciţi şi a celor ce apasă pe sărac, ci a celor miloşi şi buni. Astfel de călători nu-şi vor pierde niciodată drumul.

21 Februarie

BINECUVINTEAZĂ PE CEI NEÎNSEMNAŢI

... va binecuvânta pe cei ce se tem de Domnul, pe cei mici şi pe mari. Psalmul 115.13

Iată un cuvânt îmbucurător pentru aceia care sunt într-o stare smerită şi trec prin greutăţi. Dumnezeul nostru îi priveşte cu bunătate pe aceia care au un venit mic, puţină trecere influenţă) şi n-au talent. El se ocupă de cele mai mici lucruri ale Creaţiunii Sale, Se ocupă şi de vrăbii. Nimic nu este prea mic pentru El căci se foloseşte de agenţi neînsemnaţi în ochii noştri pentru împlinirea planurilor Sale. Deci cel mai slab dintre noi să ceară binecuvântarea Sa, şi îşi va vedea starea sa, oricât, de neînsemnată ar fi, luminată de fericire.Printre cei ce se tem de Domnul se află şi mici şi mari; unii sunt prunci, alţii uriaşi, dar toţi sunt binecuvântaţi. O credinţă mică este binecuvântată; o nădejde şovăitoare este binecuvântată; orice har dat prin Duhul Sfânt, poartă în el o binecuvântare. Mai mult, Domnul Isus i-a răscumpărat pe ce mici în ochii lumii şi pe cei mari cu acelaşi preţios sânge, şi El a spus că va paşte şi mieluşeii ca şi oile. Nici o mamă nu-şi dispreţuieşte copilul pentru că este mic; din contră, cu cât e mai slab, pipernicit, cu atât îi arată mai multă atenţie.Dacă la Domnul se găseşte o preferinţă, apoi El îi clasează pe oameni de la „mici la mari”, şi nu de la „mari la mici”.

22 Februarie

IZBĂVIREA DIN TRECUT PRODUCE CREDINŢĂ

David a mai zis: „Domnul, care m-a izbăvit din gheara leului şi din laba ursului, mă va izbăvi şi din mina acestui Filistean. 1 Samuel 17.37

Aceste cuvinte nu sunt o făgăduinţă, dacă le luăm în ele însele, dar sunt prin înţelesul lor, căci David a rostit aceste cuvinte pe care Domnul Ie-a adeverit, împlinindu-le. David se sprijineşte pe fapte împlinite în trecut, pentru a cere ajutorul într-un pericol ce-i sta în faţă. În Domnul Isus, toate făgăduinţele sunt da şi amin, pentru ca Dumnezeu să fie slăvit prin noi. Şi El lucrează cu poporul Său credincios, ca în timpurile dinainte.

Să ne amintim deci împreună de lucrurile Sale din trecut, faţa de noi. Altădată n-am fi nădăjduit sa fim scăpaţi prin propriile noastre puteri; dar El ne-a scăpat. Nu ne va mai scăpa El să altă dată? Cu siguranţă că va face-o încă. Şi după cum David a alergat la întâlnirea cu duşmanul, aşa vom face şi noi.Domnul a fost şi este cu noi, căci a spus: „Nu te voi părăsi, nu te voi lăsa deloc!” Pentru ce să tremurăm? Oare trecutul a fost numai un vis? Gândeşte-te la leul şi ursul morţii. Cine e acest filistean? Aici nu mai e vorba de un leu sau de vreun de urs; dar Dumnezeu este acelaşi şi slava Sa trebuie sa se arate şi în această împrejurare. El nu ne-a scăpat de fiarele sălbatice, pentru a ne lăsa prada unui uriaş. Să avem deci curaj!

23 Februarie

O NEÎNTRERUPTĂ LEGĂTURĂ

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Ioan 15.7

Trebuie neapărat să fim în Domnul Cristos, pentru a trăi pentru El; şi trebuie să rămânem în El, pentru a ne putea bucura de această făgăduinţă. A rămâne în Domnul, înseamnă a nu-L părăsi niciodată pentru vreo altă dragoste şi a rămâne cu el într-o legătură vie, strânsă, de bună voie. Creanga nu este numai lângă copac, ci chiar primeşte de la el viaţa şi rodnicia ei. Orice adevărat credincios, rămâne cu adevărat în Domnul Cristos; dar aceste cuvinte au un înţeles mai înalt, la care trebuie să ţintim mai înainte de a putea câştiga puteri nelimitate înaintea scaunului harului. Cuvintele „cereţi orice veţi vrea” sunt pentru unii ca Enoh, care a umblat cu Dumnezeu 300 de ani, ca unii ca Ioan, care se odihnea pe pieptul Domnului, pentru aceia a căror legătură cu El este neîntreruptă.

Inima trebuie să rămână în dragoste, duhul înrădăcinat în credinţă, nădejdea să se sprijine pe Cuvânt, întreaga fiinţă lipită de Domnul fără de care ar fi primejdios să credem în împlinirea acestei făgăduinţe; ea este dată acelora a căror deviza în viaţă este: „Dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine”. Voi, care întrerupeţi legătura voastră cu el, ce mare putere pierdeţi! Dacă doriţi să fiţi puternici în cererile voastre, trebuie ca Domnul să rămână în voi, şi voi în El.

24 Februarie

ASCULTĂ CA SĂ FII ASCULTAT

Dacă rămâneţi în Mine, şi dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereţi orice veţi vrea şi vi se va da. Ioan 15.7

Să luăm seama că, dacă dorim ca Domnul Cristos să ne audă, trebuie să-L ascultăm. Dacă noi n-avem urechi deschise pentru El, nici El nu va avea pentru noi; în măsura în care vom asculta, vom fi ascultaţi. În afară de aceasta, ceea ce am auzit trebuie sa rămână în noi, lucrând asupra firii noastre ca o putere. Trebuie sa primim adevărurile exprimate de Domnul Isus şi să ne supunem lucrării Duhului Său în noi; altfel nu vom avea nici o trecere înaintea tronului harului.Dacă primim cuvintele Domnului şi ele rămân în noi, ce câmp nelimitat de binecuvântări este deschis înaintea noastră! Atunci ne putem exprima dorinţa noastră în rugăciune, pentru că am supus deja voinţa noastră, poruncii Domnului. În felul acesta, Ilie a mânuit cheile cerului, pentru a-i deschide şi închide norii. Un astfel de om valorează cât o mie de creştini obişnuiţi. Dorim noi cu smerenie să mijlocim pentru Biserică şi lume şi, ca Luther, să primim ceea ce cerem? Pentru aceasta trebuie să plecăm urechea la glasul Celui Prea iubit, să-l strângem cuvintele ca pe o comoară şi să ascultăm cu grijă de ele. Cel ce doreşte să se roage cu efect, trebuie să fie perseverent în ascultare.

25 Februarie

PUS DEOPARTE

veţi numi preoţi ai Domnului. Isaia 61.6

Această făgăduinţă, făcută lui Israel, este şi pentru urmaşii săi duhovniceşti, adică pentru toţi credincioşii. Dacă vieţuim la înălţimea privilegiilor noastre, trebuie, să trăim o viaţa atât de clară înaintea lui Dumnezeu, încât oamenii să vadă că suntem puşi deoparte pentru o slujbă sfântă şi să ne numească preoţi ai Domnului. Am putea avea o meserie sau alta; dar singura noastră preocupare trebuie să fie de a aduce jertfa necurmată a rugăciunii, a laudei, a mărturiei şi a consacrării Dumnezeului Celui Viu prin Isus Cristos.Aceasta fiind singura noastră ţintă, putem părăsi preocupările care ne distrag ale celor ce nu cunosc chemarea noastră cea mare. „Lasă morţii să-şi îngroape morţii”-

Este scris: „Străinii vor avea grijă şi vor paşte turmele voastre, şi copiii străinilor vor fi plugarii şi vierii voştri”. Ei se pot ocupa de politică, de probleme financiare, pot să discute despre artă sau ştiinţă; dar noi vom căuta să împlinim slujba acelora care, ca şi Domnul Isus Cristos, sunt chemaţi la o preoţie sfântă.Ştiind că această făgăduinţă ne creează o datorie sfântă, să ne îmbrăcăm în haina sfântă şi să slujim înaintea Domnului în toate zilele noastre.

26 Februarie

ADEVĂRUL ESTE ÎNTĂRIT PE VECIE

Buza care spune adevărul este întărită pe vecie, dar limba mincinoasă nu stă decât o clipă. Proverbe 12.19

Adevărul este supus încercării. El suferă, dar iese biruitor. Deci, dacă am spus adevărul şi sufăr pentru el, nu am decât să rămân liniştit. Şi dacă cred în adevărul dumnezeiesc şi daca îmi dau silinţa să-l mărturisesc chiar când întâlnesc împotriviri, nu am de ce să mă tem, căci până la urmă adevărul va învinge.Reuşita prin minciună este numai pentru scurt timp. Minciuna este ca o tărtăcuţă, curcubetă goală, care creşte şi piere într-o noapte; şi cu cât este mai mare dezvoltarea ei, cu atât mai vizibilă ruina ei. Dar cât de demn este pentru o fiinţă nemuritoare să spună şi să apere acest adevăr care nu se poate schimba, această evanghelie veşnică şi de nezdruncinat a Dumnezeului neschimbător. Un vechi proverb zice că acela care spune adevărul, îl face pe Diavol sa roşească. De sigur, acela care spune adevărul lui Dumnezeu, îi va face de ruşine pe toţi diavolii iadului şi îi va înspăimânta pe toţi urmaşii şarpelui care acum îşi şuieră minciunile.

Deci, ia seama, inima mea, de a fi în toate împrejurările de partea adevărului, în cele mai mici ca şi-n cele mai mari lucruri; dar, mai ales să fii de partea Aceluia care a adus în lume „harul şi adevărul”.

27 Februarie

ÎNCREDERE NECLINTITĂ

El nu se teme de veşti rele, ci inima lui este tare, încrezătoare in Domnul. Psalmul 112.7

Aşteptarea este uneori teribilă. A nu avea veşti de la ai noştri este pentru noi o pricină de îngrijorare şi cu greu ne putem linişti la gândul că, dacă nu avem veşti, totul e bine. Singurul leac la această mâhnire este credinţa. Prin Duhul Său, Domnul dă inimii noastre o seninătate sfântă care întrece orice teamă pentru viitor, ca şi pentru prezent.Să căutăm cu grijă această siguranţă a inimii, de care vorbeşte Psalmul. Nu este vorba de credinţa într-o făgăduinţă sau alta a Domnului, ci de acea stare a sufletului care dă o încredere neclintită în Dumnezeul nostru, într-o aşteptare tare că El nu va lucra într-un fel dăunător. Cu această încredinţare liniştită, vom putea întâmpina diferite evenimente în viaţa noastră. Oricât de necunoscute ar fi împrejurările vieţii noastre, Dumnezeul necunoscutului este acelaşi ca şi al cunoscutului. Să fim hotărâţi sa ne încredem în El, orice s-ar întâmpla. De aceea, nu ne vom teme, chiar dacă vreo telegramă ar veni să ne trezească la miezul nopţii. Dumnezeu trăieşte; de ce să se teamă copiii Săi?

28 Februarie

AVUŢIE ÎN CERURI

... ca unii care ştiţi că aveţi în ceruri o avuţie mai bună, care dăinuieşte. Evrei 10.34

Este adevărat că bunurile de pe pământ ţin mult. Dar Dumnezeu ne făgăduieşte, în patria slavei, bunuri sigure şi permanente şi această făgăduinţă umple inimile noastre cu siguranţa că acolo sus avem o moştenire trainică. Cerul este chiar de pe acum proprietatea noastră. Noi avem această moştenire, îi cunoaştem cele dintâi roade. O cunoaştem nu numai din auzirea cu urechile noastre, dar îi purtăm mărturia şi în noi înşine.Gândul la bunurile de dincolo, nu ar trebui oare sa ne mângâie de pierderile de acum? Ne putem pierde banii de cheltuială zilnică, dar comoara rămâne neatinsă, pentru că Mântuitorul nostru trăieşte şi nu ne va lăsa în lipsă. Avem Sus o ţară mai bună, bunuri trainice, o făgăduinţă mai bună, şi toate ne vin dintr-un legământ mai bun. De aceea, să binecuvântăm pe Domnul totdeauna şi să lăudăm Numele Lui zi de zi.

29 Februarie

CE NE ÎNSOŢEŞTE

Da, fericirea, şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele. Psalmul 23.6

Un poet credincios spunea: Doamne, Tu ai adus în viaţa mea o zi ca cea de acum, necunoscută în alţi ani…” Această zi vine însă o dată la patru ani. Oh, dacă am putea obţine în această zi binecuvântare împătrită! Până azi bunătatea şi îndurarea ne-au însoţit, zi după zi, ca doi sprijinitori, unul deschizându-ne mersul, celălalt îndrumându-ne. Şi dacă această zi extraordinară se numără printre cele din viaţa noastră, aceşti doi îngeri păzitori vor fi cu noi şi azi: bunătatea pentru a împlini nevoile noastre, şi îndurarea pentru a ne şterge păcatele. Ele ne vor însoţi paşii azi şi în fiecare zi, până la cea din urmă. De aceea, să slujim Domnului în această zi, cu o predare mai deosebită a inimii, cântând laudele în cinstea Lui cu mai multă căldură, însufleţire ca niciodată. Nu am putea noi oare să facem azi un dar mai deosebit pentru lucrarea lui Dumnezeu sau pentru săraci? Şi pentru că dragostea este născocitoare, să ne străduim să facem din această zi de 29 Februarie, o zi a cărei amintire să ţină până-n veşnicie.

——————–

Sursa: Primite prin Email

https://ioan17.wordpress.com/2015/01/31/meditatii-cuvinte-de-mangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-februarie-2015/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2015/01/meditatii-cuvinte-de.html

One thought on “LUNA FEBRUARIE: Tezaurul promisiunilor lui Dumnezeu

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.