Meditații de început de An 2020: PRIVIȚI ÎNAINTE!

Dacă este cineva în Hristos, este o creație nouă; cele vechi s-au dus; iată, toate s-au făcut noi.

2 Corinteni 5:17


DOMNUL ESTE APROAPE

La începutul unui an, în inima noastră sunt stârnite simțăminte speciale: speranță, un nou început, așteptări și entuziasm. Câteodată, aceste simțăminte sunt temperate de ceea ce a avut loc în anul precedent. Pot apărea îngrijorări cu privire la ceea ce ne așteaptă și chiar teama de necunoscut. Oricum ar sta lucrurile, cu toții avem tendința de a da o atenție specială începutului și sfârșitului unui an. Continue reading “Meditații de început de An 2020: PRIVIȚI ÎNAINTE!”

Blândețea voastră să fie cunoscută

DOMNUL ESTE APROAPE

Blândețea voastră să fie cunoscută de toți oamenii. Domnul este aproape.
Filipeni 4:5

 

Doar în măsura în care umblăm cu Domnul putem manifesta această blândețe. Din nefericire însă, cele care se manifestă sunt opiniile noastre și voința noastră puternică. Dacă gândurile noastre sunt la lucrurile de sus, nu vom mai fi grabnici la a ne afirma drepturile cu privire la lucrurile de pe pământ, ci mai degrabă vom dori să manifestăm caracterul minunat al lui Hristos, care a fost plin de blândețe și de bunătate (2 Corinteni 10.1). Este mai important să manifestăm caracterul lui Hristos, decât să ne promovăm pe noi înșine sau să ne apărăm, chiar atunci când avem dreptate. „Un rob al Domnului nu trebuie să se certe, ci să fie blând cu toți” (2 Timotei 2:24). Continue reading “Blândețea voastră să fie cunoscută”

Nicidecum retragere. SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre,  Matei 11.29

DOMNUL ESTE APROAPE

În Scriptură, jugul este un simbol al supunerii față de voia altuia. Domnul, ca Om desăvârșit, de la începutul și până la sfârșitul drumului Său pe pământ, a fost supus voii Tatălui. El a putut spune: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Și, de asemenea: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29). Continue reading “Nicidecum retragere. SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU”

Și David ieșea: ori încotro îl trimitea Saul, reușea

1 Samuel 18:5

Trebuie să fie un motiv întemeiat pentru care această frază este repetată de patru ori într-un pasaj atât de scurt (versetele 5, 14, 15 și 30). Este ca și cum Duhul Sfânt ar pune pe deplin accentul pe prudența divină care trebuie să-l caracterizeze pe omul a cărui viață este ascunsă în Dumnezeu.

Să umblăm împreună cu Dumnezeu, rămânând în El, supunându-I Lui gândurile și planurile noastre, având comuniune cu El cu privire la toate lucrurile și așezându-ne în întregime viața sub lumina Lui, înainte de a sta în prezența semenilor noștri. Continue reading “Și David ieșea: ori încotro îl trimitea Saul, reușea”

Mărturia Domnului este sigură, face înțelept pe omul simplu!

Cu mulți ani în urmă am făcut o scurtă vizită în California, unde niște prieteni aveau o livadă de măslini. Am găsit acolo un predicator irlandez, un om sărac, bolnav de tuberculoză. El îi rugase pe proprietari să-i îngăduie să locuiască într-un cort, departe de casa lor, printre măslini. Acolo avea un pat, o masă și un scaun, iar când avea suficientă putere să șadă, studia Cuvântul lui Dumnezeu. Am mers să-l vizitez. M-a salutat cu căldură și am stat puțin de vorbă. La un moment dat, mi-a zis: «Ei bine, tinere, zici că încerci să câștigi suflete; îți voi spune acum câteva lucruri pe care Tatăl mi le-a spus mie». Continue reading “Mărturia Domnului este sigură, face înțelept pe omul simplu!”

Rugăciunea: O întrebare și un răspuns

Efeseni 6 18Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa.

Efeseni 6:18

Ce loc ocupă rugăciunea în viaţa noastră şi ce însemnătate îi atribuim noi?

Credem într-adevăr că rugăciunile noastre vor fi ascultate? Este rugăciunea o necesitate, sau o facem numai aşa de formă sau de obligaţie? Acestea sunt întrebări serioase care toţi credincioşii ar trebui să ni le punem. Continue reading “Rugăciunea: O întrebare și un răspuns”

Țeluri, intenții, dorințe

Vineri, 1 Ianuarie 2016

2016.Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru (Isaia 59.2)

Multor angajați li se stabilesc țeluri de către șeful lor, pe care trebuie să le îndeplinească în anul următor. Vor atinge oare aceste țeluri?

La început de an avem intenții bune. Cineva vrea să renunțe la fumat, un altul să practice mai mult sport. Vom putea pune în practică aceste intenții?

Continue reading “Țeluri, intenții, dorințe”

Puterea fără egal a rugăciunii

Romans-8-26

Nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite.

Romani 8:26

Noi înţelegem că suntem umpluţi de putere pentru rugăciune de către Duhul Sfânt şi ştim ce înseamnă să ne rugăm în Duhul, dar deseori nu înţelegem că Duhul Sfânt însuşi Se roagă în noi cu rugăciuni pe care noi nu le putem rosti. Când ne naştem din nou, din Dumnezeu, şi Duhul lui Dumnezeu vine să locuiască în noi, El exprimă în locul nostru ceea ce noi nu putem exprima. Continue reading “Puterea fără egal a rugăciunii”

Ce urmează după predare?

 

john17_glory„Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac.”

loan 17:4

Predarea nu este predarea vieţii exterioare, ci a voinţei; când aceasta s-a făcut totul. Sunt foarte puţine crize în viaţă; criza cea mare este predarea voinţei. Dumnezeu nu zdrobeşte niciodată voinţa omului, obligându-l să se predea. El nu imploră niciodată, ci aşteaptă până  când omul îşi predă Lui voinţa.  O dată ce s-a dat această bătălie, nu mai e nevoie ca ea să se dea iarăşi. Continue reading “Ce urmează după predare?”

Păzește-ți inima!

 

Proverbe 4.23Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice, căci din ea ies izvoarele vieţii.

 Proverbe 4:23

Un băiat de 9 ani l-a primit prin credinţă pe Domnul Isus ca Mântuitorul său personal. El se bucura de faptul că este o oiţă a Păstorului cel Bun. După un timp, el a venit la învăţătoarea lui, iar aceasta era credincioasă. Plângea. Aceasta l-a întrebat de ce plânge. Suspinând el a spus: „Eu am dăruit numai trei sferturi din inima mea Domnului Isus iar un sfert mai este încă a câinelui meu.

Nu putem să nu zâmbim de necazul băiatului, dar este vrednic de gândit asupra acestui adevăr. El s-a predat Mântuitorului în credinţa lui de copil. După scurt timp, Domnul Isus îi arată că în afară de El mai are totuşi ceva de care inima lui mai este legată. Acest băiat avea un cuget sensibil. El a recunoscut bilaterismul său (adică faptul de a sluji la doi stăpâni) şi a plâns cu lacrimi. Continue reading “Păzește-ți inima!”