Vineri, 1 Ianuarie 2016
Nelegiuirile voastre pun un zid de despărțire între voi și Dumnezeul vostru (Isaia 59.2)
Multor angajați li se stabilesc țeluri de către șeful lor, pe care trebuie să le îndeplinească în anul următor. Vor atinge oare aceste țeluri?
La început de an avem intenții bune. Cineva vrea să renunțe la fumat, un altul să practice mai mult sport. Vom putea pune în practică aceste intenții?
În pragul unui an nou avem dorințe. Dorim să rămânem sănătoși, să avem mai mult timp pentru noi și să fim fericiți. Care vise se vor împlini?
Multe intenții și dorințe rămân în necunoscut. Doar când se încheie anul, știm dacă a adus ce ne-am propus și am sperat. Trebuie să începem așa de nesiguri noul an? Nu! Dumnezeu cunoaște viitorul nostru. El știe ce va veni asupra noastră. Cu El putem merge bucuroși și siguri în anul următor. Dacă până acum am trăit fără El, legătura noastră cu El poate fi reglementată. Cum?
Mai întâi trebuie să fim conștienți de următoarea problemă: există o despărțire între noi și Dumnezeu. Așa este? Din nefericire, da! Cine ar putea să afirme că până acum nu a făcut niciodată ceva rău? Dumnezeu numește fiecare greșeală, păcat. Și păcatul ne desparte de El, pentru că El este sfânt. Din fericire, această problemă poate fi rezolvată.
Sursa:Sămânţa Bună
***
Vineri, 1 Ianuarie 2016
Pentru că voi nu ați primit un duh de robie, din nou spre frică, ci ați primit un duh de înfiere, prin care strigăm: „Ava, Tată!.“
Romani 8.15
La început de an, să medităm din nou la acest cuvânt, „Ava“, care, cu adevărat, reprezintă începutul limbajului oricărui creștin. „Ava“ este limbajul specific copilului, însă are o semnificație pe care nici măcar cel mai în vârstă creștin nu o poate înțelege în întregime. Este remarcabil faptul că acest cuvânt a rămas netradus în multe versiuni ale Scripturii. A fost lăsat acolo așa cum Domnul Însuși l-a folosit, atunci când, fiind în luptă grea, S-a plecat în rugăciune, în grădina Ghetsimani (Marcu 14.36). Ne-a fost dat și nouă harul să folosim același cuvânt pe care l-au rostit buzele Sale, atunci când S-a adresat Tatălui (Galateni 4.6).
Am fost aduși, potrivit unui har de neconceput, în această relație binecuvântată, iar cuvântul „Ava“ poate fi rostit de buzele noastre atunci când ne adresăm lui Dumnezeu în rugăciune. Acest cuvânt descrie pentru noi caracterul relației în care ne aflăm. Ea nu este o relație de robie, nici de frică. Nu stăm la distanță, ci ne apropiem. Ea implică o intimitate sfântă, cuplată cu cel mai adânc respect, și descrie o dragoste și o grijă manifestate față de noi, care ne atrag și ne leagă strâns de Cel care poartă acest Nume, „Ava“ – o dragoste și o grijă care creează în noi o încredere și o supunere crescânde.
În vederea suferințelor din timpul prezent, despre care vorbește Romani 8 și pe care mulți dintre copiii lui Dumnezeu le simt adânc, acest cuvânt are o dulceață deosebită, plină de binecuvântare. Cu acest simțământ putem spune cu adevărat: „Știm că toate lucrurile lucrează împreună spre bine pentru cei care Îl iubesc pe Dumnezeu“. Cunoscând dragostea Sa perfectă pentru noi, ne vom odihni inimile și, indiferent de ce ne rezervă viitorul, supunerea față de voia Sa și încrederea în dragostea Sa ne vor umple ființa, până când suferințele din timpul acesta vor face loc gloriei care va fi descoperită în noi, în cei care suntem copii preaiubiți și moștenitori ai lui Dumnezeu.
ARMONIA MAGAZINE - USA 