Nicidecum retragere. SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU

Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima; și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre,  Matei 11.29

DOMNUL ESTE APROAPE

În Scriptură, jugul este un simbol al supunerii față de voia altuia. Domnul, ca Om desăvârșit, de la începutul și până la sfârșitul drumului Său pe pământ, a fost supus voii Tatălui. El a putut spune: „Am coborât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care M-a trimis” (Ioan 6.38). Și, de asemenea: „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lui” (Ioan 8.29).

Oricât de dureroase ar fi împrejurările noastre, suntem îndemnați să luăm jugul Domnului, supunându-ne oricărui lucru pe care Tatăl îl îngăduie. Mai mult, Domnul spune: „Învățați de la Mine, pentru că Eu sunt blând și smerit cu inima”. El a fost blând și smerit nu doar în purtare, ci și în inimă. A avea un comportament corect înaintea oamenilor este oarecum ușor, însă o stare de inimă potrivită, pe care doar Domnul o poate vedea, nu poate fi dobândită decât prin supunerea adevărată față de voia Tatălui. Noi nu suntem blânzi și smeriți din punct de vedere natural, ci, din contră, dorim întotdeauna să ne afirmăm pe noi înșine și să ne subliniem importanța. Pentru corectarea acestor tendințe ale cărnii, Domnul ne invită la Sine și ne spune: „Învățați de la Mine”.

Pe măsură ce Îl contemplăm pe Domnul și admirăm minunatele Lui trăsături morale, suntem schimbați în chipul Său, devenind astfel asemănători cu Cel pe care-L admirăm. Faptul că Îi semănăm atât de puțin arată limpede cât de puțin Îl avem înaintea sufletelor noastre și cât de puțin învățăm de la El. Luând jugul Lui și învățând de la El, vom găsi odihnă pentru sufletele noastre. Preocuparea cu împrejurările noastre nu ne va aduce odihnă. Trebuie să învățăm să ne supunem lucrurilor pe care Tatăl le îngăduie și să împrumutăm din duhul minunat al lui Hristos, în toată blândețea și smerenia Lui. Atunci ne vom bucura de acea odihnă care a fost întotdeauna partea Domnului în această lume plină de tulburare.

DOMNUL ESTE APROAPEH. Smith

***

SĂMÂNȚA BUNĂ

Cine ne va despărți pe noi de dragostea lui Hristos? Necaz, sau strâmtorare, sau prigonire … sau primejdie, sau sabie?

Romani 8:35

Nicidecum retragere

Într-o relatare despre Napoleon se spune că într-un moment în care acesta era înconjurat de armatele dușmane, a poruncit toboșarului său să bată „retragerea”. Toboșarul însă n-a dat niciun răspuns. Atunci Napoleon a repetat ordinul. Din nou nu s-a auzit niciun sunet. Napoleon s-a dus la el și i-a strigat: „Bate retragerea!”. Toboșarul a răspuns: „Sire, nu m-ați învățat niciodată să bat așa ceva”. Aceste cuvinte l-au impresionat pe Napoleon atât de mult, încât a pornit din nou la luptă și a câștigat una dintre cele mai mari victorii ale lui.

Mii de glasuri străine de spiritul Bibliei și de credința adevărată îți strigă să bați în retragere. Adevărul este însă altul: merită să umbli pe calea credinței, chiar dacă pare grea! Ce privilegiu s-a oferit lumii întregi, să umble pe o astfel de cale care este Însuși Mântuitorul! El Și-a dat viața la cruce pentru mântuirea noastră. Domnul Isus Hristos a devenit Calea pentru fiecare persoană care L-a primit ca Mântuitor al ei personal. Și nu numai atât! Mântuitorul este Păstorul cel bun, care merge înaintea noastră și ne conduce prin văi și pe munți, peste prăpăstii, prin zile senine și prin zile grele. Ce har măreț să poți călca pe astfel de urme sfinte! Având înaintea noastră un astfel de Mântuitor și Păstor, nu avem nicidecum dreptul să batem în retragere.

CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTĂZI

coordonatori Bob & Debby Gass

SPARGE VASUL TĂU DE ALABASTRU (2)

„Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei” (Marcu 14:5) 

Este posibil ca vasul de alabastru cu mir mirositor să fi reprezentat toată economia de-o viață a acestei femei. Valoarea este evidentă și prin faptul că autorii celor două evanghelii găsesc că merită să ne ofere o estimare în scris: trei sute de dinari echivalentul unui salariu pe un an întreg. Dar să analizăm această situație în detaliu. Pentru majoritatea dintre noi, vasul de alabastru cu mir mirositor înseamnă bani. E averea noastră pusă deoparte. Sunt bani albi pentru zile negre. E fondul nostru de pensie. Întrebare: Ești dispus să dăruiești totul?

Nu vrem să sugerăm că nu trebuie să-ți plătești facturile sau să nu-ți faci planuri de viitor sau să nu te îngrijești de familie. Însă dacă Dumnezeu te-ar atenționa că trebuie să dăruiești totul, ai fi dispus să-ți spargi vasul de alabastru și să torni tot mirul la picioarele lui Isus? Pe parcursul vieții sale, John Wesley a dăruit aproximativ 30.000 de lire. Ajustat la inflație, asta înseamnă peste 1.350.000 de lire în banii de astăzi.

Wesley a făcut un legământ cu Dumnezeu în 1731 de a-și limita cheltuielile la 28 de lire pe an. În primul an el a câștigat doar treizeci de lire, așa că a dăruit doar două lire. În anul următor, venitul i s-a dublat și pentru că a reușit să se descurce cu cele 28 de lire, a dat 32 de lire. El nu a avut niciodată în posesie mai mult de o sută de lire pentru că se temea să strângă comori pământești. Credea că binecuvântarea lui Dumnezeu trebuie să ducă la un standard de dărnicie mai ridicat, nu la un standard de viață mai ridicat. Chiar și atunci când venitul său s-a ridicat la mii de lire, el a dus o viață simplă și a dăruit toți banii pe care îi avea în plus. A murit cu câțiva bănuți în buzunar, dar cu o comoară adunată în ceruri.

Gândește-te la toate acestea!

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

2019 de Jean Koechlin

Geneza 3:1-13

Fericirea omului în Eden va fi de scurtă durată. Deghizat în şarpe, diavolul pătrunde în grădină şi câştigă încrederea femeii, strecurându-i în acelaşi timp în inimă neîncrederea faţă de Dumnezeu. «Dumnezeu nu te iubeşte – şopteşte el – de vreme ce te lipseşte de un asemenea avantaj. Nu numai că nu veţi muri», ci „veţi fi ca Dumnezeu” (v.5). Mincinosul seamănă astfel mândria şi invidia în sărmana inimă omenească (citiţi în antiteză Filipeni 2.6).

„Pofta, după ce a zămislit, naşte păcatul” (Iacov 1.14, 15). Omul a fost înşelat: cunoaşterea binelui şi răului nu i-a dat nici o putere ca să facă binele şi nici nu l-a ajutat să se ferească de rău. Primul său efect a fost că l-a făcut conştient de goliciunea sa: stare firească de care el se ruşinează. Şorţul din frunze de smochin pe care şi l-a făcut nu este altceva decât o imagine a eforturilor umanităţii de a-şi ascunde mizeria morală. Dar „totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem de-a face” (Evrei 4.13). „Unde eşti?” (v. 9). „Ai mâncat din pom?” (v. 11). „Ce ai făcut?” (v. 13) – întrebări la fel de teribile, care nu admit eschivări sau scuze.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.