Tag: Daniel Branzai

Un Paște mai profund – Ioan 10 – Ușa, Păstorul și Dumnezeul orbului vindecat

On By GeorgeIn CredintaLeave a comment

by Daniel Branzai

Capitolul 10 al Evangheliei lui Ioan este un text eclectic și dezlânat dacă nu înțelegem că el este o continuare, o consecință a vindecării orbului din naștere relatată în capitolul precedent.

Așa cum am spus acolo, orbul a fost pus într-o poziție stranie: nimeni nu s-a bucurat de vindecarea lui. Ucenicii au văzut în el o problemă teologică, fariseii s-au poticnit că fusese vindecat într-o zi de Sabat, iar părinții lui au stat departe de bucuria lui ca să nu riște Continue reading “Un Paște mai profund – Ioan 10 – Ușa, Păstorul și Dumnezeul orbului vindecat” →

Richard Wurmbrand – “Un om controversat“

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

by Daniel Branzai

Mă amenință cineva că va ieși în România o carte despre Richard Wurmbrand. Amenințarea constă în faptul că, se zice, autorul se va abține de la orice fel de comentarii personale, lăsând doar documente scoase din arhivele Securității să vorbească despre Wurmbrand.  Asta, bineînțeles, este o formă voalată de a spune: “Nu mă poate învinui nimeni de intenții rele.“

Eu pot să vă spun încă de pe acum concluzia cărții: Richard Wurmbrand a fost un om controversat. Continue reading “Richard Wurmbrand – “Un om controversat“” →

Un Paște mai profund – O întâlnire providențială, între apă și apa vie

On By GeorgeIn Credinta, MantuireLeave a comment

by Daniel Branzai

Pentru cei ce știu despre acest serial de comentarii în Evanghelia lui Ioan, iată încă un episod. O noapte de nesomn, o dimineață de inspirație și o bucurie inexprimabilă.

Capitolul 4 din Evanghelia lui Ioan ne prezintă o întâlnire care, în providența divină, ,,trebuia“ neapăra să aibă loc. La fântâna din Sihar, o femeie arsă de păcate, dar însetată după eternitate ,,a trebuit“ să se întâlnească cu Cel care venise cu harul și cu apa vieții veșnice. Continue reading “Un Paște mai profund – O întâlnire providențială, între apă și apa vie” →

Marcu Nichifor – Predarea

On By GeorgeIn CredintaLeave a comment

by Daniel Branzai

Cine l-a cunoscut, stie ce mare preț punea nenea Marcu pe o totală predare a credinciosului în mâna Creatorului Său. Cuvintele nu erau doar o proclamație goală, ci izvoraseră dintr-o experiență personală incontestabilă:

“Ca fiecare tânăr plin de râvnă pentru Domnul, aveam și eu planurile mele și mi-era frică ca nu cumva El să mi le schimbe. Mergând pe drum, mă gândeam că Domnul s-ar putea să-mi schimbe roata vieții și, atunci, ce se va alege de mine? Continue reading “Marcu Nichifor – Predarea” →

Deliberarea și rugăciunea au fost excluse!

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

by Daniel Branzai

Dragii mei colegi de lucrare

Am fost angajat să traduc la tribunal. Este o treabă tristă și nu vreau să vorbesc despre cazul de acolo.
Eu vreau să vă vorbesc despre altceva: despre vinovația noastră.

Stând acolo și asistând la ce se întâmplă, am avut privilegiul de a nu fi dat afară, ca ceilalți, atunci când au rămas numai judecătorul și avocații să vorbească între ei. Continue reading “Deliberarea și rugăciunea au fost excluse!” →

Daniel Branzai: Problema podoabelor

On By GeorgeIn CredintaLeave a comment

Întrebare: “Frate Daniel, soția ta poartă podoabe? La tine în Biserică se poartă inele, cercei și lănțișoare?”

Răspuns: Foarte multe din deprinderile care ne caracterizeaza viața noastră creștină sunt preluate fără nici un fel de contestare de la părinții noștri. Faptul că “la noi așa se face” a fost suficient pentru a hotărî și a pune capăt oricărei dispute.

Veniți în America (lumea liberă), creștinii români au fost confruntați cu peisajul unui creștinism evanghelic în care multe din lucrurile “tabu” de acasă, erau soluționate și practicate “altfel”. Printre aceste practici controversate este și purtarea bijuteriilor. Continue reading “Daniel Branzai: Problema podoabelor” →

O deviză menonită: Biserica nu este o “organizație“, ci un “organism“

On By GeorgeIn UncategorizedLeave a comment

by Daniel Branzai

Desprinși din catolicismul european osificat în structuri eclesiastice, menoniții și populația amish au alergie la “ierarhii“ și scheme de organizare. Una din trasăturile care m-au impresionat și influențat mult a fost felul în care își cresc ei bisericile. Am observat repede că în comunitățile lor au diaconi, păstori și episcopi. Am fost contrariat pentru că noi, baptiștii români, nu avem și nu recunoaștem în biserici un ordin al episcopilor. Mi-am făcut curaj și i-am întrebat cum de îl acceptă ei? Continue reading “O deviză menonită: Biserica nu este o “organizație“, ci un “organism“” →

Rugăciunea lui Melhisedec

On By GeorgeIn CredintaLeave a comment

by Daniel Branzai

din ciclul: Pentru un Paște mai profund

În călătoria simbolică prin Cortul Întâlnirii pe structura căreia își scrie Ioan Evanghelia, după ce Isus s-a identificat cu obiectele din Curte (Mielul de jertfă pentru altarul din curte (1:36), apa din ligheanul spălărilor (4:14) și din prima parte a Cortului (pâinea (6:35) și lumina (8:12), în capitolul 17, Domnul Isus se află în fața altarului tămâierii, unde-și rostea Marele Preot rugăciunea înainte de a intra dincolo de perdea, în „Sfanta Sfintelor”. Toate elementele cultului mozaic au fost simboluri care au prevestit lucrarea mesianiacă. La ,,împlinirea vremii“, El a venit să le împlinească pe toate. Continue reading “Rugăciunea lui Melhisedec” →