Daniel Branzai: Problema podoabelor

Întrebare: “Frate Daniel, soția ta poartă podoabe? La tine în Biserică se poartă inele, cercei și lănțișoare?”

Răspuns: Foarte multe din deprinderile care ne caracterizeaza viața noastră creștină sunt preluate fără nici un fel de contestare de la părinții noștri. Faptul că “la noi așa se face” a fost suficient pentru a hotărî și a pune capăt oricărei dispute.

Veniți în America (lumea liberă), creștinii români au fost confruntați cu peisajul unui creștinism evanghelic în care multe din lucrurile “tabu” de acasă, erau soluționate și practicate “altfel”. Printre aceste practici controversate este și purtarea bijuteriilor. Pragmatismul nostru social a făcut ca mulți creștini evanghelici români să adopte practica “americană”. Schimbarea nu s-a datorat unor schimbări de convingeri bazate pe un studiu biblic, ci pe faptul ca soțiile marilor “personalități” din lumea evanghelică americană poartă astfel de bijuterii. Pentru românul încorsetat acasă de tot felul de interdicții, faptul că sotiile lui Billy Graham, John MacArthur, Jack Smith și alții poartă podoabe a fost suficient ca să se “elibereze” și “emancipându-se” să se poarte “ca americanii.” Ce-i de făcut ?

In loc sa ne sfâșiem unii pe altii prin certuri fără sfârșit, eu vă propun o incursiune pe paginile Bibliei. Care este adevărul biblic despre această practică?

1. Perspectiva veșniciei
Prima intrebare pe care trebuie sa ne-o punem: care este pozitia aurului, argintului si pietrelor scumpe in economia cerului, in realmul eternitatii?
Foarte interesant, din acest punct de vedere, prezentul se afla incadrate intre doua vesnicii (trecuta si viitoare) in care Dumnnezeu aseaza podoabele la loc de cinste:

a. In eternitatea trecută
Una din putinele “ferestre” prin care putem privi spre eternitatea trecuta este pasajul din Ezechiel 28:11-15
“Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: “Fiul omului, fa un cantec de jale asupra imparatului Tirului, si spune-i: “Asa vorbeste Domnul, Dumnezeu: ajunsesei la cea mai inalta desavarsire, erai plin de intelepciune, si desavarsit in frumuseta. Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai acoperit cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonic, cu topaz, cu diamant, cu hrisolit, cu onix, cu iaspis, cu safir, cu rubin, cu smarald, si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. Erai un heruvim ocrotitor, cu aripile intinse; te pusesem pe muntele cel sfant al lui Dumnezeu, si umblai prin mijlocul pietrelor scanteietoare. Ai fost fara prihana in caile tale, din ziua cand ai fost facut, pana in ziua cand s-a gasit nelegiuirea in tine.”
Este clar ca ideia de purtare de podoabe nu este aici asociata cu pacatul. Textul ne spune: “Ai fost fara prihana in caile tale”

Continue reading https://barzilaiendan.com/2007/06/12/problema-podoabelor/

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s