Săptămâna trecută am discutat cu păstorii baptiști de pe coasta de vest a Americii multe lucruri. Unul dintre ele a fost îngrijorarea că unii ascultă și cred mesajele lui Antonie Florin din Londra.

Am simțit toți necesitatea de a spune ceva public pentru toate bisericile, dar nu am știut cum s-o facem. A apărut acum acest articol de avertizare scris cu mult tact și modestie de un coleg al nostru din Timișoara. El ne face datoria mult mai ușoară. Îl răspândesc aici recomandând colegilor mei să îl pună la dispoziția tuturor din bisericile lor.

Mi s-a sugerat că puținul evreism din mine m-ar face să-l protejez pe cel din Londra … Dimpotrivă!

Vă las în compania fratelui Făt și am să atașez la urmă două afirmații ironice. Se merită!

+++

O abordare critică a lucrării de predicare a pastorului Florin Antonie

Atunci oricine va chema  Numele Domnului va fi mântuit. (Ioel 2:32)

Atunci de ce nu chem Numele Lui? De ce alerg la cutare sau la cutare, când Dumnezeu este atât de aproape şi va auzi şi cea mai slabă chemare a mea? De ce stau jos şi-mi trasez singur calea şi-mi fac planuri? De ce nu-mi încredinţez imediat persoana şi povara mea în mâna Domnului? Drept înainte este cea mai bună cale de alergat, aşa că de ce nu alerg drept spre Dumnezeul cel viu? În schimb, caut în zadar eliberare oriunde în altă parte, dar numai cu Dumnezeu o voi găsi.

Cu El am promisiunea Lui măreaţă: „[eu voi] fi mântuit“. Şi cu El nu mai am nevoie să întreb dacă să-L chem sau nu, fiindcă „oricine“ îi cuprinde pe toţi. Mă include pe mine şi înseamnă oricine şi toţi care cheamă Numele Lui. De aceea…