Ne-a fost rușine

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să ne afișăm credința pe străzi, prin marșuri și parade. Crucea a devenit o rușine pentru mulți, credința și apărarea valorilor a devenit ceva josnic, să te opui beției, curviei, hoției a devenit în țara aceasta o rușine, o faptă de condamnat, ceva ce te pune la colț. Noi nu ne-am mai afirmat valorile și așa au apărut ei, cei cărora nu le este rușine să facă parade despuiați, să meargă în patru labe ca și câinii, să ceară legalizarea prostituției ca să le vedem și în vitrine în mijlocul orașului, nu doar pe centuri.

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să ne trimitem reprezentații în politică, i-am lăsat pe ei, așa au ajuns mulți hoți, curvari, destrăbălați în conducerea țării, că doar politica nu-i pentru Biserică (slava Domnului pentru o mână de politicieni cu frică de Dumnezeu și iubire de semeni și neam care luptă să le țină piept). Apoi ne plângem că ne închid Casele de rugăciune și că deschid casele de pariuri. Ne plângem că se finanțează concerte drăcești cu persoane care nu știu nici ce s-au născut, ignorându-și până și anatomia atât de evidentă.

Nouă creștinilor ne-a fost rușine să fim vocali, să apărăm Biblia, să cântăm laude Domnului pe ritmuri moderne, să vorbim generației acesteia pe limba ei, să ne implicăm ca să descopere frumusețea creștinismul și valoarea lui de nemăsurat. Dar lor nu le-a fost rușine să ne spurce copiii prin muzica pe care ei o adoră, prin desenele la care le sclipesc ochii, prin canale de youtube pline de porcării. Noi ca Biserică nu am folosit toate aceste platforme și canale la maxim, nu am fost relevanți, am crezut că Dumnezeu se supără dacă-i cântăm cu tobe, piane, electrice și bași, timp în care Satana își cântă muzica cu toate acestea. Am ignorat ce ne era la îndemână, am ignorat că a noastră credință trebuie transmisă din generație în generați. Ne-am culcat pe o ureche crezând minciuna Satanei, că românii se nasc creștini. Iar azi vedem ce prostiți am fost, că nu-i așa. Nimeni nu se naște creștin, ci se face. Credința vine în urma auzirii. Mai vorbim noi copiilor noștri ca ei să audă despre Hristos și să creadă?

Cu prețuire,

Toni Berbece

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.