Din Dicționarul biblic:

evlavie (1)

EVLAVIE (1).

În literatura păgână termenul gr. eusebeia înseamnă respectul datorat oamenilor şi zeilor, dar în Scripturi cuvintele din acest grup (cum este theosebeia, întâlnit numai în 1 Timotei 2:10) se referă în exclusivitate la reverenţa faţă de Dumnezeu (cu excepţia textului din 1 Timotei 5:4, unde înseamnă respectul cuvenit pentru cei din propria familie). Alford susţine că în afirmaţia lui Petru că nu eusebeia apostolilor a fost sursa vindecării (Faptele Apostolilor 3:12), termenul „poartă ideea de evlavie sau pietate operativă şi cultică, nu ideea de caracter inerent” şi îl traduce „eficacitate meritorie înaintea lui Dumnezeu”.

Eusebius defineşte termenul ca „a privi în sus spre unicul şi singurul… Dumnezeu şi a trăi viaţa în armonie cu El”. În Faptele Apostolilor 10:2 (cf. v. 7) Corneliu este descris ca eusebes („cucernic”) şi temător de Dumnezeu; evlavia lui este ilustrată de grija pentru familia sa, de…