Lev TOLSTOI – Ziceri de duh (din jurnalul ultimilor ani)

 

Marii gânditori, Hristos, Lao Zi, vor dezvălui adevărul, oameni mai prejos în duh, ucenicii (Pavel), îl vor coborî, îl vor adapta majorității. Majoritatea îl va coborî și mai mult, va născoci legende. Cu cât cât este mai larg cercul, cu atât este mai mărunt adevărul. Iar apoi se vor ivi oameni străini de credință care vor consolida totul. ( 1909)

Dacă într-o dispută observi că omul își apără condiția exterioară, întrerupe imediat discuția. (1907)


Lev Tolstoi Despre Dumnezeu și om – din jurnalul ultimilor ani, ed. Humanitas, traducerea Elena Drăgușin-Richard


Notă la postare 
 Ca om supus greșelii,  tot ce e posibil ca și  apostolul Pavel să nu transmită întotdeauna adevărul perfect, exact cum e în toată splendoarea lui.  Însă, cuvântul scris în epistolele sale, a fost inspirat de sus și rămâne infailibil. Pe de altă parte, Tolstoi l-a nominalizat pe Pavel ca să atenționeze în fapt  marea masă de “ucenici”  ai Domnului Isus, care au urmat apostolilor Domnului prezentați de Biblie, care au  și stricat rânduiala lăsată de Isus Hristos și apostolii Săi.  

Deci, nu tot așa stau lucrurile cu ceilalți “ucenici” –  numiți  sfinți, preasfinți, înalți preasfinți, preoți sau papi etc  – după tradiția cultului catolic sau ortodox,  așa ziși  urmași ai lui Hristos,  începând chiar din primele secole. De ce?  Pentru că fiecare dintre aceștia au tot ciuntit din adevărul absolut personificat de viața și cuvântul lui Isus Hristos, denaturându-l foarte mult prin atât prin viața,  propovăduire și slujbele lor “înalte.”. . largind  cu mult cercul credințelor lor,  dar cu atât este mai mărunt adevărul. Iar pe această nouă temelie șubrezită de ei,  s-au ivit oameni străini de credință care au  consolidat totul.

Așa s-a ajuns ca alături de Biblie,  ca sfânt canon al cuvântului scriptural, scris de oamenii aleși de Dumnezeu, care au consemnat cuvânt cu cuvânt (mânați de Duhul Sfânt) tezaurul testamentar al adevărului, acești propovăduitori ai neadevărului și-au  înălțat tradiția lor ca sfântă dogmă de împlinit (mai cu sfințenie decât adevărul), iar în plan secund au și Biblia.

Secol după secol, prin fețele bisericești înălțate pe funcții nebiblice, căci creștinii sunt cu frați, și ei  formează împreună  trupul lui Hristos (mădulare unii-altora), BISERICA, o adunare  de preoți (1 Petru 2:9), la care Capul este Isus Hristos, nimeni neputând a fi mai presus de un altul, slujitori unii-altora după darul pe care l-a primit fiecare de la Dumnezeu (prin Duhul Sfânt) pentru a lucra și sluji trupul.

Mai ales în cultele tradiționale, în loc de un trup, normal, cu un cap, Isus Hristos, s-a ajuns ca aceste zise “biserici” să i se potrivească comparația cu un balaur cu mai multe capete, care de care mai mare înălțat peste ceilalți frați, conducându-i prin “sfânta” lor tradiție care denaturează grozav adevărul propovăduit în Evanghelie (și de apostolii Domnului Isus, cum  citim în Faptele apostolilor și în epistolele lor).

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s