Marii gânditori, Hristos, Lao Zi, vor dezvălui adevărul, oameni mai prejos în duh, ucenicii (Pavel), îl vor coborî, îl vor adapta majorității. Majoritatea îl va coborî și mai mult, va născoci legende. Cu cât cât este mai larg cercul, cu atât este mai mărunt adevărul. Iar apoi se vor ivi oameni străini de credință care vor consolida totul. ( 1909)
Dacă într-o dispută observi că omul își apără condiția exterioară, întrerupe imediat discuția. (1907)
Lev Tolstoi Despre Dumnezeu și om – din jurnalul ultimilor ani, ed. Humanitas, traducerea Elena Drăgușin-Richard
Notă la postare
Ca om supus greșelii, ocine poate denatura ușor adevărul, însă apostolul Pavel, inspirat direct de Duhul l-a transmis exact, scris în epistolele sale, cuvânt infailibil. Pe de altă parte, Tolstoi l-a nominalizat pe Pavel ca să atenționeze în fapt marea masă de “ucenici” ai Domnului Isus, care au urmat apostolilor Domnului prezentați de Biblie, care au în secolele următoare și au stricat rânduiala lăsată de Isus Hristos și apostolii primului secol.
Deci, nu tot așa stau lucrurile cu ceilalți “ucenici” – numiți sfinți, preasfinți, înalți preasfinți, preoți sau papi etc – după tradiția cultului catolic sau ortodox, așa ziși urmași ai lui Hristos, începând chiar din primele secole. De ce? Pentru că fiecare dintre aceștia au tot ciuntit din adevărul absolut personificat de viața și cuvântul lui Isus Hristos, denaturându-l foarte mult atât prin viața lor proprie, cât și prin propovăduire și slujbele lor “înalte.”. . lărgind cu mult cercul credințelor lor, dar cu atât este mai mărunt adevărul. Iar pe această nouă temelie șubrezită de ei, s-au ivit oameni străini de credință care au consolidat totul.
Așa s-a ajuns ca alături de Biblie, ca sfânt canon al cuvântului scriptural, scris de oamenii aleși de Dumnezeu, care au consemnat cuvânt cu cuvânt (mânați de Duhul Sfânt) tezaurul testamentar al adevărului, acești propovăduitori ai neadevărului și-au înălțat tradiția lor ca zisă sfântă dogmă de împlinit (mai cu sfințenie decât adevărul), iar în plan secund au și Biblia.
Secol după secol, prin fețele bisericești înălțate pe funcții nebiblice, căci creștinii sunt “frați”, și ei formează împreună trupul lui Hristos (mădulare unii-altora), BISERICA, o adunare de preoți (1 Petru 2:9), la care Capul este Isus Hristos, nimeni neputând a fi mai presus de un altul, slujitori unii-altora după darul pe care l-a primit fiecare de la Dumnezeu (prin Duhul Sfânt) pentru a lucra și sluji trupul.
Mai ales în cultele tradiționale, în loc de un trup, normal, cu un cap, Isus Hristos, s-a ajuns ca aceste zise “biserici” să i se potrivească comparația cu un balaur cu mai multe capete, care de care mai mare înălțat peste ceilalți frați, conducându-i prin “sfânta” lor tradiție care denaturează grozav de urât adevărul propovăduit în Evanghelie (și de apostolii Domnului Isus, cum citim în Faptele apostolilor și în epistolele lor).
