Un creștin este un om care trăiește la intersecția dintre două lumi, el fiind, în același timp, un om muritor și unul care are viața veșnică.

Paradoxul acesta este o realitate la care ne gândim prea puțin.

Pentru noi, eternitatea a început din momentul nașterii din nou. Avem încă de pe acum posibilități pe care alți oameni nu le au. Biblia le definește ca ,,degustări ale puterilor veacului viitor“ (Evrei 6:5).

Nu ne-am mutat încă acolo, dar eternitatea a venit ea la noi prin înnoirea lucrată de Duhul Sfânt. Am fost făcuți părtași firii dumnezeiești. Creștem și ne maturizăm ,,în omul dinlăuntru“.

,,Căci, dacă este cineva în Christos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus, iată că toate lucrurile s-au făcut noi“ (2 Cor. 5:17).

,,Căci în Christos Isus nici tăierea împrejur şi nici netăierea împrejur nu sunt nimic, ci a fi o făptură 

Anul trecut și anul acesta, studiile de vineri seara de la Bethel au fost și sunt dedicate epistolelor pastorale. Am ajuns la epistola apostolului Pavel către Tit. Nu știam că mai am așa de multe lucruri de învățat din ea! Iată doar câteva din ele.

+++

Introducere – Tit 1:1-4

Aceste patru versete conțin una din cele mai lungi fraze din Noul Testament. Ea este complexă, contorsionată și, pentru foarte mulți, confuză. De ce și-a început apostolul epistola astfel?

Putem da un răspuns în trei părți: fraza este contorsionată, ne-necesară, dar devine necesară în contextul istoric și este o extraordinară sursă de informații.

Introducerea aceasta este greu de citit dintr-o suflare, și mai greu de înțeles și aproape cu neputință de memorat. Întreaga epistolă adresată lui Tit este echivalentul unui rezumat al celorlalte epistole pastorale. Cuvintele sunt înghesuite, iar apostolul se silește să spună foarte mult în cât mai puțin spațiu.