Ce seară de vis! Vineri am avut oaspeți la Bethel. Cu ocazia vizitei fratelui Iosif au venit împreună cu el câțiva prieteni păstori din bisericile pentecostale de aici. Poate că mulți îi cunoașteți pe frații Roșca, Florian Damian, Liviu Puraci și Joseph Frank. Vizionați una din cele mai speciale seri de părtășie și veți înțelege singuri.

„Avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat” (Romani 12:6)

Când oameni diferiți așteaptă lucruri diferite de la noi, și când toți trag de noi în toate părțile, acele așteptări se adună asemenea unui munte si ne îngroapă. Oare te simți și tu astăzi, îngropat sub maldărul așteptărilor tuturor? Dacă este așa, citește acest verset: „să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine; ci să aibă simțiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Căci, după cum într-un trup avem mai multe mădulare, și mădularele n-au toate aceeași slujbă, tot așa, si noi, …alcătuim un singur trup în Hristos” (v. 3-5).

Toți ne dorim ca ceilalți să fie mulțumiți de noi, dar în același timp trebuie să înțelegem că adeseori ei au așteptări nerealiste de la noi și uneori chiar egoiste. Și atunci de ce nu spunem…