Bunătatea este un fel de inteligență superioară. (Ramon Eder)
Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea. (Beethoven)
Bunătatea este fondul sufletelor alese. (Victor Hugo)
Bunătatea este un fel de inteligență superioară. (Ramon Eder)
Nu recunosc alt semn al superiorității decât bunătatea. (Beethoven)
Bunătatea este fondul sufletelor alese. (Victor Hugo)
Vorbind despre aceste caracteristici, știm că au fost cazuri ca unii oameni să vândă statuete rupte, lipite cu ceară, care odată cu încălzirea lor sau la supunerea la oarecare presiune, ruptura să se provoace din nou. Sincer, înseamnă cineva care trăiește potrivit cu cunoștința care o are. Continue reading “Cât de importantă e diferența dintre sinceritate, vicleșug, cunoștință – în același context”
(Trezirea spirituală din 1977, dar și începutul trădării și colobaraționismului cu puterea comunistă, al unor lideri și membri baptiști de la Caransebeș, Timișoara și București, aliați cu Securitatea și cu organele PCR, împotriva proprilor frați din Caransebeș)
Trezirea experimentată la Caransebeș a fost cel mai bine simțită în rândul tineretului. Aceștia au fost cuprinși de dorința mare de a trăi în sfințenie și de a oferi lumii o mărturie creștină eficace. Focul spiritual era întreținut de acele câteva familii dedicate care în fiecare duminică slujeau Domnului cu post și rugăciune. Continue reading “Nicolae Rădoi – O cetate vizibilă și inexpugnabilă”
Cu toții am văzut ce se întâmplă când cineva este cuprins și stăpânit de frică. Rămâne ceva din corpul lui care să nu fie angajat? Nu, tot corpul îi tremură, toți mușchii vibrează, inima-i bate mai repede, glandele secretă mult mai puternic, fiecare fir de păr de pe corăul omenesc este afectat, mușchiul, glandele, i se ridică părul, întreaga ființă reacționează. Este cel mai puternic simțământ, cel mai angajant simțământ al ființei omenești. Continue reading “Ce ajunge o ființă umană lăsată de capul ei”
“Eu pot spune împreună cu psalmistul că “Dumnezeu m-a ocrotit în coliba Lui”. Treizeci de ani, din 1937 până în 1967, am vestit Cuvântul Domnului în România. N-au fost ani de mare libertate. Am suferit înainte de a fi comuniștii atei la putere. Uneori se pare că înainte de comuniști au fost împotrivirile chiar mai mari și suferințele mai mari.
Au venit comuniștii. Un frate venit din România, după ce am ajuns eu aici, mi-a spus: “frate Pitt nu uita că mâna comunistilor este destul de lungă să te ajungă și aici. Eu însă nu m-am temut de ei nici în România și n-aveam să mă tem de ei, din America. Continue reading “Pit Popovici – Amintiri în 2003: “Dumnezeu m-a ocrotit în coliba Lui””
(Scrisoare adresată lui Daniel Branzei)
Poate vă întrebați de unde atâta prietenie între mine și familia Wurmbrand ? Nu e deloc o întâmplare. Sunt lucrurile acelea de care scrie apostolul Pavel la Efeseni 2:10:
,,Căci noi suntem lucrarea Lui și am fost zidiți în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele.’’ Continue reading “Virginia Brașov – Despre legăturile timpurii cu familia lui Richard Wurmbrand”
Fiind convins că a fi umplut cu Duhul Sfânt era o calificare mai bună pentru slujirea Evangheliei decât orice alt studiu clasic, după ce a vorbit un timp în sala de clasă, Fletcher obişnuia adesea să spună: “Aceia dintre voi care însetează după plinătatea Duhului, să mă urmeze în camera de rugăciune”, la care mulţi dintre noi l-am urmat imediat şi am continuat acolo până la amiază pentru două sau trei ore, rugându-ne unul pentru altul… Thomas Benson despre John Fletcher Continue reading “Leonard Ravenhill: Rugăciunea – fie o iubeşti, fie te laşi de ea”
Suntem aici, în adunarea Domnului, în punctul de odihnă de care vorbește David în Psalmul 23. Ați observat că acolo sunt două lucruri de semnalat. Unul este că El mă paște în pășuni verzi și tot în Psalmul 23 El spune că trec prin valea umbrei morților, dar nota comună a acestor două stări – pășuni verzi și a trecerii prin valea umbrei morților – este Domnul! Continue reading “Trinitatea păcatului”
Isaac nu a fost un om la fel de înţelept ca tatăl său Avraam. Casa lui Isaac era plină de părtinire. Isaac era de partea lui Esau iar Rebeca era de partea lui Iacov. O astfel de atitudine este cea mai bună modalitate de a despărţi o familie. Esau şi Iacov au devenit duşmani pe viaţă datorită favoritismului părinţilor lor. Un părinte favoriza pe un fiu, iar celălalt favoriza alt fiu. Astfel că cei doi băieţi au devenit geloşi unul pe altul. Şi fără îndoială că acest lucru i-a despărţit de asemenea şi pe Isaac şi Rebeca. Continue reading “Un om înţelept învaţă din greşelile altora”
A crede că putem trăi fără greșeală, fără păcat, este o mare și primejdioasă rătăcire. (15 iunie 2010) Continue reading “Lev Tolstoi – Din jurnalul ultimilor ani”