Simona Nishida : Ce-am făcut în vreme de panică?

Mulțumesc Domnului Isus Cristos și Tatălui nostru Sfânt pentru Duhul Adevărului pe care L-a trimis pentru noi, așa încât în orice împrejurare să ne deschidă ochii încât să vedem prezența lui Dumnezeu. O spun pentru că acum câteva zile am trăit o experiență înfricoșătoare așa că m-am decis să nu mai amân și să vă scriu numaidecât, ca toți frații și surorile mele în Cristos să ia aminte și să știe cum să treacă peste orice nenorocire cu care acuzatorul va veni să distrugă credința noastră.

Eram la biserică intr-o dimineață la un meeting in vederea programei Biblice pentru scoala duminicala, la care liderul a pus o intrebare si toți trebuiau să răspundă. Ne-a intrebat el despre, ce dorim sa transmitem copiilor in aceasta perioada din programa stabilita iar randul meu cand a avenit, am raspuns ca : as vrea ca copii sa stie despre puterea cuvintelor ce le rostim, folosindu-ma de exemplul Domnului Isus in vederea invierii lui Lazar. Domnul insusi spusese ca:  “Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.” ( Ioan 11:4 ) Aveam de gand sa spun copiilor cum vorbele noastre merg inaintea noastra si asteapta momentul potrivit ca Dumnezeu sa actioneze conform cu credinta noastra.

Trecuse vreo doua ore de la sedinta asta cand incepuse scoala duminicala, cu copilasi multi, copiii mei printre ei, cu cantare crestina, cu mesaj Biblic si eveniment pe placul lor ( in ziua aceea isi faceau ei singuri pizza ). Eu eram printre ei alaturi de ceilalti staffi, adunam de pe mese, mai stergeam, ajutam copilasii mai mici…cand ma uit dintr-o data la fetita mea ( Maaya are 9 ani ) , cum se prabuseste dintr-o data la pamant, inconstienta si vanata la fața. Am fugit repede la ea, am luat-o in brate si panica a pus stapanire pe mine. Am inceput sa urlu isteric , strigam intr-una numele ei, nu-mi puteam imagina ca fata mea a murit, nici nu eram in stare sa ma gandesc macar ca poate inca mai respira, nu puteam privi fata ei vanata incercam sa fug de realitate. Toata viata mea traita cu Cristos pana in momentul ala ( si umblu cu El de zece ani ) era nula in acel moment, in mintea mea nu mai exista niciun verset  care sa-mi dea putere, nici de rugaciune nu mi-am amintit sa ma rog, nici macar rugaciunea in limbi nu mai stiam de ea in timpul panicii, nici macar promisiunile pe care Domnul mi le facuse in legatura cu Maaya pana in momentul ala nu mai aveau efect, in mintea mea nu era altceva decat ” gata, a murit fata mea” ! Atata viata traita langa Domnul si in momente de incercare totul a fost zero… inainte ca dezamagirea sa ma inghita mi-am amintit un singur lucru: ISUS !!! Am inceput isteric sa-i chem Numele. Am strigat ISUUUUSSS !!!! … si fata mea a inviat, fata mea s-a trezit, de parca nu se intamplase nimic s-a uitat la mine speriata si ma intreaba: mama, am murit, sunt deja in rai? Eram confuza, tremuram toata si nu stiam ce sa fac. Ma uitam la ea si nu-mi vedea sa cred ca e vie, aveam impresia ca daca o las din brate o voi pierde din nou. Pana sa vina masina sa ne ia sa ne duca la spital mi-am amintit de Dumnezeu si am incercat sa-L implor sa ma ajute. Acum Maaya era constienta dar mi-era teama de mine caci frica era adanca , imi venea sa vars la teroarea gandului ca poate se intampla din nou ceva cu ea.

Vesetele incepusera sa se deruleze in mintea mea, Ieremia 29:11 m-a imbarbatat enorm in clipele alea ( Caci Eu stiu gandurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, ganduri de pace, si nu de nenorocire, ca sa va dau un viitor si o nadejde.

Am mers la urgenta imediat si a consultat-o un doctor batran care a zis ca totul este ok si cateodata se intampla ca sangele sa nu urce la cap si atunci se produce o pierdere de constiinta prin lesin.

Am ajuns cu bine acasa si totul a reintrat in cursul normal dar intrebarile din mintea mea incepeau sa-mi faca probleme. Cum de nu mi-am adunat puterile in acel moment sa cer vindecare asupra fetii, cum de n-am fost in stare sa cer ajutorul Lui in momentul ala? Cum de n-am apelat la bratul Domnului, la Harul Sau, intelepciunea Lui sa ma fi ajutat in acele clipe oribile? De ce a ingaduit Domnul ca toate sa se intample la biserica ? In fata tuturor copiilor, sa vada ei mititeii disperarea mea si vocea isterica sa le ramana pe constiinta?

Am prins un moment de ragaz si am plans inaintea Domnului si declar pe viata mea faptul ca Dumnezeul nostru este Cuvantul care arde de nerabdare sa ne vorbeasca, fiind Cuvantul este absurd sa nu aibe nimic de spus, asa ca raspunsurile au venit navala peste mine. Ceea ce declarasem dimineata la sedinta ca vreau sa spun copiilor, cat de important este ceea ce rostim, ca vorbele noastre merg inaintea noastra si asteapta momentul oportun ca Dumnezeu sa actioneze dupa credinta noastra, eu tocmai rostisem cuvintele lui Isus despre Lazar:

Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu sa fie proslavit prin ea.” ( Ioan 11:4 ).

Aceste cuvinte m-au asteptat in timp de doua ore ca Domnul sa isi arate Slava. Fata mea se trezise perfect, fara nici o vanataie macar, acum asteptam sa vad Slava Lui cautand in continuare raspunsuri.  Al doilea lucrul pe care l-am realizat a fost acela ca desi ma condamnam ca nu fusesem in stare de nimic in momentul panicii, chiar daca chemam Bratul Domnului, as fi uitat sa cer intelepciunea, daca chemam Harul, poate uitam sa strig dupa salvarea Lui … asa mi-am dat seama ca acumulasem toate necesitatile si toata nadejdea intr-un singur cuvant, ISUS. Nu puteam sa am o cerinta mai perfecta in necaz decat acela care inseamna totul in toate, singurul Nume care este desupra tuturor, Salvarea, Nadejdea, Neprihanirea, Aparatorul, Intelepciunea, Puterea, Bratul Domnului, Vindecarea, Harul lui Dumnezeu.

 Domnul este lângâ toti cei ce-L cheamâ, lângă cei ce-L cheama cu toată inima.  El implineste dorintele celor ce se tem de El, le aude strigătul si-i scapă. (Psalmul 145:18-19)

Pana in aceea zi auzisem multe despre El, citisem faptele Lui marete, cantasem bunatatea Lui cea Mare, dar acum pot sa spun din inima cum a spus si Iov: acum ochii meu te-au vazut Domnul meu. Ultimul lucru pe care vreau sa vi-l marturisesc este acela ca Domnul printr-o sora de la biserica mi-a raspuns la singura intrebare la care n-am crezut ca voi avea raspuns, dar Slava lui Dumnezeu caci nu ne lasa in intuneric cu capul plin de indoieli. Faptul ca totul se petrecuse sub ochii inocenti ai copiilor de la biserica n-a fost in zadar. Copiii din ziua de azi, pe care-i duc parintii peste tot, in toate parcurile de distractie, le cumpara toate jucariile si nu duc lipsa de nimic, niciunul dintre ei nu isi poate imagina cat de pretios si cat de valoros este in inima parintelui si al lui Dumnezeu. Toti copiii de la locul faptei au putut sa inteleaga dupa atitudinea mea disperata si isterica cat  de iubiti si minunati sunt copilasii nostri pentru fiecare dintre noi.

Oare cat de importanta este aceasta generatie de luptatori ai Imparatiei lui Dumnezeu, ce se ridica dupa noi, incat Satan trage cu dintii de ei sa-i distruga? Fetita mea Maaya tocmai se ridicase si ea putin in credinta incat dorise din propriai initiativa sa vina cu mine la seara de rugaciune si atacul incepuse. Am inteles ca acuzatorul nu este doar placerea lui sa ne distruga oe noi cu panica, frica, teroare, dezamagire dar mai ales ca are ochii indreptati spre mostenirea noastra, copilasii nostri care vor duce mai departe aceasta marturie vie ca Isus este Domn si Mantuitor.

Rugaciunea mea este aceasta ➡️ Psalmul 121 .

 1. Imi ridic ochii spre munti… De unde-mi va veni ajutorul? 2. Ajutorul imi vine de la Domnul, care a facut cerurile si pamantul. 3. Da, El nu va ingadui sa ti se clatine piciorul; Cel ce te pazeste nu va dormita. 4. Iata ca nu dormiteaza, nici nu doarme Cel ce pazeste pe Israel. 5. Domnul este pazitorul tau, Domnul este umbra ta pe mana ta cea dreapta. 6. De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea. 7. Domnul te va pazi de orice rau, iti va pazi sufletul. 8. Domnul te va pazi la plecare si la venire, de acum si pana in veac. (Psalmul 121)

ALELUIA, asa sa se ingrijeasca Domnul de toti copiii nostri, generatia puternica care se ridica, sa ne umple Ava Tata pe toti parintii de intelepciune, blandete, autoritate si intelegere ca sa putem sa-i crestem si sa-i instruim in acesta batalie cumplita ce se da. Te iubesc Isuse Doamne si iti multumeste inima, sufletul si mintea mea pentru tot ce faci si esti in viata mea. Aici sunt Doamne, la dispozitia Ta, foloseste-ma pentru Slava Ta. Dumnezeu sa va binecuvanteze pe toti si sa va aduceti aminte de Numele Lui Isus in orice imprejurare.

Sursa: https://www.resursecrestine.ro/marturii/165499/ce-am-facut-in-vreme-de-panica

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s