Category: Incurajare
Lupta ta nu este mai mare decât harul lui Dumnezeu
Nu vom putea înțelege Evanghelia dacă nu cunoaştem natura glorioasă a Dumnezeului nostru minunat, pe care e imperios necesar să-L rugăm
„să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale … ” (Efeseni 1: 17-19)
Continue reading “Lupta ta nu este mai mare decât harul lui Dumnezeu”
Ce înseamnă să fii femeie în casa ta
Când el are o propunere, o nouă inițiativă pentru bunul mers al familie nu-ți fă un obicei din a strâmba din nas, nici nu te transforma în “Gică Contra”. A-l încuraja, a-i îmbunățăți inițiativa cu sfaturi pline de înțelepciune spuse cu blândețe te face cu adevărat o doamnă.
Gătitul nu este pentru “slugi”, nici spălatul vaselor o ofensă. Un vas spălat nu te face mai puțin femeie și nici o ciorbă nu te transformă în roabă, ci el se va trezi și te va binecuvânta cu vorbe de apreciere și ii va mulțumi lui Dumnezeu pentru hărnicia ta. Continue reading “Ce înseamnă să fii femeie în casa ta”
Un musulman devine creștin: Îndemnuri pentru creștinii plictisiți
Comentariul pe tema cărții fostului musulman iranian, Sohrab Ahmari, From Fire, by Water, My Journey to the Catholic Faith (“Din foc prin apă, călătoria mea la credința catolică“) continuă. Conține mărturia autorului despre convertirea lui la creștinism. Primul nostru comentariu s-a încheiat cu emigrarea lui Sohrab și a mamei lui din Iran în America.
Brownsville, Texas
Prima slujbă pe care Sohrab o acceptă dupa terminarea studiilor universitare e în Brownsville, Texas, un oraș unde se întâlnesc două civilizații extreme, cea americană și cea coruptă a Mexicului. El predă cursuri la clasele elementare la copiii imigranților mexicani și de culoare. Continue reading “Un musulman devine creștin: Îndemnuri pentru creștinii plictisiți”
Meditații 3 Ianuarie: Pacea care durează
Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea.
Ioan 14:27
„Războiul care trebuia să pună capăt tuturor războaielor” – așa a fost numit Primul Război Mondial, în care au murit milioane de oameni. Când s-a făcut pace, în 1918, mulți sperau că lumea nu va mai avea alt război. Dar, la mai puțin de douăzeci de ani, a început cel de-al doilea Război Mondial, care a adus ruine nenumărate și a omorât alte milioane de oameni. Când s-a sfârșit acest război, a fost multă bucurie, dar puțină încredere în permanența păcii. Oamenii învățaseră că pacea lumii nu durează. Continue reading “Meditații 3 Ianuarie: Pacea care durează”
Învierea la credință a lui Tolstoi
“În această carte, spuneti-le – încheie el – este scris tot. Știu carte? … Englezul scoase câteva exemplare legate din Noul Testament.” (Tolstoi, ÎNVIEREA)
Evanghelia, o putere la îndemâna omului!
În Rusia, din punct de vedere literar, secolul XIX a fost dominat de cei doi geniali scriitori existențialiști, Dostoievski și Tolstoi. Dar aceștia au influiențat nu doar scriitorimea rusă ci și pe aceea occidentală, trecând granițele secolelor XX și XXI, marcând scrisul marilor scriitori care vor veni după ei (Marcel Proust, William Faulkner, Albert Camus, Franz Kafka, Henry Miller, Gabriel García Márquez, Vladimir Nabokov, Henry James, Ernest Hemingway, Mircea Eliade, Nicoale Breban…).
Tolstoi, însă, a înțeles cel mai bine drama profundă a omului. El nu numai că a înțeles condiția umană, ci, aproximativ în ultimul deceniu de viață, a și căutat să trăiască într-o relație cât mai corectă față de Dumnezeu creatorul și susținătorul vieții. Continue reading “Învierea la credință a lui Tolstoi”
Vremea deciziei de corectare e acum!
Scrierea unui astfel de articol, ca imperios necesar, l-a inspirat pastorul Daniel Branzei. Să vedem împreună de ce e cazul să luăm destul de des decizii clare privind obiectivele care sunt în centrul vieții noastre.
Andrew Wommack povestește că un prieten de-al său a ajuns pe lună în 1969 (Edwin Eugene Aldrin) și, pentru că atunci el se afla în armată în Vietnam, n-a fost la curent cu detaliile evenimentului, de aceea i-a cerut acestui protagonist să-i dea amănunte.
E de necrezut ceea ce a aflat. După decolarea capsulei în direcția stabilită, timp de 4 zile, la fiecare 10 minute i se făceau corecții de direcție, până acolo că în unele momente capsula era poziționată la o diferență de 90 de grade de cursul dorit. În final, au căzut că e de bine să admită o eroare de aterizare într-un orizont larg de… 800 km! Și… a aterizat în afara acestuia cu cca 2…3 m! Continue reading “Vremea deciziei de corectare e acum!”
Meditații 2 Ianuarie: Iosif a mai visat un alt vis
Dacă ți-ai împlinit deja un vis pe care ți l-a dat Dumnezeu, roagă-te pentru un altul – unul și mai mare! Biblia spune: „Iosif a mai visat un alt vis.” Și al doilea vis a fost mai mare decât primul. În primul vis, el a văzut snopi de grâu stând pe pământ și plecându-se înaintea lui, dar în al doilea vis, el a văzut stelele de pe cer plecându-se înaintea sa. Roagă-L pe Dumnezeu să-ți încredințeze un vis mai mare, și să te ajute să țintești mai sus. Dar ai grijă: înainte ca Dumnezeu să-ți dea un alt vis, El se va uita să vadă ce faci cu cel pe care ți l-a dat. „Căci cine disprețuiește ziua începuturilor slabe?… Aceștia șapte sunt ochii Domnului, care cutreieră tot pământul.” (Zaharia 4:10). Continue reading “Meditații 2 Ianuarie: Iosif a mai visat un alt vis”
Teofil Gavril: Binecuvântările însingurării
E noapte, e spre sfârșitul acestui an, după unii ar mai fi câteva ore din 2019 și gândurile mi
s-au dus din ceea ce lucram la proiectul ASUMAT, spre însingurare. Abia acum am realizat că sunt mai singur ca niciodată, singur în camera mea unde înregistrez, scriu, consiliez și lucrez. O singurătate care e adesea condamnată și incriminată, dar mie îmi pare o binecuvântare.
Consider însingurarea o binecuvântare nu pentru că mă separă de oameni, pentru că și eu sunt om și simt nevoia de conectare, dar o consider binecuvântare pentru că mă forțează să mă observ pe mine. Continue reading “Teofil Gavril: Binecuvântările însingurării”
Lev TOLSTOI – File de jurnal (1907)
Lev Tolstoi (1828-1910), clasic al literaturii universale (vorbind rusa, engleza și franceza) a fost unul dintre cei mai importanți romancieri ai lumii, alături de Fiodor Dostoievski, din timpul perioadei cunoscută ca vârsta de aur a literaturii ruse.
Pe lângă celelalte romane ale sale care l-au făcut celebru (Ana Karenina, Război și Pace), Tolstoi scrie romanul Învierea (retipărit, Polirom Iași-2010, ediție jubiiliară) despre care am scris aici, roman care trebuie citit neaparat, sau, dacă l-ați citit cu decenii în urmă, cum a fost cazul meu, trebuie recitit cu si mai mare atentie.
În ultimii ani de viață, 1907-1910, cugetărilrile pe teme filozofice eterne și căutarea permanentă a expresiei lor, pentru Tolstoi devine principala preocupare. Continue reading “Lev TOLSTOI – File de jurnal (1907)”



