„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!”

Faptele apostolilor 5:29

Grădina Eden

Declanșarea crizei

Dumnezeu, după ce a creat cerurile și pământul, ba chiar întregul univers cu galaxiile, El l-a creat și pe om și l-a așezat în raiul unei grădini binecuvântate de El.

Dumnezeu zisese: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; el să stăpânească peste peştii mării, peste păsările cerului, peste vite, peste tot pământul şi peste toate târâtoarele care se mişcă pe pământ.” Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Dumnezeu i-a binecuvântat şi Dumnezeu le-a zis: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” (Geneza, 1.26-28)

„Domnul Dumnezeu a luat pe om şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza, 2.15)

Cuvântul sfânt „Asemănarea Noastră” ne indică încă de la primele pagini ale Genezei că   nu este „singur” în El Însuși, ci, după cum ni se descoperă treptat în Scriptură, este Dumnezeu Tatăl și este Dumnezeu Fiul, una în Duhul – dar „ei”sunt una în Persoana Celui  care a zis: „Eu sunt Cel ce sunt”. (Exod, 3.14)

Dumnezeu este una în gândire și în decizii, în părtășia desăvârșită și minunată care există în Dumnezeu Tatăl și Dumnezeu Fiul, „manifestați” prin Duhul.

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. […] Şi Cuvântul S-a făcut trup şi a locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava Singurului născut din Tatăl.” (Ioan, 1-2; 14)

„Mă rog ca toţi să fie una, cum Tu, Tată, eşti în Mine, şi Eu în Tine; ca şi ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis. Eu le-am dat slava pe care Mi-ai dat-o Tu, pentru ca ei să fie una, cum şi Noi suntem una – Eu în ei, şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie în chip desăvârşit una, ca să cunoască lumea că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit cum M-ai iubit pe Mine.” (Ioan, 17.21)

Ignorarea lui Dumnezeu și ascultarea de „Cel rău” – Protopăcatul omenirii

Să urmărim puțin personajele din grădina Eden ( Adam și Eva; Șarpele), în economia lui Dumnezeu Creatorul.

Mai întâi de toate e bine să știm că Dumnezeu este sursa, suportul și scopul a tot ceea ce există: “Din El, prin El şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.” (Romani, 11.36)

Adam – numit generic „om” – „Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.” (Geneza, 2.7), a fost creat pentru a fi în părtășie cu Dumnezeu (dar și cu Eva), cu scopul de a împlini voia Celui ce l-a creat.

Dumnezeu i-a dat lui Adam câteva direcții de viață: „Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi supuneţi-l; şi stăpâniţi peste peştii mării, peste păsările cerului şi peste orice vieţuitoare care se mişcă pe pământ.” și „… şi l-a aşezat în grădina Edenului, ca s-o lucreze şi s-o păzească. […] Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poţi să mănânci după plăcere din orice pom din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.” (Geneza, 1.26; 2.15)

Adam (înainte de cădere) avea o mare capacitate intelectuală și de decizie din moment ce el a dat nume tuturor viețuitoarelor pământului. Și, pentru că omul e făcut să trăiască în comuniune cu alții, Dumnezeu i-a dat un ajutor potrivit, femeia creată de El din coasta bărbatului.

Adam nu a fost ferm în a asculta de Dumnezeu și a acționat la îndemnul femeii sale și a mâncat și el din pomul din care Dumnezeu îi zisese: „din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit.”

Eva – numită generic “femeie”, a fost creată ca ajutor potrivit pentru Adam. (Geneza, 2.18)

Ea trebuia să fie la îndemâna lui Adam, ca ajutor când el avea nevoie. Însă ea, într-un moment, s-a îndepărtat de el și a intrat în vorbă cu Cel rău. Nu ea primise porunca Domnului, ci Adam, iar ea a denaturat ușor-ușor cuvântul („nici să nu vă atingeţi de el, ca să nu muriţi.”). – Geneza, 3.1-6

Femeia a fost creată ca să trăiască dependentă de bărbat: „dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.”

Șarpele – șiret, înșelător, viclean. E adevărat, a fost făcut de Dumnezeu, fiecare lucru având locul și rostul lui în mecanismul vieții, însă, așa cum anumite lucruri folositoare sunt periculoase în utilizarea lor fără a respecta prescripțiile constructorului, tot așa cu șarpele. Viclean, el ia inițiativă, și intră în conversație cu Eva, cunoscând că femeia este un vas mai slab. (1 Petru 3.7)

Șarpele inițiază, așteaptă și declanșează atacul uciderii părtășiei și unității dintre soți, și cu Dumnezeu. Șarpele, irezistibil, ascunde consecințele – ba mai mult el este acela care insinuează în mintea oamenilor că nu există Dumnezeu, și, că nu există Satana!

Consecințele neascultării: „vor muri”. Boala și moartea au intrat în trupul lor. Dacă până atunci ordinea și accentul pentru om era duh, suflet, trup – unde judecata și conștiința jucau un rol primordial, nu trupul și poftele sale; după comiterea păcatului mâncării de către Adam și Eva din „pomul cunoştinţei binelui şi răului”, ordinea prioritățlor s-a schimbat, trup, suflet, duh – omul alergând-alegând, cu precădere, pentru satisfacerea nevoilor și ale plăcerilor trupului.

Iar duhul conștiinței se situează în plan secund, ajungând aproape inexistent în secolul 21, când, deciziile sunt cu totul pe dos celor poruncite de Domnul Dumnezeu (moralității, luându-i-se locul de nuromanie imoralitate, homosexualitate, materialism, darwinism, de ridicarea femeii mai presus de bărbat etc.).

Urmările ispitirii – consecința marilor crize

Apostolul Pavel nuanțează la rândul său ceea ce zice Domnul Dumnezeu în Geneza: „dorinţele tale se vor ţine după bărbatul tău, iar el va stăpâni peste tine.” (Geneza, 3.16):

„Femeia să învețe în tăcere, cu toată supunerea. Femeii nu-i dau voie să învețe pe alții, nici să se ridice mai pe sus de bărbat, ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii.” (1 Timotei, 2.11-14)

„Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos. […] Femeile să tacă în adunări, căci lor nu le este îngăduit să ia cuvântul în ele, ci să fie supuse, cum zice şi Legea. Dacă voiesc să capete învăţătură asupra unui lucru, să întrebe pe bărbaţii lor acasă; căci este ruşine pentru o femeie să vorbească în biserică. Ce? De la voi a pornit Cuvântul lui Dumnezeu? Sau numai până la voi a ajuns el? Dacă crede cineva că este proroc sau insuflat de Dumnezeu, să înţeleagă că ce vă scriu eu este o poruncă a Domnului. Şi, dacă cineva nu înţelege, să nu înţeleagă!” (1 Corinteni, 11.3; 14.34-38)

Maria și Aron (frații lui Moise) au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?”  – Numeri 12.2

Dar, într-adevăr, Dumnezeu vorbea numai prin Moise, poporului. Ca urmare a răzvrătirii ei, Maria a fost umplută de lepră (de păcat) și a fost vindecată numai după ce a suferit ocara, afară di tabără, și Moise s-a rugat pentru vindecarea ei.

E v a n g h e l i c i i (spre deosebire de bisericile seculare) au scos-o pe Maria, mama Domnului Isus, din laudele lor, un obicei oarecum corect, însă, astăzi în biserici și societate sunt îngăduite și înălțate mamele și surorile noastre, încălcând cuvântul Scripturii (2 Timotei, 3.16-17) – dar Petru şi apostolii ceilalţi […] au zis: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!” (Faptele apostolilor 5:29)

Sursa foto:https://www.google.com/.gradina.eden