Care este Numele Lui …?

„Cei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!” (Psalmul, 9.10)

Mă vor întreba: “Care este Numele Lui?”

Ce le voi răspunde?

Exod, 3.13

“Omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului.” ( Geneza 2:20)

Numele dat tuturor vitelor, păsărilor cerului şi tuturor fiarelor câmpului, de către Adam, primul om creat de pe pământ, a rămas odată pentru totdeauna, fapt ce ne face să credem că Adam a fost de o inteligență scilipitoare, atotcuprinzătoare „şi orice nume pe care-l dădea omul fiecărei vieţuitoare, acela-i era numele.” (Geneza, 2.19), căci omul avea capacitatea intelectuală cu care fusese creat de <<Dumnezeu>>, nealterată de păcatul neascultării.

Dar cine este <<Dumnezeu>>, care-i este de fapt Numele?

Odată Moise a mânat turma până dincolo de pustiu şi a ajuns la muntele lui Dumnezeu, la Horeb. Creatorul i s-a arătat într-un rug de foc care nu se mistuia și i-a vorbit lui Moise. Şi a adăugat: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov.” […] Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, şi vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel.”

Dar Moise avea o problemă mare și a zis lui Dumnezeu: „Iată, când mă voi duce la copiii lui Israel şi le voi spune: „Dumnezeul părinţilor voştri m-a trimis la voi”; şi mă vor întreba: „Care este Numele Lui?” Ce le voi răspunde?”

Dumnezeu a zis lui Moise: „Eu sunt Cel ce sunt.” Şi a adăugat: „Vei răspunde copiilor lui Israel astfel: „Cel ce Se numeşte „Eu sunt”, m-a trimis la voi.”

Dumnezeu a mai zis lui Moise: „Aşa să vorbeşti copiilor lui Israel: „Domnul Dumnezeul părinţilor voştri, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov, m-a trimis la voi. Acesta este Numele Meu pentru veşnicie, acesta este Numele Meu din neam în neam.” (Exod, 3.1-15)

Observăm că El se identifică în legătură cu niște oameni cu care a avut o relație apropiată, cu părinții poporului Israel, cu Avraam, Isaac și Iacov, ultimului schimbându-i numeloe în ISRAEL, El fiind Dumnezeul acestui popor. Lui nu-i este rușine să se numească Dumnezeul acestuia. Glorie Domnului!

Întotdeauna am avut o nelămurire sau o accepțiune deliberată: fiecare limbă de popoare îl identifică pe Creatorul universului sub un nume generic, iar românii îl cunosc sub numele „Dumnezeu”, fapt cât se poate de curios dar și benefic, deoarece originar El s-a prezentat și a rămas scris în limba evreiască veche (și aramaică) – scris cu anumite litere (numai consoane) și pronunțat într-un anumit fel.

Probabil pe cale orală a intrat în conștiința popoarelor Numele Creatorului lumii, astfel că în fiecare limbă El apare în mod aparte (Dumnezeu, Dieu, Dios, Dio, God ,Gott, Isten) și aproape de inima fiecăruia.

Cum ți S-a descoperit Domnul Dumnezeu?

Omul a fost creat după chipul și asemănarea lui Dumnezeu. L-a făcut din lutul pământului „și i-a suflat în nări suflet de viață și omul s-a facut astfel un suflet viu.” (Geneza, 2.7)

Astfel, după cum și omului i s-a dat, și Numele lui Dumnezeu are în El Însuși semnificații ale caracterului, abilităților, misiunilor și scopului Său.

Cine este Dumnezeu:

Dumnezeu există – e un fapt evident și fundamental pentru oricine cântărește și apreciază cu luciditate viața. E adevărat, însă, că majoritatea oamenilor trăiesc ca și cum El n-ar exista, ca și cum El n-ar fi pe tronul Cel Înalt de unde veghează asupra universului pe care l-a creat. E ca și cum ai fi invitat de către regele Mihai al României la o recepție, să zicem la domeniul său de la Săvârșin, ai onora invitația și ai avea atenția îndreptată doar pentru ceilalți invitați și pentru bucatele oferite, dar l-ai ignora în chip desăvârșit pe rege. Asta ar însemna cumva că regele Mihai nu există? Cam astfel se comportă oamenii invitați să aibă părtășie cu Dumnezeu și să se înfrupte din bucatele pregătite de El ca să se bucure omul de ele, însă îl ignoră total pe Dumnezeu, creatorul nevăzut, asta în timp ce El stă în spatele a tot ceea ce vedem.
Dincolo de Dumnezeu nu mai există nimic – puterea lui Dumnezeu a creat totul din nimic, înafară de El nimic nu e, El e Aflfa și Omega. Nimeni nu i-a dat nimic vreodată, faptă ce este practic imposibilă. Înafară de El nu există nici o altă realitate. De fapt filozoful grec Platon a intuit acest fapt extraordinar și l-a enunțat într-una din tezele sale din Banchetul “Numai imuabilul este real”.
Dumnezeu nu se schimbă – afirmație întărită de precedenta. „ Eu nu Mă schimb[…] nu este nici schimbare, nici umbră de mutare. […] Dumnezeu nu este un om ca să mintă, nici un fiu al omului, ca să-I pară rău. Ce a spus, oare nu va face? Ce a făgăduit, oare nu va împlini?[…] El este Același, ieri, azi și în veci” (Maleahi, 3.6; Iacov, 1.17; Numeri, 23.19; Evrei 13.8) Dumnezeu nu-și schimbă planul, gândul, cuvântul, descoperirile și promisiunile Sale pentru om.
Dumnezeu este o sursă de energie inepuizabilă – El este o sursă de energie pentru univers și, în mod deosebit, pentru om. În El avem viața, mișcarea și ființa (Fapte, 17.28). „Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă. El dă tărie celui obosit şi măreşte puterea celui ce cade în leşin. Flăcăii obosesc şi ostenesc, chiar tinerii se clatină; dar cei ce se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă, şi nu obosesc; umblă, şi nu ostenesc.” (Isaia, 40.28-31) În fiecare dimineață de la Dumneze primesc puterea și energia de a mă ridica din pat și de a face cutare sau cutare lucru.
Dumnezeu este caracterizat de obiectivitate – obiectivitatea și slava îl înconjoară ca o manta. El este cuprins de un adevăr obiectiv (omenește vorbind), mai mult decât am putea crede ști sau cunoaște. El nu este influiențat de către nimeni și nimic, căci El este desăvârșit (împlinit) în Sine Însuși. Nu este după cum pot să-mi dau eu cu părerea, El este așa cum este, neschimbător și real, măreț, de nedescris în toată splendoarea Sa.
Dumnezeu este Stăpânul a toate – noi trebuie să ne supunem Lui, creația creată de El. Omul trebuie să i se supună voii și carcterului Său, și nu invers. Nu El este la dispoziția noastră, ci omul este. Noi trebuie să-i aducem închinare și mulțumire și să facem după pretențiile Sale. „Din El, prin El și pentru El sunt toate lucrurile. A lui să fie slava în veci. Amin” (Romani, 11.36)
Dumnezeu, veșnic și neschimbător, Se apropie de om prin Isus Hristos – Isus le-a zis: „Adevărat, adevărat vă spun că mai înainte ca să se nască Avraam, Eu sunt.” Prin Isus îl putem cunoaște pe Iahve, DOMNUL, pe Cel ce a zis Eu sunt.

„Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine. Dacă M-aţi fi cunoscut pe Mine, aţi fi cunoscut şi pe Tatăl Meu. Şi de acum încolo Îl veţi cunoaşte; şi L-aţi şi văzut. Cine M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl.” (Ioan, 14.7-10).

“[Isus], care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte, ajungând cu atât mai presus de îngeri, cu cât a moştenit un Nume mult mai minunat decât al lor.” (Evrei, 1.3-4)

“Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el şi stă la adăpost.” ( Proverbe, 18:10)

Sursa foto: http://www.caleacredintei.org/