Datorită faptului că în creștinism sunt multe confesiuni care toate pretind că ele sunt cele adevărate, în cele ce urmează, voi răspunde la întrebarea din titlu, dar foarte pe scurt, fără a intra în profunzime. Fiecare punct prezentat ar putea constitui un subiect aparte, dar intenția mea este ca cei ce citesc să-și dea seama dintr-o privire de…

felul în care trebuie să arate si sa se poarte un creștin, familia lui, cum sa fie slujirea și închinarea lui; ce este și cum arată Biserica lui Hristos din care și el face parte, termeni, reguli, practici, principii, sărbători creștine și desigur să vorbesc despre Cel care are suveranitatea și autoritatea totală în creștinism: DUMNEZEU; despre Cuvântul Său scris în Biblie, care este Cartea de căpătâi a creștinilor, unde Dumnezeu și-a revelat voia Sa cu privire la ființa umană, și S-a revelat chiar pe Sine Însuși prin Fiul Său, Isus Hristos, pe care L-a trimis pe Pământ să-i salveze pe oameni de la iad. Sa începem, deci, cu Cel care este începutul tuturor lucrurilor:

1 – DUMNEZEU – este Creatorul tuturor lucrurilor, văzute și nevăzute, Cel care ne-a creat și pe noi, oamenii, ființe atât de minunate, după chipul și asemănarea Sa minunată. El este Tatăl nostru din ceruri, Părintele nostru drag, al celor ce suntem creștini, oameni care-L slujim pe El. Despre Dumnezeu nu ne ajunge hârtia să scriem ce ar fi de scris, în totul. Pe Dumnezeu nu-L știm și nu-L pricepem în totalitate. El este singurul care are primul și ultimul cuvânt cu privire la orice om, ființa sau lucru din Universul pe care l-a creat. Dumnezeu l-a lăsat pe om să aleaga între El și vrăjmașul Lui, diavolul. Tot El ne îndeamnă și ne ajută să-L alegem pe El că Stăpân al nostru pentru a ajunge la fericirea pe care ne-a pregătit-o. “La început, Dumnezeu a făcut Cerurile și Pământul” … Apoi Dumnezeu a zis: “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră … Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte barbatească și parte femeiască i-a făcut.” (Geneza 1:1; 26a-27)

Creștinul îl recunoaște pe Dumnezeu ca și Creator al său, precum și ca pe Cel care a întocmit în El însuși planul de salvare a omului de la iad, prin Fiul Său, Isus Hristos. De asemenea, creștinul Îl ascultă și-L slujește pe Dumnezeu, numai pe El.

2 – ISUS HRISTOS – este Singurul Fiu al lui Dumnezeu, Singurul Salvator al omului de la iad, Singurul Mijlocitor între Dumnezeu și om. Creștinul aduce rugăciunile înaintea Lui, sau la tronul Tatălui în Numele Domnului Isus Hristos, a jertfei pe care El a depus-o pentru noi oamenii, pentru curățirea de păcatele noastre. Nu este alt Mijlocitor între Dumnezeu și om. Isus Hristos este și Fiul Omului pentru că a venit din cer pe Pământ, a luat chip de om să poată muri în locul nostru, să-și poată vărsa sângele pentru spălarea păcatelor noastre: “Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piara, ci să aibă viață veșnică.” … Căci este un singur Dumnezeu, și este un singur mijlocitor între Dumnezeu și oameni: Omul Isus Hristos” (Ioan 3:16; 2 Timotei 2:5).

3 – DUHUL SFÂNT – este o Persoană a Trinității care convinge omul păcătos de vinovăție în fața lui Dumnezeu și de necesitatea întoarcerii la Cel ce l-a creat, prin credință în jertfa Domnului Isus Hristos și pocăință. El locuiește în creștin, stăpânește ființa lui, rodește în el și-i dă daruri duhovnicești, după cum voiește El. “Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioșia, blândețea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” “… Și fiecăruia i se da arătarea Duhului spre folosul altora. De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească despre înțelepciune; altuia, să vorbească despre cunoștintă, datorită aceluiași Duh; altuia credința, prin același Duh; altuia, darul tămăduirilor, prin același Duh; altuia, puterea să facă minuni; altuia, proorocia; altuia, deosebirea duhurilor; altuia, felurite limbi; și altuia tălmăcirea limbilor. Dar toate aceste lucruri le face unul și acelasi Duh, care dă fiecăruia în parte, cum voiește.” (Galateni 5:22-23; 1 Corinteni 12:7-11) “Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne-a fost dat: cine are darul proorociei, să-l întrebuinţeze după măsura credinţei lui. Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.”(Romani 12:6-11).

4 – BIBLIA – este Cuvântul infailibil al lui Dumnezeu revelat omului. În ea, Dumnezeu îi arată omului cine e El, cine este omul și pentru ce a fost creat, faptul că omul e păcătos, deci pierdut, posibilitatea și felul în care omul se poate întoarce la Dumnezeu, cum trebuie să trăiasca după aceea, răsplata pe care o va primi, etc. Creștinul crede Biblia în totalitate (nu frânturi din ea) chiar dacă n-o înțelege pe toată, pentru că necuprinsul Dumnezeu nu poate fi priceput în totalitate de mintea noastră limitată.

Creștinul ascultă și se supune Cuvântului lui Dumnezeu în totalitate, nu numai unde-i convine lui. Toată Biblia ne arată învățături deosebite, dar felul de închinare al creștinului este în concordanță cu Noul Testament (începând cu Evanghelia după Matei până la Apocalipsa). De ce? Pentru faptul că Cel al cărui nume îl poartă creștinii și pe care îl urmează, adică Isus Hristos, a venit în lume în urmă cu 2000 de ani și El ne-a arătat și ne-a poruncit ce trebuie să facem și cum trebuie să ne închinăm, dându-Se exemplu pe Sine însuși.

Regula clară a Bibliei este “SĂ NU TRECI PESTE ‘CE ESTE SCRIS’” (1 Corinteni 4:6); Nici să adaugi, nici să scoți afară. De ce? Pentru că: “Ascultarea de Dumnezeu face mai mult decât jertfele”, iar reversul, “neascultarea de Dumnezeu e tot atât de vinovată ca ghicirea” (1 Samuel 15:22-23).

Dumnezeu nu acceptă o ascultare de El, selectivă, sau condiționată de regulile existente în anumite religii, reguli care trec peste “ceea ce este scris.”

5 – CREDINȚA – “este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile care nu se văd.” (Evrei 11:1) Pentru a fi salvat de la iad un om trebuie să creadă că Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Salvatorul lui personal. Credința este una dintre condițiile salvării. Adică pentru a fi salvat de la iad, este obligatoriu ca omul să creadă că Isus Hristos a murit în locul lui și că numai prin ceea ce a făcut Domnul Isus poate fi salvat, nu prin fapte sau merite personale: “Apoi le-a zis: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură. Cine va CREDE și se va boteza, va fi mântuit; dar cine NU va crede, va fi osândit.” (Marcu 16:15-16) Crede în Domnul Isus și vei fi mântuit, salvat!

6 – POCĂINȚA – înseamnă căință sau a-ți părea rău pentru ceea ce ai greșit față de Dumnezeu și față de semenii tăi, a-ți cere iertare de la Dumnezeu și dacă e posibil, de la cel (cea) căruia i-ai greșit, și a nu mai repeta greșelile făcute. Datorită faptului că oamenii pocăiți au fost denigrați și împroscați cu noroi de către atei și alți creștini nepocăiți, pocăința li se pare unora ceva rău, înjositor, sau chiar de speriat. Apostolul Petru însă, le spune clar celor ce-l întrebau ce trebuie să facă ca să scape de vinovăția lor: “După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunși în inimă, și au zis lui Petru și celorlalți apostoli: “Fraților, ce să facem?” “POCĂIȚI-VĂ”, le-a zis Petru, “și fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre; apoi veți primi darul Sfântului Duh.” (Faptele Apostolilor 2:37-38). “…DUMNEZEU PORUNCESTE acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se POCAIASCA… (Faptele Apostolilor 17:30). Cei care au facut armata stiu ce inseamna porunca, sau ordin, si anume: “Ordinul sefului este LEGE pentru subordonat” ; “Ordinul se EXECUTA, NU se discuta” ; “Ordinul se executa INTOCMAI si LA TIMP”.Daca un om are asa autoritate, dar DUMNEZEU ce autoritate are?

Deci, pocăința este un lucru pe care-l pretinde Dumnezeu și care astfel ar trebui să devina un lucru natural la creștini. Pocăința este a doua condiție a salvării de la iad. Dacă nu recunoști că ești păcătos și nu-ți ceri iertare, Dumnezeu nu te iartă și deci rămâi cu păcatele asupra ta și mergi în iad. Pocăiește-te, însă, pentru a merge în rai!

7 – BOTEZUL. Botezat înseamnă cufundat, vine din limba greacă si a fost adaptat în limba română. Conform Bibliei, botezul se face oamenilor care au luat decizia să-L urmeze pe Domnul Isus în urma credinței și pocăinței lor. Nu găsim în Biblie NICI UN CAZ în care au fost botezați copii mici. Botezul se face în Numele Sfintei Treimi, după porunca Domnului Isus dată ucenicilor: “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, BOTEZÂNDU-I în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, ” … Cine va crede și se va BOTEZA, va fi mântuit” (Matei 28:19; Marcu 16:16). Reiese clar ca omul DEVINE crestin prin PROPRIE alegere , NU se naste crestin ; NU primeste calitatea de crestin de la parinti sau bunici oricat de buni crestini ar fi fost acestia. Crede în Domnul Isus, pocăiește-te și botează-te ca să fii iertat, mântuit, adică salvat de la iad!

8 – CINA DOMNULUI sau CINA CEA DE TAINĂ. Toți cei 4 evangheliști (Matei, Marcu, Luca și Ioan) relatează despre Cina Domnului. În Matei 26:26-28 ni se spune: “Pe când mâncau ei, Isus a luat o PÂINE; și, după ce a binecuvântat, a frânt-o, și a dat-o ucenicilor, zicând: “Luați, mâncați; acesta este TRUPUL MEU.” Apoi a luat un pahar, și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, i l-a dat, zicând: “Beți toți din el; căci acesta este SÂNGELE MEU, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulți, spre iertarea păcatelor.” Apostolul Ioan relatează și ce s-a întâmplat înaintea Cinei, când Domnul Isus a dat dovadă de o smerenie greu de imaginat atunci când a SPĂLAT PICIOARELE UCENICILOR, zicând: “Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca și voi SĂ FACEȚI cum am făcut Eu. Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis. Dacă știti aceste lucruri, ferice de voi, DACĂ LE FACEȚI.” (Ioan 13:15-17) .

9 – MÂNTUITOR – înseamnă Salvator și este UNUL singur, ISUS HRISTOS, Domnul care îi salvează de la iad pe cei ce cred în El, se pocăiesc, și se botează. Nu este alt Mântuitor afară de Isus Hristos, deoarece numai El a fost fără păcat și s-a dat pe Sine ca jertfa pentru iertarea păcatelor celor ce vor crede în acest sacrificiu suprem.”In NIMENI ALTUL nu este mantuire…”(Fapte 4:12).Acceptă-L ca Mântuitor al sufletului tău, și vei dobândi MÂNTUIREA, care înseamnă salvare de la iad. Crede numai și o primești fără nici o plată.

10 – CREȘTIN. Denumirea vine de la Numele Celui pe care-L urmează, adică de la CRISTOS. Creștin este bărbatul, femeia, băiatul sau fata, care s-a întors la Dumnezeu, care crede că Domnul Isus Hristos este Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu. Creștinul este un păcătos iertat, supus greșelilor, dar care se silește să trăiasca curat înaintea lui Dumnezeu și înaintea oamenilor. In Evanghelii, cei ce l-au urmat pe Domnul Isus, sunt numiti, UCENICI. In Antiohia, “…ucenicilor li s-a dat numele de crestini…”(Deci, cei dinafara i-au numit asa). El iubește pe Dumnezeu și își iubește semenii, dar urăște păcatul. El este supus stăpânirii umane, atâtă timp cât autoritățile nu-i cer să facă lucruri interzise de Dumnezeu.

11 – VORBIREA CREȘTINULUI. Creștinul este un om care nu jignește, ci este MASURAT si POTOLIT în vorbire, dar FERM ÎN PRINCIPIILE BIBLICE pe care le urmează, așa cum zice Scriptura: “Dacă vorbește cineva, SĂ VORBEASCĂ CUVINTELE LUI DUMNEZEU. Dacă slujește cineva, să slujească după puterea, pe care i-o dă Dumnezeu: pentru ca în toate lucrurile să fie slăvit Dumnezeu prin Isus Hristos, al căruia este slava și puterea în vecii vecilor! Amin.“

… VORBIREA voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare, ca să știti cum trebuie să răspundeți fiecăruia. … Felul vostru de vorbire să fie: “Da, da; nu, nu”; ce trece peste aceste cuvinte, vine de la cel rău.” (1 Petru 4:11; Coloseni 4:6; Matei 5:37)

12 – ÎMBRACĂMINTEA CREȘTINULUI, trebuie să fie decentă, de bun simț, așa cum se deduce din versetele Bibliei, din care citez: “Podoabă voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletirea părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu. Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nadăjduiau în Dumnezeu, și erau supuse bărbaților lor; ca Sara, care asculta pe Avraam, și-l numea “domnul ei”. Fiicele ei v-ați făcut voi, dacă faceți binele fără să vă temeți de ceva.” (1 Petru 3:3-6)

13 – FAMILIA CREȘTINULUI. În familia creștină este o ierarhie stabilită de Dumnezeu, nu împrumutată de la alte religii, sau după păreri omenești. Aceasta ierarhie și relațiile stabilite de Dumnezeu în familie, se văd din aceste versete biblice: “NEVESTELOR, fiți SUPUSE BĂRBAȚILOR voștri ca DOMNULUI; “Căci BĂRBATUL este CAPUL NEVESTEI, după cum și Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Și după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot așa și nevestele să fie supuse bărbaților lor în toate lucrurile. BĂRBAȚILOR, IUBIȚI-VĂ NEVESTELE cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea … Dar vreau să știți că Hristos este Capul oricărui bĂrbat; că bărbatul este capul femeii, și că Dumnezeu este capul lui Hristos. … Și voi, părinților, nu întărâtați la mânie pe copiii voștri, ci creșteți-i, în mustrarea si învățătura Domnului. … Căci Dumnezeu a zis: “Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta… Nebunia este lipită de inima copilului, dar nuiaua certării o va deslipi de el. … Cine cruță nuiaua, urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată.” (Efeseni 5:22-25; 1 Corinteni 11:3; Efeseni 6:4; Matei 15:4; Proverbe 13:24; 22:15). Dumnezeu cere copiilor să-și cinstească părinții și să-i asculte “în Domnul”. După cum se vede, cinstea și ascultarea “în Domnul” de părinți e o problemă foarte importantă în fața lui Dumnezeu. Creștinul și familia lui trăiesc în mod normal după voia lui Dumnezeu, care știe mai bine decât noi ce e bine și ce e rău, frumos sau urat, curat sau necurat. Dumnezeu ne cere să ne comportăm normal, adică după voia Lui, ca indivizi, în familie și în societate.
14 – BISERICA este formată din totalitatea celor mântuiți prin jertfa Domnului ISUS Hristos, de pe Pământ și a celor ajunși deja în Cer, din orice loc de pe Pământ și din toate timpurile. Biserica este un organism viu care formează trupul lui Hristos, iar Capul trupului, adică al Bisericii, este Isus Hristos, Cel care a răscumpărat-o cu sângele Său, ne spune Biblia: “El I-a pus totul sub picioare, și L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plinește totul în toți. … El este mai înainte de toate lucrurile, și toate se țin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea. “ (Efeseni 1:22-23; Coloseni 1:17-18). In Biblie, gasim scris ca denumirea Bisericii este “BISERICA Lui DUMNEZEU” ( 1 Timotei 3:15 ).
Oricine trăiește în păcate, nu face parte din Biserica lui Hristos, chiar dacă merge la închinare împreună cu Biserica. Păcatul desparte pe om de Dumnezeu și legătura n-o pot restabili nici banii, nici pomenile, nici lumânările, etc., ci numai Cel care este Capul Bisericii, Isus Hristos, Domnul. Numai prin Isus Hristos poți intra în Biserică, și numai trăind curat te poți menține în Biserică. Legătura strânsă a Bisericii cu Capul, Isus Hristos, și ascultarea totală de El, este esențială pentru menținerea Bisericii în viață. Bisericile locale, indiferent cum s-ar numi, care nu au legătură strânsă cu Isus Hristos și ascultare totală de El, din nefericire, sunt moarte.

Orice organizație omenească are regulile ei interne și regulile ei în relațiile cu exteriorul, care nu au voie să fie călcate. Cu atât mai mult acest lucru este valabil într-un organism viu, așa cum e Biserica. Mădularele (organele) Bisericii sunt strâns legate și dependente unele de altele, și toate împreună sunt dependente de Cap, de Isus Hristos, Domnul. Piciorul nu poate zice, n-am nevoie de ochi, pentru că ar călca în groapă; ochiul nu poate zice n-am nevoie de picior, sau de mâna, pentru că piciorul îl duce și mâna îl spală și-l îngrijește la nevoie. De asemenea nici un mădular nu poate zice, eu vreau să trăiesc independent, în afara trupului (organismului) viu, pentru că ar muri. Și încă ceva; când un mădular (organ) suferă, tot trupul (organismul) suferă. Și apoi, nu se poate concepe un trup (organism) viu fără cap. Tot așa și din punct de vedere spiritual, nu se poate concepe trupul, adică Biserica, fără Cap, adică fără Isus Hristos.

Dacă ești în Biserica lui Hristos, ai grijă nu cumva să ieși din ea, că asta înseamnă moarte, iar dacă nu faci parte din ea, caută să intri acum. Poți intra în Biserica nu după diferitele păreri ale oamenilor, ci numai așa cum îți spune Dumnezeu prin Cuvântul Său, Biblia.

15 – CASA DOMNULUI, CASA DE RUGĂCIUNE. Mulți oameni când aud vorbindu-se de Biserică se gândesc la clădire, la ziduri. Așa cum am arătat deja, clădirea sau zidirea unde se adună creștinii nu este Biserica propriu zisă, ci Casa Domnului ori Casa de rugăciune. La începuturile ei, de teama persecuțiilor sau din lipsa unor încăperi special destinate, Biserica se aduna în casele oamenilor, în aer liber, în catacombe, etc. Acum Biserica se adună la închinare în clădirea căreia i se spune Casa Domnului sau Casa de rugăciune. Desigur că ne putem ruga și închina și acasă sau oriunde am fi, dar trebuie să mergem și la Casa Domnului pentru că, așa cum îi spune și denumirea, acea cladire este destinata în mod deosebit închinării lui Dumnezeu. Însuși Domnul Isus a zis: “Casa Mea se va chema o casĂ de rugăciune.” (Matei 21:13).

În Eclesiastul 5:1 ni se spune: “Păzește-ți piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu.” Nu mergi oricum, nu vorbești oricum și nu faci ce vrei în Casa lui Dumnezeu. Dacă în casa altuia ești mai atent decât în casa ta, cu atât mai mult trebuie să știi ce poți și ce trebuie să faci în Casa Domnului. Acolo mergi ca să te rogi, să cânți spre slava Lui, să asculți Cuvântul Lui, iar după ce ieși de acolo trebuie să împlinești Cuvântul Lui. Când suntem invitați de un mare om la el acasa, ne simțim onorați, ne pregătim pentru acea vizită și dăm curs invitației. Cu atât mai mult trebuie să facem acest lucru când ne invită Dumnezeu la Casa Lui; să mergem cu bucurie, așa cum zice împăratul David în Psalmul 122:1: “Mă bucur când mi se zice: “Haidem la Casa Domnului!” Mulți care zac pe un pat de suferință ar merge la Casa Domnului, dar nu mai pot. Dacă ești în putere, du-te la Casa lui Dumnezeu pentru că “cei sădiți în Casa Domnului înverzesc” (Psalmul 93:13); și fă lucrul acesta toată viața, așa cum zice psalmistul: “… voi locui în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele.” (Psalmul 23:6).

16 – ÎNCHINAREA. “Voi vă închinați la ce nu cunoașteți; noi ne închinăm la ce cunoaștem…”, zicea Domnul Isus în discuția cu femeia din Samaria (Ioan 4:22). Aceste cuvinte ale Domnului se potrivesc și celor de astăzi care se închină la ce nu cunosc și la cine nu cunosc. Cel mai grav e faptul că mulți oameni nici nu vor să cunoască adevărul despre închinare. Dacă ar vrea să cunoască ar citi Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia, și ar vedea cui trebuie să se închine cu adevărat. Ei însă fac la fel ca și părinții, bunicii, prietenii, vecinii, rudele, etc. Desigur că pentru această situație au vină și cei ce slujesc la altare care nu le spun sau nu citesc oamenilor Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia. De fapt chiar aceștia fac lucruri pe care le-au făcut înaintașii lor, indiferent dacă sunt sau nu conforme cu voia lui Dumnezeu. În România, azi, se găsesc atâtea Biblii, încât, oricine vrea cu adevărat să afle adevărul, va citi Biblia.

În urmă cu vreo 20 de ani am stat de vorba pe probleme religioase cu un coleg de servici care era foarte pornit împotriva mea și a pocăiților, în general. În acea discuție, el a încercat cu orice preț să mă “puna la colț” argumentând prin ceea ce se vede în formele religioase, și nu prin cele scrise în Biblie. Da, în lume sunt multe religii, dar numai una e adevărata și bună, cea scrisă în Biblie și ea se numește Isus Hristos, care este Calea, Adevărul, Viața. Glorie Lui în veci!

Revenind la discuția în cauză, îmi amintesc că l-am întrebat pe colegul meu, care voia să-mi dea lecții vorbindu-mi de sus și apăsat, dacă a citit Biblia. Răspunsul lui a fost negativ, lucru de care-mi dădusem seama după cum vorbea. Atunci i-am zis cam așa: “Tu-mi povestești o carte pe care n-ai citit-o; nu crezi că ar fi mai bine să ți-o povestesc eu, că eu am citit-o?” După aceea, am scos Biblia din dulap (eram la un hotel în București) și am început să citesc din ea. Apoi l-am îndemnat să citeasca si el și să vadă ce zice Dumnezeu referitor la lucrurile pe care el pretindea că le știe, și nu să susțină părerile unor oameni, a unor frânturi de discuții auzite pe la colțuri, sau în locuri unde nu se predică adevărurile biblice. Mai spre sfârșitul discutiei m-a întrebat dacă nu i-aș putea face și lui rost de o Biblie (era înainte de decembrie 1989 și Bibliile se găseau greu). După întoarcerea la Arad i-am făcut rost de o Biblie pe care el a pus-o pe noptieră și citea din ea seara, după cum zicea. El însă își continua viața ca și mai înainte: fuma, bea, înjura, etc. După vreo cațiva ani i s-a descoperit o tumoare la cap; i s-a făcut operație și a mai trăit vreo 8 luni. În timpul acela l-am invitat să vina la Casa Domnului, la pocăiți (că zicea că nu fusese niciodată); parcă a promis că vine, dar n-a venit. Botezul știa că trebuie să-l facă, dar din câte știu eu, nu l-a făcut. Nu sunt eu judecătorul nimănui și nu pot să spun care a fost decizia Judecătorului Suprem, Dumnezeu. Exemplul acesta arată cât de nedocumentați, ignoranți și împietriți sunt mulți, și în privința închinării, și în privința celorlalte lucruri pe care ne spune Dumnezeu sa le facem.

În continuare voi cita câteva versete din Biblie în care se vede că adevărații credincioși ai lui Dumnezeu, nu au primit închinarea de la oameni, și mai mult decât atât, ei înșiși spun cui să ne închinăm. Toți aceștia sunt creștini despre care oamenii au auzit vorbindu-se, dar, pentru că nu citesc Biblia, nu știu ce-i scris despre ei.
În capitolul 10 al cărții Faptele Apostolilor se vorbește de Corneliu, un sutaș roman cucernic și temător de Dumnezeu, care a greșit în închinare: “Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieșise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, și i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat și a zis: “Scoală-te, și eu sunt om! Și vorbind cu el, a intrat în casă…“(v.25-27).

Al doilea exemplu este al apostolului Ioan care după ce a fost răpit la cer și călăuzit de un înger acolo, văzând lucruri deosebite și foarte greu de povestit cu cuvinte omenești, era gata să se închine greșit: “Eu, Ioan, am auzit și am văzut lucrurile acestea. Și după ce le-am auzit și le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului, care mi le arăta, ca să mă închin lui. Dar el mi-a zis: “Ferește-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună slujitor cu tine, și cu frații tăi, proorocii, și cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.” (Apocalipsa 22:8-9)

În versetele citate sunt prezentați patru apostoli ai Domnului Isus Hristos și un înger din cer care n-au primit închinarea de la oameni. Mai mult, îngerul spune răspicat cui trebuie să ne închinăm: lui Dumnezeu! Pe de altă parte, Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu a primit și primește închinarea. Deci, rugăciunile trebuie făcute Domnului Isus care este Singurul Mijlocitor la Tatăl pentru problemele noastre, ori lui Dumnezeu Tatăl, în Numele Domnului Isus, Fiul Său, deoarece El a murit în locul nostru, al celor păcătoși și El are trecere în fața Tatălui: “… Adevărat, adevărat, vă spun că, orice veți cere de la Tatăl, în Numele Meu, vă va da. … Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 16:23; 14:14)

Porunca lui Dumnezeu este clară: “Să nu ai alți dumnezei în afară de Mine. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești; căci Eu, Domnul, Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, și Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele. Să nu vă faceți idoli, să nu vă ridicați nici chip cioplit, nici stâlp de aducere aminte; să nu puneți în țara voastra nici o piatră împodobită cu chipuri, ca să vă închinați înaintea ei; căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru.” (Exod 20:3-6; Levetic 26:1)
Dumnezeu să-ți ajute să te închini și să-ți îndrepti rugăciunile numai spre El, în Numele Domnului Isus Hristos!

17 – SĂRBĂTORI, ZILE ÎNCHINATE DOMNULUI, COMEMORĂRI DE EVENIMENTE. Sărbătorile, zilele de închinare înaintea Domnului, comemorările de evenimente și felul în care ele trebuie să se țină, sunt arătate în Biblie. Sărbătorile sunt în cinstea Domnului, nu a omului, și tot ce se face în ele trebuie să fie închinat cu recunoștință și cu mulțumire, Domnului. Nu găsim în Biblie că Domnul Isus ar fi poruncit sau că apostolii și Biserica primară și-ar fi sărbătorit zilele de naștere sau de nume, în schimb găsim scris că, “În ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. … În ziua dintâi a săptămânii, eram adunați laolaltă ca să frângem painea.”Ucenicii au inceput sa se adune impreuna in ziua dintai a saptamanii, adica Duminica, ziua INVIERII DOMNULUI ISUS HRISTOS. Crestinii si sarbatoresc o data pe an Invierea, Pastele. (Faptele Apostolilor 2:1; 20:7a). Ziua Cincizecimii (Rusaliile) e a 50-a zi de la Paști. Primii creștini, Prima biserică din Ierusalim făcea chiar mai mult: “Toți împreună erau nelipsiți de la Templu în fiecare zi, …” (Faptele Apostolilor 2:46a). Domnul Isus ne-a dat porunca tuturor celor ce-L urmăm să comemorăm moartea Lui, pentru că El, cel Prea Sfânt, S-a jertfit în locul nostru, al celor păcătoși, pentru a ne salva de la iad. Comemorarea se face prin împărtășirea la Cina Domnului, sau Cina cea de taină: “Căci am primit de la Domnul ce v-am învățat; și anume că, Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine. Și, după ce a mulțumit lui Dumnezeu, a frânt-o și a zis: “Luați, mâncați; acesta este trupul Meu, care se frânge pentru voi; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Tot astfel, după cina, a luat paharul și a zis: “Acest pahar este legământul cel nou în sângele Meu; să faceți lucrul acesta spre pomenirea Mea, ori de câte ori veți bea din el.” Pentru că, ori de câte ori mâncați din pâinea aceasta și beți din paharul acesta, vestiți moartea Domnului, până va veni El.” (1 Corinteni 11:23-26).

Crestinii de azi sarbatoresc sau comemoreaza evenimente din viata Domnului ISUS: Nasterea, Botezul, Moartea, Invierea si Inaltarea Lui Isus Hristos la Cer.

Mai este sarbatorita si Coborarea DUHULUI SFANT pe Pamant.

Sarbatorirea unor evenimente atat de important pentru crestin nu trebuie sa fie cu imbuibari de mancare si bautura, ci cu a medita la ceea ce a facut si face Tatal, Fiul si Duhul Sfant pentru a ne salva de la iad si a ne duce in Cer, citirea Bibliei, mersul la Biserica, rugaciuni de multumire adresate Lui Dumnezeu si ajutorarea celor in nevoi.

Strămoșii noștri creștini au făcut lucruri după voia lui Dumnezeu, în concordanță cu ceea ce a poruncit Domnul Isus Hristos, numai că unii dintre ei, fiind oameni și supuși greșelilor (așa cum suntem și noi), au și deviat de la calea dreaptă care este Domnul Isus. Unele calendare ale crestinilor sunt pline de sarbatori pe care nu le gasim in Biblie; ba unii mai au si sarbatori diavolesti (halloween-ul, etc.). Deci sa luăm ghidul creștinului, adică Biblia, și sa comparăm ce scrie în ea cu ceea ce fac acum creștinii, ca să vedem ce e bun și ce nu e bun. Ce-i bun, adică după voia lui Dumnezeu, trebuie să facem, și ce nu, nu avem voie să facem.

Domnul Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, are un cuvânt tăios la adresa celor ce țineau datini strămoșești, dar care lăsau deoparte Cuvântul lui Dumnezeu: “Atunci niște Farisei și niște cărturari din Ierusalim au venit la Isus, și I-au zis: “Pentru ce calcă ucenicii Tai datina bătrânilor? … Drept răspuns, El le-a zis: “Dar voi de ce călcați porunca lui Dumnezeu în folosul datinei voastre? … Fățarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, când a zis: “Norodul acesta se apropie de Mine cu gura și mă cinstește cu buzele, dar inima lui este departe de Mine. Degeaba Mă cinstesc ei, învțând că învățături niște porunci omenești.” (Matei 15:1-9)

Recunoscând greșelile și abaterile unor conducători religioși din trecut de la ceea ce scrie în Biblie, în urmă cu câțiva ani, conducători religioși creștini de azi, și-au cerut scuze pentru faptele strămoșilor lor care cuprindeau: inchiziție, discriminare, bătăi, închisoare, persecuții, războaie (cruciade). Toate acele fapte fuseseră înfăptuite pe bază religioasă și în numele crucii. Se știe că în acea vreme dar și azi în unele religii, nu aveau voie să pună mâna pe Biblie decât preoții, și în acest fel ceilalți nu au văzut că sunt pe o cale greșită și nu s-au întors la Calea adevărata, la Isus Hristos. Atunci, dacă nu erai de aceeași părere cu acei conducători religioși, te exterminau. Pentru ei nu conta părerea lui Dumnezeu, ci părerea lor și au făcut din religie un instrument de supunere și tortură a maselor, a popoarelor. Au făcut religia lor religie de stat! Nu din creștinism au făcut religie de stat, ci din religia lor, din părerile lor.

Domnul Isus Hristos, Salvatorul lumii, n-a venit pe Pământ să-l cucerească prin forta, ci cu dragoste și în smerenie. A ajutat oamenii care erau în nevoie, și la urmă și-a dat viața ca jertfă de ispășire pentru omenirea întreagă, pentru oricine crede în El și se pocăiește de păcatele făcute.

Ceea ce e mai grav este faptul că în creștinism se practică obiceiuri luate de la păgâni, cum ar fi cultul morților, întrebarea morților, ghicirea, vrăjitoria, etc. Când vezi că se fac astfel de lucruri, te întrebi cum pot pretinde cei ce le fac că sunt creștini. În Biblie scrie că astfel de fapte sunt o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Cel care inspiră la aceste fapte este vrăjmașul lui Dumnezeu și al creștinilor, este diavolul.
Desigur, să respecți și să îngrijești mormintele părinților sau ale altor persoane, nu e rău, dar nu te închini, nu te rogi, nu venerezi oase, fragmente din veșminte sau obiecte ale lor, sau ale altor persoane, indiferent cine ar fi fost ele.

În legătură cu cei ce cheamă și întreabă morții, care merg la ghicitori și vrăjitori, iată ce zice Cuvântul lui Dumnezeu: “Dacă vi se zice însă: “Întrebați pe cei ce cheamă morții și pe cei ce spun viitorul, care șoptesc și bolborosesc” răspundeti: “Nu va întreba oare un popor pe Dumnezeul său? Va întreba el pe cei morți pentru cei vii? … Dacă cineva se duce la cei ce cheamă pe morți și la ghicitori, ca să curveasca după ei, Îmi voi întoarce Față împotriva omului aceluia, și-l voi nimici din mijlocul poporului lui. … Să nu fie la tine nimeni care să-și treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meșteșugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morți. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului… Tu să te ții în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele și de ghicitori; dar ție, Domnul, Dumnezeul tău, nu-ți îngăduie lucrul acesta. … Pe vrăjitoare să n-o lași să trăiasca.” (Isaia 8:19; Levetic 20:6; Deuteronom 18:10-14; Exod 22:18). După aceste citate din Cuvântul lui Dumnezeu, comentariul meu este de prisos.

18 – SALUTĂRI, URĂRI ȘI ATITUDINI CREȘTINE. “Pe când vorbeau ei astfel, însuși Isus a stat în mijlocul lor, și le-a zis: “Pace vouă!” … Harul Domnului Isus Hristos, și dragostea lui Dumnezeu, și împărtășirea Sfântului Duh, să fie cu voi cu toți! Amin. … Dar Eu vă spun: Iubiți pe vrăjmașii voștri, binecuvântați pe cei ce va bleastăma, faceți bine celor ce va urăsc, și rugați-vă pentru cei ce vă asupresc și vă prigonesc, … Ioan, către cele șapte Biserici, care sunt în Asia: Har și pace vouă din partea Celui ce este, Celui ce era și Celui ce vine, și din partea celor șapte duhuri, care stau înaintea scaunului Său de domnie, și din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întai-născut din morți, Domnul împăraților pământului! A Lui, care ne iubește, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său, și a făcut din noi o împărație și preoți pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava și puterea în vecii vecilor! Amin.” (Luca 24:36; 2 Corinteni 13:14; Matei 5:44; Apocalipsa 1:4-6)

Salutul “Pace” este luat în batjocură de mulți care se numesc creștini, dar el a fost rostit de Cel care este Mântuitorul și Domnul creștinilor, Isus Hristos. Glorie Lui! Nu e puțin lucru să-l saluți și să-i urezi cuiva să aibă pace. Sunt mulți oameni care n-au pace în inimile lor și sunt atâtea familii unde nu-i pace… Nu e pace de multe ori în societate și în lume, și chiar în biserici locale, fiindcă diavolul vrea și reușește să facă tulburare. Ce pierdere mare este să n-ai pace! Domnul păcii, Isus Hristos să dea pacea Lui tuturor celor ce au nevoie de ea și I-o cer!

Nu-i ușor să binecuvântezi și să te rogi pentru cei ce te batjocoresc și-ți aruncă blesteme, te prigonesc, te bat, te închid, sau chiar te omoară. Omenește e să raspunzi cu aceeași monedă, dacă nu cumva și mai rău, adică să te răzbuni. Fiind un urmaș al lui Hristos, care a trecut prin toate acestea cand era pe Pamant, creștinul este ajutat de El să poată face acest lucru. Cât despre razbunare, Biblia ne spune că ea este a Domnului.

Cuvântul “har” înseamnă dar nemeritat din partea lui Dumnezeu. Tot ce avem și ce suntem e de la Dumnezeu, însă cel mai mare dar pe care Dumnezeu Tatăl ni l-a dat este Fiul Său, Isus Hristos. El a venit pe Pământ ca să ne scape de la iad, dându-Se ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre, așa cum zice apostolul: “căci știti că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ați fost răscumpărați din felul deșert de viețuire, pe care-l moșteniserăți de la părinții vostri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur și fără prihană.” (1Petru 1:18,19. Nu este har, sau dar nemeritat mai mare decât Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos. Îi mulțumim în veci lui Dumnezeu Tatăl pentru El!
Glorie în veci Tatălui, Fiului și Duhului Sfânt!

19 – RELAȚII ȘI GRADE DE RUDENIE CREȘTINE. Relațiile dintre oameni sunt foarte des condiționate de gradele de rudenie care există între ei. În multe situații îți rezolvi probleme, obții anumite bunuri materiale sau primești anumite ranguri, onoruri, etc., datorită gradului de rudenie pe care-l ai cu o persoana. Cele mai apropiate rudenii sunt cele din familie: soțul/soția, copiii, părinții, frații, surorile, nepoții. Omenește, acestea sunt cele mai înalte grade de rudenie.

Din punct de vedere spiritual pot fi considerați rude cei care sunt numiți de Dumnezeu copiii Lui; și aceasta pentru că ei au fost mântuiți de El și pentru că ei se încred în El, Îl servesc și-L slăvesc pe El. Apoi, pentru că Domnul Isus îi socotește frați și surori pe toți acei care fac voia Tatălui din cer. În rugăciunea domnească, Domnul Isus îi învață pe ucenici să-L numească pe Dumnezeu, “Tatăl nostru care ești în ceruri” (Matei 6:9), iar în altă împrejurare El spune: “… “Cine este mama Mea, și care sunt frații Mei?” Apoi Și-a întins mâna spre ucenicii Săi și a zis: “Iată mama Mea și frații Mei! Căci oricine face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, sorĂ și mama.” (Matei 12:46-50) Iar apostolul Ioan scrie: “Vedeți ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu.” (1 Ioan 3:1) Unii spun că toți oamenii sunt copiii lui Dumnezeu fiindcă El ne-a creat pe toți, dar Biblia specifică: “Prin aceasta se cunosc copiii lui Dumnezeu și copiii diavolului. Oricine nu trăiește în neprihănire, nu este de la Dumnezeu; nici cine nu iubește pe fratele său.” (1 Ioan 3:10) În Ioan 8:44 scrie că Domnul Isus le-a spus celor care se considerau copii ai lui Dumnezeu prin descendența de la Avraam, dar care trăiau în păcat: “Voi aveți de tată pe diavolul” (Ioan 8:44). Deci cei ce trăiesc în neprihănire, adică în curăție, sunt copiii lui Dumnezeu, iar cei ce trăiesc în păcat, în neascultare de Dumnezeu, sunt considerați copiii diavolului.

Nu este grad de rudenie și relație mai deosebită și mai importantă decât să fii copilul lui Dumnezeu și frate sau soră cu Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, și așa fiind, să ai drept la moștenirea pe care ți-a promis-o Tatăl: raiul și viața veșnică în fericire. De aceea, te îndemn, dacă ai deja calitatea de copil a lui Dumnezeu, să ai mare grija s-o păstrezi până la sfârșitul vieții, iar dacă nu ai aceasta calitate, să cauți s-o obții cât mai repede prin credința în Domnul Isus.

20 – In viaţa creştinului NU au ce căuta FAPTELE FIRII PĂMÂNTEŞTI, care sunt arătate în textul următor: “Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, NU VOR MOSTENI IMPARATIA LUI DUMNEZEU.” (Galateni 5:19-21)

21 – MISIUNEA CREȘTINULUI. Apoi le-a zis: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptura. Cine va crede și se va boteza, va fi mântuit; dar cine nu va crede, va fi osândit.” … “Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzeasca tot ce v-am poruncit.” “ … Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălțat la cer, și a șezut la dreapta lui Dumnezeu. Iar ei au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei, și întărea Cuvântul prin semnele, care-l însoțeau. Amin.” (Matei 28:19-20a; Marcu 16:15-16;19-20) Pe lângă viața curată pe care trebuie s-o aibă ca și urmas al Domnului Hristos, creștinul are și obligația dată de Salvatorul lui să continue misiunea începută de El acum 2000 de ani. Asta și fac toți urmașii lui Hristos pe măsura credinței și puterii primite de la El, prin Duhul Sfânt. Unii “crestini considera asta “propaganda religioasa” (termenul “propaganda” este luat de la comunisti); divolul este cel care cauta pe toate caile sa opreasca raspandirea Evangheliei, inclusiv prin unii dintre cei ce pretind ca sunt crestini. Ceea ce le-a încredințat Domnul Isus ucenicilor de atunci și celor de azi este o poruncă, și mulți pentru a o împlini au plătit un preț mare, ei sau familiile lor: frustrări, discriminări, persecuții, bătăi, închisori. Unii dintre ei au plătit chiar cu viața îndeplinirea acestei porunci a Mântuitorului. Pentru un creștin, misiunea dată de Domnul Isus e cea mai importantă dintre toate.

22 – RĂSPLĂTIREA CREȘTINULUI. Se merită oare să trăiești o viața curata fără să te întinezi cu plăcerile păcătoase, sau dacă ai trăit în păcat, se merită să lași păcatul pentru ceea ce-ți ofera Fiul lui Dumnezeu? Beția și orice patima rea nu pot aduce lucruri bune și fericire, ci ceartă, bătăi, scandal, boală, ruină financiară. Ura, cearta, minciuna, adulterul, sunt lucruri din aceeași categorie, care duc la ruinarea individului, a familiei, a societății. Nu doresc să enumăr alte păcate mai grave. Oricum ar fi considerat păcatul de către om, în fața lui Dumnezeu păcatul e condamnabil. Socotit mare ori mic, păcatul te trage jos, indiscutabil, și în final te duce în iad.

Sunt și în lumea asta plăceri, dar Biblia spune că sunt de-o clipa, adică trec repede, cum trece și viața omului. Aceste plăceri sunt de suprafață, pentru că după ele vine destul de repede, încă aici pe Pământ, partea amară, dureroasă sau chiar dezastruoasă.

Dumnezeu acordă calitatea de copil al Lui celor ce vin la El cu pocăință, prin credință, iar apoi fiecare din ei are însărcinarea de la Domnul Isus să lucreze pentru El, adică să propovăduiască și la alții Evanghelia. În final, El va răsplăti pe fiecare creștin cum nu poate să o facă nimeni pe Pământ. Isus Hristos dă “viață fără moarte”, tocmai ceea ce tinde fiecare om de pe Pământ să obțină. Și acest lucru e posibil pentru că însuși Fiul lui Dumnezeu este viața!

Toți oamenii doresc o viață veșnică fericită, însă mulți dintre ei se complac să trăiască aici pe Pământ în păcat. Cele două lucruri sunt incompatibile. Numai viața curată trăită în ascultare totala de El (nu parțială și din când în când) duce la răsplătire, așa cum spunea Domnul Isus Hristos: “Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: “Veniți binecuvântații Tatălui Meu de moșteniți Împărația, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii. Căci am fost flămând, și Mi-ați dat de mâncat; Mi-a fost sete, și Mi-ați dat de băut; am fost străin, și M-ați primit; am fost gol, și M-ați îmbrăcat; am fost bolnav, și ați venit să Mă vedeți; am fost în temniță, și ați venit pe la Mine.” Atunci cei neprihăniți Îi vor raspunde: “Doamne, când Te-am văzut noi flămând, și Ți-am dat să mănânci? Sau fiindu-ți sete, și Ți-am dat de ai băut? Când Te-am văzut noi străin, și Te-am primit? Sau gol, și Te-am îmbracat? Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniță, și am venit pe la Tine?” Drept răspuns, Împăratul le va zice: “Adevărat vă spun că, ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia din acești foarte neînsemnați frați ai Mei, Mie mi le-ați făcut.” Vorbind despre răsplătirea celor credincioși, apostolul Pavel scrie: “Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit, și la inima omului nu s-au suit, așa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.” (1 Corinteni 2:9) Apostolul Ioan a avut harul să fie răpit în duhul la cer și să vadă lucrurile de dincolo, pe care cu greu le-a putut descrie: “Și unul din bătrâni a luat cuvântul, și mi-a zis: “Aceștia, care sunt îmbrăcați în haine albe, cine sunt oare? Și de unde au venit?” “Doamne” i-am răspuns eu “Tu știi”. Și el mi-a zis: “Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele, și le-au albit în sângele Mielului. Pentru aceasta stau ei înaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, și-I slujesc zi și noapte în Templul Lui. Cel ce șade pe scaunul de domnie, își va întinde peste ei cortul Lui. Nu le va mai fi foame, nu le va mai fi sete; nu-i va mai dogorî nici soarele, nici vreo altă arșiță. Căci Mielul, care stă în mijlocul scaunului de domnie, va fi Păstorul lor, îi va duce la izvoarele apelor vieții, și Dumnezeu va șterge orice lacrimă din ochii lor.” (Apocalipsa 7:13-17). Întoarce-te la Dumnezeu, lucrează pentru El și răsplata iti va fi mare in cer!

Acesta-i portretul, viața, închinarea, lucrarea (misiunea), și răsplătirea creștinului. Așa cum spuneam și la-nceput, la fiecare punct arătat s-ar putea scrie mult mai mult, însă am dorit să scriu pe scurt ce înseamnă să fii un creștin care trăiește după ceea ce spune Biblia, adică după voia lui Dumnezeu și nu după păreri omenești, și fără a trece peste CEEA” ce este scris” în Biblie (nu în alte cărți). Parerile omenesti, interpretarile, sunt de fapt erezii, sau abateri de la Calea Dreapta-Domnul ISUS HRISTOS. Rămâne la latitudinea fiecăruia dacă vrea să fie un creștin de formă, după reguli, obiceiuri, și tradiții omenești care în fața lui Dumnezeu n-au nici o valoare ci sunt vrednice de pedeapsa, sau să fie creștin adevărat după voia lui Dumnezeu, în ascultare totală (repet, nu parțială și din când în când) de El, și având ca ghid sau îndrumar Cuvântul lui DUMNEZEU, BIBLIA (numai Biblia) și tot ce se încadrează și poate fi documentat cu acest UNIC ghid. Acestea nu sunt pareri omenesti, ci Biblice; din aceasta cauza am dat atatea citate. Sa ne uitam in aceasta oglinda -BIBLIA- si sa vedem daca suntem CRESTINI ADEVARATI sau nu.

Alege să fii creștin adevărat ascultând de Dumnezeu și lucrând pentru El cât mai mult, și răsplata îți va fi mare în cer. Ia decizia aceasta chiar acum, pentru că ziua de mâine este a Domnului și nu poți fi sigur că va fi si a ta! Dumnezeu să-ți ajute si sa ne ajute la toti! Amin!

P.S.:

• Sublinierile din citatele Biblice aparţin autorului articolului;
• “Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”, adica BIBLIC, cf. 1 Tes.5.21;
• Oferiți la cât mai multi acest articol, pentru a fi clarificati, întăriti in credinta, sau pentru a se intoarce la DUMNEZEU; veti vedea rezultatele aici sau in Cer;
• “Sa stiti: cine seamana putin, putin va secera; iar cine seamana mult, mult va secera.”(2Cor.9:6)Ioan Burcă – Atlanta, SUASursa: Elena Toma – Club XXL