“Fraților, vă fac cunoscut  Evanghelia … că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat, şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece. După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.”

1 Corinteni, 15.1-6

.

Învierea Glorioasă a Mântuitorului Isus

.

„Îmi dau viaţa, ca iarăşi s-o iau.  Nimeni nu Mi-o ia cu sila, ci o dau Eu de la Mine. Am putere s-o dau şi am putere s-o iau iarăşi.”  (Ioan, 10.17-18)

Uneori este dificil să vorbești despre lucruri foarte importante dar care sunt și foarte cunoscute. În această împrejurare, dacă am vrea  să ținem seama de o vorbă de duh a lui Nicolae Iorga, am tăcea, dar pietrele vor vorbi negreșit.

“Nu discuta evidența, lasă-i s-o afle pe seama tăgăduirii lor.” (Nicolae Iorga)

Pe de o parte, subiectul învierii Domnului Isus, din moarte, este unul inepuizabil. Apoi, pe de altă parte, mulți nu cred că a avut loc, dar nici nu cercetează evenimentul și dovezile existente, în istorie.

Cert este că fără înviere, nu ar exista creștinismul. Creștinismul este singura cale spre cer, așa cum Isus este singura cale spre cer, deoarece El nu a dat și alte căi sau direcții prin care să putem ajunge acolo.

Sărbătoarea Învierii Lui Hristos nu e nicidecum legată de o poveste, fie ea și istorică, sau de o  legendă. Creștinii sărbătoresc o realitate obiectivă care trebuie  și merită a fi celebrată, într-un fel sau altul, în fiecare zi,  și de către fiecare om.

Dovezi ale învierii lui Isus – 

unicitatea învierii lui Isus

Noi vorbim acum despre ceea ce cunoaștem și despre ceea ce ne-a afectat viața, înnoind-o, despre unicitatea învierii Domnului. Și, într-adevăr, este unică în Univers, nimic asemănător nu s-a mai întâmplat.

Să enumerăm câteva dintre motivele care fac unică învierea lui Isus: este vorba despre o Persoană unică, autentică, reală, care a avut o lucrăre excepțională pentru omenire;  învierea a fost proclamată de îngeri, ea este relatată în Evanghelii și în epistole, dar și în cartea Faptele apostolilor și în Apocalipsa.

Conceptul învierii  fusese dezvăluit de Sfânta  Scriptură

“Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.” (Psalm, 16.10)

„Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov”? Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii.” (Matei, 22.32)

“Am prorocit cum mi se poruncise. Şi a intrat duhul în ei, şi au înviat şi au stat pe picioare: era o oaste mare, foarte mare la număr.” (Ezechiel, 37.10)

• Învierea fiului văduvei din Sarepta, la rugăciunea făcută de prorocul Ilie;
•  Învierea fiului Sunamitei, la rugăciunea făcută de prorocul Elisei;
• Domnul Isus l-a înviat din morți pe Lazăr, pe fiica fruntașului Iair;
• La rugăciunea apostolul Pavel  a înviat Eutih.

Cu toate acestea, învierea Domnului Isus este unică:

a. Nimeni nu-și mai prevestise vreodată moartea și învierea

“Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece şi le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, şi tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; şi, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.”  (Luca, 18.32-33)

Este unică prin Persoana Domnului Isus care  este Unic prin natura Persoanei Sale. El are o natură divină, este Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Isus este Hristosul.

“La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.” (Ioan, 1.1-2)

“Simon Petru, drept răspuns, I-a zis: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu!” (Matei, 16.16)

“Eu şi Tatăl una suntem.” (Ioan, 10.30) Așadar, nu a murit cel mai important om, ci Cineva de aceeași natură cu Tatăl. A murit Logosul Întrupat, Care este una cu Tatăl.

b. Este unică și datorită lucrării lui Isus pentru omenire

“Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale.” (Matei, 1.21)

“Iată Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii!” (Ioan, 1.29)

Deci Mântuitorul, Mielul, Împăratul lui Dumnezeu este în mijlocul poporului. Ba mai mult El este în ei. El vestește și aduce Împărăția lui Dumnezeu.

c. Este o Persoană reală, prevestită de Scriptură

Atunci când apostolul Pavel vorbește înaintea celor din fruntea poporului, despre Dumnezeu și  despre Isus, împăratul Agripa și Festus, îl ascultă. Însă atunci când ajunge să vorbească despre moartea și învierea Sa glorioasă, ei nu cred și consideră că e o pierdere de timp să zăbovească asupra acelor detalii (pentru ei) îndoielnice,  și-i zic “asupra acestor lucruri te vom asculta altădată”. Pentru că ei, ca și pentru alții care nu cercetează despre autenticitatea faptelor învierii lui Isus,  se întreabă în fugă, oare învierea Sa este un fapt dovedit  sau este doar o tradiție neverificată?

Însă învățătura lui Isus este reală, cu dovezi certe, puternice,  indubitabile, și este autentică:

• A fost profețită de VT: “El ne va da iarăşi viaţa în două zile; a treia zi ne va scula, şi vom trăi înaintea Lui.” (Osea, 6.2);
• Vorbește istoria prorocului Iona;
• Vorbește cartea prorocului Isaia: “după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.” (Isaia, 53.10)

Învierea Sa glorioasă n-a fost nicidecum o înviere accidentală, ci una prevestită cu cu mult timp înainte, cu detalii remarcabile, căci a fost parte în planul lui Dumnezeu de mântuire.

Însuși Domnul Isus, în cinci ocazii, Și-a prevestit moartea și învierea Lui (a treia zi), căci moartea nu-L putea ținea.

d. Învierea lui Isus a fost proclamată de îngeri

A treia zi când femeile veniseră la mormânt au fost întâmpinate de îngeri:

“Dar ei le-au zis: „Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că: „Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învie.” (Luca, 24.5-7)

e. Este relatată în Evanghelii
f. Este relatată în epistolele apostolilor
g. Este relatată în cartea Faptele apostolilor și în Apocalipsa
h. Există numeroase dovezi în Scriptură
i. Există dovezi în istorie
j. Există dovezi în arheologie

Spun unii oameni, dar dacă Scripturile nu sunt adevărate? Dar ce spun dușmanii Lui de moarte? Ne aducem aminte că mormântul a fost pecetluit cu grijă, deoarece preoții și fariseii i-au cerut lui Plilat:

“Dă poruncă, dar, ca mormântul să fie păzit bine până a treia zi, ca nu cumva să vină ucenicii Lui noaptea să-I fure trupul şi să spună norodului: „A înviat din morţi!” Atunci înşelăciunea aceasta din urmă ar fi mai rea decât cea dintâi.” Pilat le-a zis: „Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi.” Ei au plecat şi au întărit mormântul, pecetluind piatra şi punând strajă.” (Matei, 27.64-66)

Preoți și farisei care atunci L-au condamnat și răstignit pe Neprihănitul Fiu al Lui Dumnezeu. Ei  și-au urat unii altora cu “sinceritate și evlavie” –    Șabat Șalom!

Dar ce spune evanghelistul Matei?

“Pe când se duceau ele, au intrat în cetate unii din străjeri şi au dat de veste preoţilor celor mai de seamă despre toate cele întâmplate.  Aceştia s-au adunat împreună cu bătrânii, au ţinut sfat, au dat ostaşilor mulţi bani  şi le-au zis: „Spuneţi aşa: „Ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat.”  Şi dacă va ajunge lucrul acesta la urechile dregătorului, îl vom potoli noi şi vă vom scăpa de grijă.” Ostaşii au luat banii şi au făcut cum i-au învăţat. Şi s-a răspândit zvonul acesta printre iudei până în ziua de astăzi.” (Matei, 28.11-15)

Avem mărturii despre învierea lui Isus: ale ucenicilor, ale femeilor evlavioase, mormântul gol. Ce sentiment extraordinar să fi avut aceia în fața mormântului gol!

Iar apostolul Pavel consemnează faptul istoric că Isus Înviat se arătase la peste 500 de oameni deodată. Wow!  Ce părere aveți? Știm că atunci când sunt doi români, ies cinci păreri! Dar atunci, cei 500 de oameni au crezut! Glorie Domnului Isus.

Întotdeauna au fost sceptici, critici înfocați, necredincioși, răuvoitori, materialiști și evoluționiști, care căutau să-L înfunde pe Hristosul Înviat și ideea învierii. Dar au fost cu toții dați de rușine, iar cei care au fost sinceri au recunoscut autenticitatea învierii, devenind din acuzatori, susținători.

Să nu uităm că există mai multe copii ale Scripturilor decât ale scrierilor lui Homer, deși Iliada și Odiseea datează mai aproape  de zilele noastre cu peste 1.000 de ani,   decât vechimea Scripturilor din Vechiul Testament.

Acuratețea și autenticitatea Scripturilor Sfinte stau mărturie și ne sunt un izvor nesecat de înțelepciune și viață.

k. Un argument puternic  este:

• Viața și moartea apostolilor;
• Viața și mortea credincioșolor martiri;
• Viața creștinilor prigoniți (în trecut și astăzi).

Augustin  spune că Biserica se naște din sângele martirilor.

Biserica creștină este mărturia vie că Isus Hristos este viu. El stă la dreapta Măririi, în Ceruri, lângă Dumnezeu Tatăl.

Au dispărut sisteme sociale, socialismul și comunismul, în multe țări, au dispărut împerii, dar Biserica Creștină a rămas în picioare datorită Domnului ei, Isus Hristos Cel Înviat. La fel,  este și cu Scriptura. Ea a rămas aceeași peste veacuri. Ele mărturisesc că Isus Hristos a Înviat! Glorie Domnului.

Biserica este deci o dovadă de primă importanță, organismul viu în care Isus Hristos trăiește în fiecare membru al împărăției lui Dumnezeu.

Cine caută dovezi despre înviere să cerceteze creștinii care au credință și care trăiesc aidoma Domnului lor. Căci aceștia s-au întâlnit cu Isus Cel înviat, căci El este Cel care schimbă viața oamenilor credincioși, dintr-o moarte spirituală, morți în păcate, ei sunt înviați  împreună cu Isus la o nouă viață nestricăcioasă, curată. Și viața lor vorbește despre învierea Lui Isus.

Astfel, învierea Lui Isus este unică, autentică și este eficientă, căci ea are rezultate în viața creștinilor, a oamenilor care au credință.

Apostolul Pavel aduce în discuție în prima sa Epistolă către corinteni chestiunea eficienței învierii Domnului Isus vorbind despre beneficii și rezultate care se văd și se simt.

“Şi, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zadarnică, şi zadarnică este şi credinţa voastră.” (1 Corint.15.14)

Dacă n-a înviat Hristos, degeaba mai vorbim noi, însă El a înviat:

Ne este de folos; ne dă putere și încredere în predicarea adevărului; primim o putere, datorită ridicării Sale la Tatăl, nu ne-a lăsat singuri (orfani), ci El ne-a trimis Duhul Sfânt, care ne învață, ne îndrumă, ne dă putere;
Nu este zadarnică propovăduirea Evangheliei învierii: căci ea schimbă oameni, destine, națiuni, istoria.
Credința noastră nu este zadarnică, ci ea are un temei bun, are un sens și un scop important pentru viața noastră (Cânt.264)

Credința, pe temeiul că Hristos a înviat, este o foarte bună fundație pentru creștin. Avem o credință autentică în Fiul lui Dumnezeu.
E cunoscut faptul că sunt în lume multe credințe. Chiar și dracii cred (și se înfioară).

“Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine. Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci, dacă neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.” (Galateni, 2.20-21)

Cel neprihănit va trăi prin credință
Dar mărturia noastră este adevărată, cetățenia noastră este în ceruri de unde și așteptăn un pământ și un cer nou, căci Pământul acesta va arde cu tot ce are el, însă Cuvântul lui Dumnezeu nu va trece, nici o iotă, fără să se împlinească.

Știți vorba asta: “Și-a pierdut mărturia.” Însă mărturia noastră este credibilă dacă trăim ceea ce spunem, ea nu este o mărturie falsă.

“Şi, dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zadarnică, voi sunteţi încă în păcatele voastre” (1 Corint.15.17)

Dacă Hristos n-a înviat, suntem încă în păcatele noastre, sub povara și acuzarea lor. Dar Pavel le scrie celor din Roma:

“credem în Cel ce a înviat din morţi pe Isus Hristos, Domnul nostru, care a fost dat din pricina fărădelegilor noastre, şi a înviat din pricină că am fost socotiţi neprihăniţi.” (Romani, 4.24-25)

Dar El a înviat și din pricina acestui fapt, am fost socotiți neprihăniți, căci jertfa lui a fost primită de Dumnezeu.

În cazul în care El n-ar fi înviat, cei ce au adormit în Hristos sunt pierduți. Însă cei ce mor în Hristos sunt fericiți, pentru viața veșnică pe care o vor avea împreună cu Domnul Vieții.

Trebuie însă să înțelegem că moartea este unul dintre cele mai serioase lucruri. Cei care sunt ai Lui au nădejdea unei vieți de apoi în Împărăția Lui, în Cer. Moartea nu le este dușman, ea este sluga lui Dumnezeu care ne dezbracă complet de haina acetei lumi, pieritoare,  și ne duce în prezența lui Dumnezeu, în lumea de dincolo, nevăzută.

“Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pârga celor adormiţi.” (1 Corinteni, 15.20) Slavă și Mărire, fie-i aduse în veci  Domnului Hristos!

Altfel, concluzia era dramatică de-a dreptul: “Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!” (1 Corint., 15.19)

Pentru necredincioși, sfârșitul vieții, concluzia, este într-adevăr  sumbră. Ei rămân nenorociți, căci își puseseră nădejdea doar în viața și în lumea aceasta trecătoare, ei nu mai au nici o speranță luminoasă pentru ceea ce va urma dincolo.

Însă pentru cei care și-au pus speranța pentru veșnicia cu Hristosul Înviat, ei sunt dintre cei mai binecuvântați oameni – Cei mai iubiți dintre pământeni!

Această experiență și lucrare extraordinară a Învierii lui Hristos, este unică, adevărată, eficientă și are rezultate în care putem intra încă de acum.

Dacă te vezi și te apreciezi ca mort în greșelile și păcatele tale, există o putere a Evangheliei Învierii lui Isus, aceea te poate învia și pe tine din starea de om mort în păcate, la o viață cu Isus, ținta și căpetenia desăvârșirii credinței noastre.

Glorie Lui Isus Hristos Cel Înviat! Amin.