De tine depinde ce faci cu paharul de apă!

Femeia SamariteancaDă-Mi să beau”, i-a zis Isus.

Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” 

Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.

Evanghelia lui Ioan, 4.7-10

.

Întâlnirea cu Isus, ce descoperire îți face?

Oricine poate constata că oamenii sunt înclinați să creadă și să spună  despre anumiți oameni, despre unele lucruri, despre diverse istorii, opere, religii sau filozofii și despre multe fapte – că le cunosc  în mod sigur, însă,  la o cercetare mai atentă  devine clar că sunt departe de adevăr în afirmațiile făcute cu ușurință.

În secolul 21, odată cu explozia de informatică,  oamenii se cred și mai  cunoscători, în mai toate domeniile, fie al muncii, al sănătății, sportului, științei, religiei și istoriei, nimic nu pare a nu le fi la îndemână. Căci, pentru un capăt de pod, de acces la o noțiune  sau un subiect oarecare, au la îndemână o tabletă sau un celular de ultimă generație care îi ajută și, din liberi cugetători  se văd  competenți cunoscători ai tuturor lucrurilor care există sub soare.

FEMEIA SAMARITEANCĂ  – e gata a da un pahar de apă și primește un izvor de apă vie

Evanghelia lui Ioan, 4

În acea zi, Omul Isus avea să facă o călătorie misionară în Samaria, o provincie din Israel. Cu sute de ani mai înainte, pe vremea robiei babiloniene, în Samaria,  în locul celor plecați în robie au fost aduși din Babilon și din alte locuri păgâne, alți oameni, care au repopulat zona aceea. Acei oameni s-au adaptat treptat obiceiurilor poporului Israel, însă erau priviți ca necurați de către israeliți, care nu aveau legături cu samaritenii, ținutul lor fiind ocolit chiar dacă asta însemna o mare distanță, atât de urâți erau văzuți de poporul ales al lui Dumnezeu.

Dar Isus  “îi cunoştea pe toţi. Şi n-avea trebuinţă să-I facă cineva mărturisiri despre niciun om, fiindcă El însuşi ştia ce este în om“, căci El era Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu Însuși, sută la sută om, dar și sută la sută Dumnezeu.(Ioan,  2.24-25; 6. 69)
Apostolul Pavel inspirat cunoaște că “în Hristos  sunt ascunse toate comorile înțelepciunii și ale științei“.(Coloseni, 2.3)

Iată-L deci pe Cel care cunoaște și știe totul, ajuns  “lângă o cetate din ţinutul Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care-l dăduse Iacov fiului său Iosif. Acolo se afla fântâna lui Iacov. Isus, ostenit de călătorie, şedea lângă fântână.

Femeia din Sihar – cum e comparativ cu creștinii ortodocși sau protestanți

Această celebră întâlnire, dintre Isus și femeia de la fântână, istoria ei, dialogurile lor se potrivesc și “creștinilor”  de,  cu deosebirea substanțială că oamenilor de acum le lipsește nu doar revelația extraordinară a femeii, ci și teologia ei exemplară, pe care o vom identifica mai încolo.

 Isus, fiind Dumnezeu, știa ce avea de gând să facă, ce lucrare duhovnicească avea să înfăptuiască.

S-a întâmplat că tocmai atunci când Isus ședea lângă fântânăA venit o femeie din Samaria să scoată apă. „Dă-Mi să beau”, i-a zis Isus. (Căci ucenicii Lui se duseseră în cetate să cumpere de ale mâncării.)

Femeia samariteană I-a zis: „Cum Tu, iudeu, ceri să bei de la mine, femeie samariteană?” – Iudeii, în adevăr, n-au legături cu samaritenii.

Drept răspuns, Isus i-a zis: „Dacă ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu şi Cine este Cel ce-ţi zice: „Dă-Mi să beau!”, tu singură ai fi cerut să bei, şi El ţi-ar fi dat apă vie.

Doamne”, I-a zis femeia, „n-ai cu ce să scoţi apă, şi fântâna este adâncă; de unde ai putea să ai, dar, această apă vie? Eşti Tu oare mai mare decât părintele nostru Iacov, care ne-a dat fântâna aceasta şi a băut din ea el însuşi şi feciorii lui şi vitele lui?”

 Isus i-a răspuns: „Oricui bea din apa aceasta îi va fi iarăşi sete. Dar oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă, apa pe care i-o voi da Eu se va preface în el într-un izvor de apă care va ţâşni în viaţa veşnică.

  „Doamne”, I-a zis femeia, „dă-mi această apă, ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin până aici să scot.”

Lucrarea pentru care a venit Isus:  Aduce la lumină, viața, gândurile și faptele omului. Pe cel credincios, îl iartă și-l renaște prin Duhul

„Du-te”, i-a zis Isus, „de cheamă pe bărbatul tău şi vino aici”.
Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.”

Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela pe care-l ai acum nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”

„Doamne”, I-a zis femeia, „văd că eşti proroc.”  Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta; şi voi ziceţi că în Ierusalim este locul unde trebuie să se închine oamenii.”

 „Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul când nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.  “Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mântuirea vine de la iudei.  Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

„Ştiu”, I-a zis femeia, „că are să vină Mesia (căruia I se zice Hristos); când va veni El, are să ne spună toate lucrurile.”

  Isus i-a zis: „Eu, Cel care vorbesc cu tine, sunt Acela.”  (Ioan, 4.2-26)

Apa este apă, dar dacă ești deshidratat, obosit, trudit, bei apă, te înviorezi, îți astâmperi setea fizică.  Parcă vezi cum prinzi putere, ți se luminează fața și culoare-ți revine în obraji. Însă acum vine  și o întrebarea legitimă:

Auzi oamenii spunând că “acolo” a găsit cea mai bună apă. Nicăieri nu a mai întâlnit alta la fel de gustoasă. De ce nu mai deosebim adevărata apă? Dacă ai ști, poate nu ai mai lăuda (și vorbi) despre apa ta. Apa care dă viață nu își are izvorul pe pământ. (“Căci, după cum Tatăl are viaţa în Sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în Sine.” – Ioan, 5.26)

De ce apa vieții nu mai aduce viață? De ce ne plictisim așa ușor în bisericile noastre, la timpul de rugăciune sau la predică?

  • Nu cunoaștem și nu onorăm darul lui Dumnezeu;
  • Nu venim odihniți la biserică, la timp, și într-o stare de om însetat după Dumnezeu; și nu plin de mânie sau de mândrie;
  • Apa vie nu vine pe cale naturală și nici nu produce efecte naturale;
  • Samaritenilor, ca  și oamenilor de astăzi, le era  rușine să se intereseze de Dumnezeu, de iertare, de mântuire, de cercetarea conștiinței lor; azi e chiar mai grav, omul nu se  mai rușinează de păcate grave, de curvie și homosexualitate, păcate care sunt tolerate de majoritatea oamenilor; atunci femeii, fiindcă era la al șaselea bărbat, i-a fost rușine să iasă la fântână la orele mai accesibile, când soarele nu dogorea atât de tare;
  • Nimic nu mai e  grav în ochii oamenilor, poate doar crima, arestarea și pușcăria; ori Domnul Isus a spus că  ura și cuvintele de slăbire precum “prostule” cad sub incidența pedepsei focului și mâniei lui Dumnezeu;

Astăzi oamenii nu mai vin în “papucii” femeii samaritence, care:

  •  Cunoaște bine teologia (ca și fariseii) – totuși era neîmplinită spiritual;
  •  Era însetată, stare care întrecea cu mult ceea ce-i putea da un partener de viață;
  •  Căuta fericirea, într-o bună informare teologică și în relațiile cu ceilalți;
  • Prospețime în întâlnirea cu Isus – nu e deloc blazată.

Teologia femeii de la fântână:

  • Știa că există un Dumnezeu peste toate și știa de Mesia;
  •  Știa că iudeii n-au legături cu cei de altă religie sau credință;
  •  Era însetată după Dumnezeu (stă de vorbă cu Isus și acceptă tot);
  •  Știa că patriarhul Iacov (Israel) era  părintele evreilor;
  •  Sinceritatea – a vorbit adevărul din inima ei;
  •  Recunoaște în Isus – un prooroc;
  •  Știa despre locul vechi de închinare, Muntele Sinai și Ierusalim, mai apoi;
  •  Știa că trebuia să vină Mesia (Hristosul) și că El  are să spună despre toate lucrurile.

Când și ce s-a întâmplat cu femeia de la fântână?

  • Minunea, s-a întâmplat, atunci când nimeni și nimic nu mai stă între tine și Isus;
  • Atunci când teologia ta  se suprapune peste aceea a Domnului, care îți va revela (descoperi) lucruri noi și necesare;
  • A primit tot ce i-a descoperit Domnul Isus cu privire la ea și la doctrina Sa;
  • Atunci când nu te vede nimeni, este Isus care te vede;
  • Duhul i-a cercetat inima:  ea căutase atâția ani umplerea sufletului ei însetat, dar degeaba; acum își vede starea ei neputincioasă și păcatul din viața ei;  s-a simțit murdară și păcătoasă; căci pe ultimul om cu care trăia, nu l-a recunoscut în dialogul cu Isus ca bărbat al “ei”, trăiau împreună fără un legământ – totdeauna trăise într-un concubinaj!
  • S-a întâmplat minunea, femeia se vede ea însăși așa cum o vede Domnul Hristos,  o păcătoasă (murdară spiritual) care avea nevoie de apa vieții – credință, pocăință, iertare, mântuire;

Experiența Femeii din Sihar a mers până la capăt, ea a confirmat întru-totul nașterea ei la o viață nouă. Dacă până acum trăia în întunerec și păcat, în izolare și ignoranță, acum situația s-a inversat. Ea lasă găleata ei cu apă, la fântână, și dă fuga  în sat, la acel ceas când cu puțin mai înainte se temea de judecata oamenilor, și lasă să curgă din inima ei (curățită de Domnul), râul de apă vie al credinței, care mută munții îngrijorărilor de care omul nu-L poate vedea și primi în viața sa pe Domnul Vieții:

Mulţi samariteni din cetatea aceea au crezut în Isus din pricina mărturiei femeii, care zicea: „Mi-a spus tot ce am făcut.” (Ioan, 4.39)

Oamenii nu știu ce au făcut, cât rău au comis față de alții, cât de gros e păcatul și întunerecul în care trăiesc, cât de mare e ofensa în fața lui Dumnezeu că ei L-au ignorat și au dus o viață imorală, decât atunci când sunt cercetați de Isus și Duhul care le va spune “tot ce au făcut“, deoarece  “Nicio făptură nu este ascunsă de El, ci totul este gol şi descoperit înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face.” (Evrei, 4.13)

De ce întârzie minunea și în viața altora?
Deși setea este mai acută decât foamea și omul nu este liniștit pe deplin decât atunci când golul din inima sa nu este umplut de Duhul lui Dumnezeu, el caută și este amăgit de Satana cu  diferite surogate care de care mai periculoase: diferite filozofii și  religii,  tradiții omenești și imoralitatea,  alcoolul și  drogurile,  bunăstarea materială și averea.

Mărturia și izvorul vieții veșnice al  creștinilor a secat, deoarece:

  • Ei au rămas cu o informație teologică,  deformată, dar cărora le lipsește întâlnirea în părtășie cu Domnul;
  •  Nu mai experimentează momentul de la fântână și apoi cel de mărturie;
  • “Creștinii” sunt mai mult firești, decât duhovnicești;
  • “Creștinii” nu mai vor să audă dorința lui Isus (și n-o aud) – “Dă-mi să beau”.

     Isus cere și azi un pahar de apă [prin gura celor săraci,  flămânzi și însetați din țările lumii a treia; oamenii aflați în nevoi; cei bolnavi și goi; cei prigoniți și închiși în mod bizar despre care vorbește Isus în Matei 25] – iar  “creștinii” sunt grăbiți, egoiști și superficiali. Suntem fariseii secolului 21, noi am luat locul celor din sec. 1, iar ortodocșii au luat locul altora, al femeii de la fântână care s-a întors la o viață nouă, imediat ce L-a întâlnit pe Domnul Isus.

Vino și dta cu paharul tău de apă, simbolic vorbind, cu vasul trupului tău aflat în mare nevoie, și  intră în povestea adevărată în care Prințul Vieții – ISUS MESIA – îți poate da și ție un izvor de apă vie. Aceasta se va întâmpla atunci când vei avea credință și ascultare de El, pocăința pentru faptele imorale;  și vei intra în  faptele bune pregătite de El,  când Cel Preaînalt te va  întâmpina cu cererea Sa: “Dă-Mi să beau!

Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii.  Căci am fost flămând, şi Mi-aţi dat de mâncat; Mi-a fost sete, şi Mi-aţi dat de băut; am fost străin, şi M-aţi primit; am fost gol, şi M-aţi îmbrăcat; am fost bolnav, şi aţi venit să Mă vedeţi; am fost în temniţă, şi aţi venit pe la Mine.”  Atunci cei neprihăniţi Îi vor răspunde: „Doamne, când Te-am văzut noi flămând şi Ţi-am dat să mănânci? Sau fiindu-Ţi sete şi Ţi-am dat de ai băut?  Când Te-am văzut noi străin şi Te-am primit? Sau gol şi Te-am îmbrăcat?  Când Te-am văzut noi bolnav sau în temniţă şi am venit pe la Tine?”  Drept răspuns, Împăratul le va zice: „Adevărat vă spun că, ori de câte ori aţi făcut aceste lucruri unuia din aceşti foarte neînsemnaţi fraţi ai Mei, Mie Mi le-aţi făcut.

Doamne, ai milă și îndură-Te de mine păcătosul, căci mă pocăiesc de atitudinea de până acum.

 Mai cercetează-mă, mai cere-mi un pahar de apă și dă-mi în schimb apă vie. Ajută-mă să Te mărturisesc cum se cuvine, să curgă ca dintr-un izvor,  apă vie din inima mea! Amin.

*

One thought on “De tine depinde ce faci cu paharul de apă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.