George Danciu

Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la olog și i-a zis: „Uită-te la noi! (…) Argint și aur, n-am; dar ce am îți dau: În Numele lui Hristos din Nazaret, scoală-te și  umblă!”        FAPTELE APOSTOLILOR, 3.4-5             

                                                                               (Inspirat din Cuvântul pastorului Nelu Urs, Biserica din Hickory, NC– 8 Ianuarie 2012)

  CE AM ÎȚI DAU

 Încă din Grădina Eden, Dumnezeu i-a adus-o pe Eva lui Adam ca un ajutor potrivit.

 Omul nu e creat să fie singur. E o vorbă înțeleaptă care zice că singurătatea te omoară. Mulți o cunosc, puțini însă își aduc aminte de ea, că e adevărată…

 Nici animalelor nu le place să stea singure, cu atât mai puțin omului. Chiar dacă uneori se retrage în singurătate pentru un timp, apoi vine un  moment când dorește din nou  părtășia cu semenii săi.

 Nu degeaba se vorbește de dorul de tară, de dorul de locurile natale, pentru că acolo omul a trăit cea mai dulce părtășie și comunicare cu semenii sai, în familia sa, acolo a fost cel mai prețuit, ajutat și  iubit. Omul tânjește după părtășie și iubire fără de care nu se simte împlinit.

Infirmitatea aduce în viața omului multă singurătate, marginalizare și neîmpliniri fizice și sufletești!

 Petru și Ioan se suiau la Templu, la ceasul rugăciunii

 În ziua de Rusalii avusese loc nu numai predica aceea extraordinară a lui Petru, dar mai înainte de aceasta Duhul Sfânt a lucrat în mod extraordinar și panoramic, peste toți așezându-se niște limbi ca de foc și toți s-au umplut de Duh Sfânt, de la apostoli până la cel mai mic creștin, toți oamenii cucernici din toate neamurile și semințiile pământului, aflați laolaltă în acel loc din Ierusalim.

 Cei ce au primit propovăduirea lui Petru au fost botezați; și în ziua aceea s-au adaos aproape 3000 de suflete. Fiecare era plin de frică și prin apostoli se făceau multe minuni și semne.

 Dar într-o zi – curând după istorica zi de Rusalii -, Petru și Ioan se suiau la Templu. Un olog din naștere, care era dus în toate zilele la poarta Templului, numită Frumoasa, ca să ceară de milă de la cei ce intrau în Templu, îi vede pe apostolii Domnului și le cere milostenie.

 Petru și Ioan, nu trec nepăsători pe lângă olog. Ei știu ce au și știu și ce au de făcut:

 Petru, ca și Ioan, s-a uitat țintă la olog și i-a zis: „Uită-te la noi! (…) Argint și aur, n-am; dar ce am îți dau: În Numele lui Isus Hristos din Nazaret, scoală-te și umblă!”

 Ologul a fost atins de puterea lui Dumnezeu – care nu lipsește nici îmtr-o nevoie, acolo unde este credință și ascultare.

 Ce avem trebuie să oferim și celor care au nevoie.

Petru și ioan îl aveau pe Dumnezeu (Isus- Emanuel, Dumnezeu e cu noi).

 „L-a apucat de mâna dreaptă și l-a ridicat în sus. Îndată i s-au întărit tălpile și glesnele; dintr-o săritură a fost în picioare și a început să umble. A intrat cu ei în Templu, umblând, sărind și lăudând pe Dumnezeu.”

 Dumnezeu a ales să lucreze prin oameni. El poate să lucreze singur, dar a ales să ne facă parte în lucrarea Sa, să fim împreună lucrători. (1 Corinteni, 3.9)

 Prin oameni călăuziți de Duhul Sfânt, care se pun la dispoziția lui Dumnezeu,  în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, Dumnezeu  face minuni!

• ologul (vindecat) intră în Templu;

• se ține de apostoli;

• nu mai cerșește;

• laudă pe Dumnezeu.

 Să-L scoatem pe Isus Hristos, din noi, și să-L lăsăm să lucreze și în viața altora:

• în rezolvarea neputințelor fizice și psihice;

• să fim unelte prin care El să aducă vindecare;

• Atingerea lui Dumnezeu să ajungă și la alții.

 Condiția suficientă și necesară e aceea că trebuie să existe întâlnirea a două categorii de oameni:

• unii plin de Duh Sfânt;

• alții aflați în nevoi, dar gata a-L primi pe Domnul!

 Lasă-L să te atingă Dumnezeu și vei fi vindecat!

 Vino azi cu neputința ta la El și te va întări și te va ajuta să fii și tu în Templu, să-i lauzi Numele!