De la Saul din Tars la Apostolul Pavel

by George Danciu

Dumnezeu privește spre omul căzut, prin Jertfa Domnului Iisus, și-l vede curat doar pe acela care  la rândul lui își îndreaptă privirea spre Dumnezeu, cu credință, și asteaptă ceea ce numai El poate sa-i dea (iertarea de păcare, mântuirea, nașterea din nou și viața veșnică).

Saul din Tars (viitorul Apostol Pavel) nu s-a născut sfânt si nici nu a fost dupa voia lui Dumnezeu ani buni. Era din Tarsul Ciliciei, evreu. Nu a fost nici blând și nici plin de dragoste față de oameni. Era un mare învățat al vremii sale, evreu din evrei, din seminția lui Beniamin.

Dumnezeu, care e bogat în bunătate și îndurare, l-a căutat și pe el și l-a găsit. L-a gasit,  deoarece si Saul era in căutare după adevăr, de Dumnezeu și de viată eternă.

Și, unde l-a găsit Dumnezeu pe Saul din Tars? L-a găsit în omul plin de ură față de cei care erau ucenicii Domnului Isus. Isus Hristos Domnul a venit să mântuiască pe păcătoși. El e cel care poate ridica păcatul omului. Numai la El este iertare și spălare de păcate, prin Sângele Său Sfânt. Fără vărsare de sânge nu este iertare, căci plata  păcatului este moartea. Isus Hristos ne-a înlocuit în moarte. Glorie Lui! Amin!

Saul, având în buzunar scrisori de acreditare din partea mai marilor preoți, pentru actiuni de prigonire a celor care credeau în Isus, înainta pe drumul Damascului în căutarea celor care nu mergeau pe calea lor, a preoților, oficială, prigonindu-i până la privarea  acelora de libertate,  în închisoare,  sau omorârea cu pietre.

Dar, de această dată, fără nici un preaviz, Saul a fost trântit la pământ de Dumnezeu și  orbit de o lumină puternică.

 – Frate Saule! Asa l-a numit ucenicul Anania, la porunca Domnului,  pe asasinul Saul din Tars,  care, nu cu mult timp mai înainte, privise cu însuflețire cum este omorât cu pietre martirul Ștefan (Fapte, 6, 7).

Dar Saul sufla încă ameninţarea şi uciderea împotriva ucenicilor Domnului. S-a dus la marele preot şi i-a cerut scrisori către sinagogile din Damasc, ca, dacă va găsi pe unii umblând pe Calea credinţei, atât bărbaţi, cât şi femei, să-i aducă legaţi la Ierusalim.

Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, deodată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.

El a căzut la pământ şi a auzit un glas care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”„Cine eşti Tu, Doamne?”, a răspuns el. Şi Domnul a zis: „Eu sunt Isus pe care-L prigoneşti. Ţi-ar fi greu să arunci înapoi cu piciorul într-un ţepuş.”

Tremurând şi plin de frică, el a zis: „Doamne, ce vrei să fac?” „Scoală-te”, i-a zis Domnul, „intră în cetate, şi ţi se va spune ce trebuie să faci.” (Fapte, 9)

Saul, avea râvnă pentru Dumnezeu, dar fără pricepere. Numai Dumnezeu ne poate îndruma –  nemijlocit și a ne curăța și a ne înnoi -, prin Duhul Sfânt.

Saul s-a sculat de la pământ; şi, măcar că ochii îi erau deschişi, nu vedea nimic. L-au luat de mâini şi l-au dus în Damasc.Trei zile n-a văzut şi n-a mâncat, nici n-a băut nimic.

În Damasc era un ucenic, numit Anania. Domnul i-a zis într-o vedenie: „Anania!” „Iată-mă Doamne”, a răspuns el.

Şi Domnul i-a zis: „Scoală-te, du-te pe uliţa care se cheamă „Dreaptă” şi caută în casa lui Iuda pe unul zis Saul, un om din Tars. Căci iată, el se roagă;şi a văzut în vedenie pe un om, numit Anania, intrând la el şi punându-şi mâinile peste el, ca să-şi capete iarăşi vederea.”

„Doamne”, a răspuns Anania, „am auzit de la mulţi despre toate relele pe care le-a făcut omul acesta sfinţilor Tăi în Ierusalim; ba şi aici are puteri din partea preoţilor celor mai de seamă, ca să lege pe toţi care cheamă Numele Tău.”

Dar Domnul i-a zis: „Du-te, căci el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel;

Chiar în clipa aceea, au căzut de pe ochii lui un fel de solzi; şi el şi-a căpătat iarăşi vederea. Apoi s-a sculat şi a fost botezat. (Fapte, 9)

Observăm că prigonirea e percepută de Domnul Iisus ca personală!

Mai târziu, dupa convertirea sa, Pavel spune că trăiește, dar nu mai trăiește el, ci Isus Christos trăiește în El. Când e mărturisit Iisus, El e și prigonit, nu Pavel.

Nu e prigonită calea preoților de azi, pentru că nu prezintă strict Calea și Adevărul lui Iisus. Ei fac loc și altor căi și canoane (ale lor). Observați, în biserica ortodoxă, cât  timp e propovăduită Evanghelia lui Isus și cât timp se fac si alte propovăduiri sau ritualuri (cultul maicii Domnului, careia, în Biblie i s-a acordat câteva versete, necesare, însă despre Jertfa lui Isus ponderea e însemnată, ocupând peste o treime.

Cine are urechi  să auda  ce zice bisericii Duhul.

Oamenii, ziaristii, cei care sunt obijnuiti să aibă o poziție, se revoltă doar atunci când sunt de-a dreptul oripilați de atitudini inumane din partea preoților (nu si de doctina lor): botezul copiilor mici care produc traume copiilor (sau decesul), refuzul slujirii la serviciul de înmormântare a celor sărmani, care nu pot să plătescă suma pretinsă abuziv pentru o slujbă pentru care sunt plătiți  din bani publici si alte abuzuri sau păcate grave!

Fiecare ucenic (autentic) al Domnului, și nu al maicii Domnului sau al altor sfinți (sfinți părinți, preoți, etc) trebuie să aibă (și are) un Drum al Damascului în care l-a întâlnit pe Domnul Vieții, Isus Christos! Glorie Lui! Amin!

Ai avut și dumneata, scump cititor, un drum al Damascului, personal, de care să-ți amintești, care ți-a schimbat viața și numele? Din păcătos, să devii un copil al lui Dumnezeu?

Dacă, da, Slăvit să fie Domnul!

Dacă, nu, Domnul să-ți rezerve un astfel de moment divin! AMIN!