“Căci poporul Meu a săvârşit un îndoit păcat: M-au părăsit pe Mine, Izvorul apelor vii, şi şi-au săpat puţuri, puţuri crăpate care nu ţin apă.”

 Ieremia 2:13

Un confrate vorbește despre Întrebări tulburătoare și despre Iluzia de libertate, din poziția unui creștin eliberat din închisorile lumii acesteia, în care firea nu e niciodată mulțumită.

Din șirul cuvintelor sale – adevăr, libertate, Culianu, Umberto Eco, Renașterea, magicieni, ideologic, disperare, relativism, doctrină filozofică, pozitivismul secolului al XIX, caracterul incognoscibil al Absolutului, Iustin Pârvu, Regele Mihai I, ocolim întrebările fundamentale, nivelul nostru de exprimare s-a restrîns, Absolut şi relativ etc – după cum am constatat din articolul său, înafara stabilirii că creștinul trebuie să fie liber, dar nu e,  pledoaria sa dă ghes spre filozofiile lumii.

A avea cheia de intare la Izvorul apelor vii, nu înseamnă că ai de fapt accesul asigurat la sursa dătătoare de speranță și viață. Teoria e ușoară, dar practica ne omoară! Continue reading “Posibilitatea de a fi liberi” →